ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6925/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 439/2003, Curtea de Apel Timișoara a admis ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamantul F.A., împotriva Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului București și în consecință, a obligat pârâtul, să-l reîncadreze pe reclamant, în funcția de director executiv al Direcției pentru Agricultură Arad, ca o consecință a anulării Ordinului nr. 245/2003, emis de același pârât. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut în esență că, ordinul prin care a fost schimbat din funcția de director executiv, într-o funcție de execuție, a fost în perioada în care acesta se afla în concediu medical, fapt ce contravine dispozițiilor imperative ale art. 34 din Legea nr. 188/1999 a funcționarilor publici.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, recurs prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pe fond, respingerea acțiunii. În motivarea recursului, hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru faptul de a fi dat valoare absolută certificatului medical care, ar fi trebuit să fie ignorat, deoarece reclamantul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în art. 10 din H.G. nr. 739/2003, de a comunica ministerului, faptul că se află în incapacitate temporară de muncă. Pe de altă parte, este criticată aceeași sentință, pentru faptul de a fi ignorat calificativul obținut de intimat în anul anterior emiterii deciziei, acela de „satisfăcător”, în condițiile în care, pentru ocuparea unui post de conducere de către un funcționar public, trebuia să fi obținut calificativul de „foarte bun”.

Prin această ignorare a evaluării performanțelor profesionale, au fost încălcate prevederile H.G. nr. 1084/2001 privind Metodologia de evaluare a funcționarilor publici, precum și Ordinul nr. 218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Examinând recursul pârâtei, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat. Astfel, cu privire la obligativitatea încunoștiințării de către funcționarul public cu funcție de conducere, a ministrului de resort, cu privire la incapacitatea sa temporară de muncă, se constată că critica este nefondată. Din adresa nr. 3234 din 7 iulie 2003, rezultă că această obligație a fost îndeplinită și ea este anterioară emiterii ordinului ce formează obiectul litigiului.

În ce privește evaluarea performanțelor profesionale, este real faptul că intimatul a obținut un punctaj de 7,7 puncte, adică sub limita de 8, stabilită prin Ordinul nr. 218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada anterioară ordinului de schimbare din funcție. Tot atât de real este însă, și faptul că, în respectiva perioadă, intimatul a lucrat numai 2,6 luni, și nu minimul de 6 luni, așa după cum prevăd dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 1084/2001. Prin urmare, această probă oferită de recurent, nu poate fi catalogată, ca fiind „hotărâtoare în dezlegarea pricinii” și deci, nu este îndeplinit motivul de casare invocat, acela prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Cele două critici se vor reține, așadar, ca fiind nefondate. Pentru motivul emiterii ordinului în perioada incapacității temporare de muncă a angajatului, ordinul emis de către pârât este nul, deoarece contravine dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 188/1999, așa după cum corect a reținut instanța de fond. Nefiind îndeplinit nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., prezentul recurs se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului împotriva sentinței civile nr. 439/PI din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2004.