ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2349/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin sentința nr. 151 din 10 decembrie 2004, a respins, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.F.C. împotriva ordonanței

de scoatere de sub urmărire penală nr. 1019/ P din 25 octombrie 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a reținut că, prin

menționata ordonanță s-a dispus în baza art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a

învinuitei (notar) S.L., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei ordonanțe

petiționarul B.F.C. a formulat plângere pe care a adresat-o Curții de Apel

București, ignorând dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care îl

obligau să se adreseze mai întâi procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul invocând motive de nelegalitate și netemeinicie

care vizează fondul cauzei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 278 alin. (1) C.

proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de

procuror se rezolvă de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul

general al parchetului de lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată,

conform art. 278

1

alin. (1) din același cod, după respingerea

plângerii făcute împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, date

de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la

data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și

art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece

cauza în primă instanță. Alin. (2) de sub același articol prevede că în cazul

în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al

parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic

superior nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277,

termenul de 20 de zile prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării

termenului de 20 de zile.

Făcând referire la aceste

dispoziții legale, în mod corect instanța de fond a reținut că, doar după ce

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București ar fi

soluționat plângerea petentului împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire

penală, sau în cazul în care acesta nu se pronunța în termen de 20 zile de la

data înregistrării plângerii, petentul s-ar fi putut adresa instanței de

judecată competente, respectiv Curții de Apel București.

Față de cele menționate,

recursul petiționarului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.F.C. împotriva sentinței penale nr. 151 din

10 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 aprilie 2005.