ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6925/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 439/2003,

Curtea de Apel Timișoara a admis ca nefondată, acțiunea introdusă de

reclamantul F.A., împotriva Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și

Mediului București și în consecință, a obligat pârâtul, să-l reîncadreze pe

reclamant, în funcția de director executiv al Direcției pentru Agricultură

Arad, ca o consecință a anulării Ordinului nr. 245/2003, emis de același pârât.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea

de apel a reținut în esență că, ordinul prin care a fost schimbat din funcția

de director executiv, într-o funcție de execuție, a fost în perioada în care

acesta se afla în concediu medical, fapt ce contravine dispozițiilor imperative

ale art. 34 din Legea nr. 188/1999 a funcționarilor publici.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, recurs

prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pe fond,

respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, hotărârea

primei instanțe a fost criticată pentru faptul de a fi dat valoare absolută

certificatului medical care, ar fi trebuit să fie ignorat, deoarece reclamantul

nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în art. 10 din H.G. nr. 739/2003, de a

comunica ministerului, faptul că se află în incapacitate temporară de muncă.

Pe de altă parte, este criticată

aceeași sentință, pentru faptul de a fi ignorat calificativul obținut de

intimat în anul anterior emiterii deciziei, acela de „satisfăcător”, în

condițiile în care, pentru ocuparea unui post de conducere de către un

funcționar public, trebuia să fi obținut calificativul de „foarte bun”.

Prin această ignorare a evaluării

performanțelor profesionale, au fost încălcate prevederile H.G. nr. 1084/2001

privind Metodologia de evaluare a funcționarilor publici, precum și Ordinul nr.

218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Examinând recursul pârâtei, prin

prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat.

Astfel, cu privire la

obligativitatea încunoștiințării de către funcționarul public cu funcție de

conducere, a ministrului de resort, cu privire la incapacitatea sa temporară de

muncă, se constată că critica este nefondată.

Din adresa nr. 3234 din 7 iulie 2003,

rezultă că această obligație a fost îndeplinită și ea este anterioară emiterii

ordinului ce formează obiectul litigiului.

În ce privește evaluarea

performanțelor profesionale, este real faptul că intimatul a obținut un punctaj

de 7,7 puncte, adică sub limita de 8, stabilită prin Ordinul nr. 218/2003 al

Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada

anterioară ordinului de schimbare din funcție. Tot atât de real este însă, și

faptul că, în respectiva perioadă, intimatul a lucrat numai 2,6 luni, și nu

minimul de 6 luni, așa după cum prevăd dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 1084/2001.

Prin urmare, această probă oferită

de recurent, nu poate fi catalogată, ca fiind „hotărâtoare în dezlegarea

pricinii” și deci, nu este îndeplinit motivul de casare invocat, acela prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cele două critici se vor reține,

așadar, ca fiind nefondate. Pentru motivul emiterii ordinului în perioada

incapacității temporare de muncă a angajatului, ordinul emis de către pârât este

nul, deoarece contravine dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 188/1999, așa după

cum corect a reținut instanța de fond.

Nefiind îndeplinit nici motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., prezentul recurs se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului împotriva sentinței

civile nr. 439/PI din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2004.