ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2349/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința nr. 151 din 10 decembrie 2004, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.F.C. împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 1019/ P din 25 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-a reținut că, prin menționata ordonanță s-a dispus în baza art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei (notar) S.L., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. Împotriva acestei ordonanțe petiționarul B.F.C.

a formulat plângere pe care a adresat-o Curții de Apel București, ignorând dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care îl obligau să se adreseze mai întâi procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul invocând motive de nelegalitate și netemeinicie care vizează fondul cauzei. Recursul este nefondat. Potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, conform art. 278 1 alin. (1) din același cod, după respingerea plângerii făcute împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Alin. (2) de sub același articol prevede că în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului de 20 de zile.

Făcând referire la aceste dispoziții legale, în mod corect instanța de fond a reținut că, doar după ce procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București ar fi soluționat plângerea petentului împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, sau în cazul în care acesta nu se pronunța în termen de 20 zile de la data înregistrării plângerii, petentul s-ar fi putut adresa instanței de judecată competente, respectiv Curții de Apel București. Față de cele menționate, recursul petiționarului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.F.C. împotriva sentinței penale nr. 151 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2005.