ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5705/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad, la 25 septembrie 2003, sub nr. 7217/2003, reclamanta Ș.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii, Apelor și Mediului, solicitând a se dispune anularea Ordinului nr. 281 din 15 iulie 2003, emis de pârât, ordin prin care a fost eliberată din funcția de contabil șef al A.P.M. Arad. În motivarea acțiunii, reclamanta a criticat de fapt ordinul atacat, susținând că nu arată în mod explicit cauza eliberării din funcție, nu se prevede posibilitatea contestării acestuia și nici termenul de contestație, iar la reîncadrarea contabilului șef, neținându-se seama de dispozițiile Legii nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcționarii publici care au deținut funcții de conducere până la data reîncadrării, vor fi reîncadrați pe funcții de conducere de același nivel.

Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad de a judeca cauza, emitentul ordinului atacat fiind o instituție centrală, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 845 din 4 decembrie 2003, a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamantei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, instanță la care cauza a fost înregistrată sub nr. 996/2004. Reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că atât Ordinul nr. 281/2003, cât și decizia nr. 47/2003 sunt lovite de nulitate absolută, în raport cu prevederile art. 62 C. muncii, întrucât nu sunt indicate în cuprinsul lor cauzele încetării raportului de muncă, a posibilității de contestare, a termenului de contestare, elemente sancționate de textul de lege cu nulitatea.

Prin sentința civilă nr. 337 din 22 iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Ordinul nr. 281 din 15 iulie 2003 și a obligat pârâtul Ministerul Mediului și Gospodăririi, să o reîncadreze pe reclamantă, în funcția publică de conducere de același nivel cu cea deținută anterior (de contabil șef). În ce privește anularea deciziei cu nr. 47/2003, emisă de A.P.M. Arad, instanța a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Arad. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că eliberarea reclamantei din funcția de conducere s-a făcut cu încălcarea art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, aceasta fiind eliberată din funcția de conducere, fără a fi reîncadrată apoi pe o funcție publică corespunzătoare de conducere.

Încadrarea reclamantei pe o funcție de execuție era posibilă în raport cu textul de lege menționat, numai dacă numărul funcțiilor de conducere și structura organizatorică, nu permitea reîncadrarea sa pe o funcție de conducere echivalentă, pârâta nefăcând nici o dovadă în acest sens. Dispozițiile Codului muncii nu sunt aplicabile în speță, deoarece măsura dispusă prin ordinul contestat nu este o sancțiune disciplinară, ci o măsură ce vizează reorganizarea activității și a compartimentelor din cadrul A.P.M. Arad. Referitor la cererea privind anularea deciziei nr. 47/2003, emisă de A.P.M. Arad, instanța a considerat că este de competența Tribunalului Arad, actul administrativ respectiv având caracter autonom în raport cu Ordinul nr. 281/2003 și fiind emis de o autoritate publică de nivel județean.

Împotriva sentinței a declarat recurs, A.P.M. Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că Ordinul nr. 281/2003, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nu prezintă vicii de conținut prin neindicarea cauzei încetării raportului de serviciu, a posibilității de contestare, a termenului de contestare și a indicării instanței la care să se îndrepte contestația, nefiind vorba de o retrogradare pe funcția de execuție, ci de aplicare a prevederilor Legii nr. 161/2003. Eliberarea reclamantei din funcția de contabil-șef, a fost o măsură impusă de reorganizarea activității și a compartimentelor din cadrul A.P.M. Arad, organigrama nemaiprevăzând funcția publică de conducere de contabil-șef.

Reclamanta-intimată a depus întâmpinare la cererea de recurs formulată, susținând în primul rând că recursul este nul, deoarece recursul a fost depus direct la Înalta Curte de Casație și Justiție și în același timp nu respectă dispozițiile art. 302 1 și 303 C. proc. civ., nefiind motivat în drept și în fapt. Pe fond consideră că soluția instanței de fond este legală și temeinică și solicită respingerea recursului. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Criticile formulate în recurs se referă exclusiv la legalitatea Ordinului nr. 281 din 15 iulie 2003, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, prin care intimata-reclamantă a fost eliberată din funcția de contabil-șef.

Recursul nu este lovit de nulitate, așa cum susține intimata, în întâmpinare, deoarece a fost înaintat la Curtea de Apel Timișoara, fiind înregistrat sub nr. 996 din 23 august 2004, instanță care, la rândul ei, l-a trimis, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a primit număr de înregistrare 2514 din 30 august 2004. Recursul este motivat în fapt, încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din conținutul ordinului rezultă că într-adevăr emitentul acestuia nu menționează explicit cauza eliberării din funcția de contabil-șef a reclamantei, în preambulul său ordinul limitându-se a enumera actele normative avute în vedere la eliberarea lui.

Art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prescrierea și sancționarea corupției, enumeră condițiile în care are loc încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, iar art. 93 alin. (2) precizează că redistribuirea funcționarilor publici se face pe o funcție publică echivalentă cu funcția publică deținută.

Cum prin ordinul atacat nu se explică de ce a fost necesară luarea acestei măsuri față de reclamantă, iar recurenta nu face nici un fel de dovezi în sensul motivului ce-l susține, acela că eliberarea din funcție a fost impusă de reorganizarea activității, noua organigramă nemaiprecizând funcția publică de conducere de contabil-șef, în mod corect instanța de fond a constatat nulitatea absolută a ordinului, Pe de altă parte, este de remarcat faptul că, chiar emitenta ordinului recunoaște că a nedreptățit pe reclamantă, pentru că în întâmpinarea depusă, face mențiunea că prin organigrama aprobată de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, valabilă de la 1 mai 2004, a cerut suplimentarea funcțiilor de conducere și cu un director executiv adjunct pentru compartimentele economice, pentru ultima funcție, A.P.M.

Arad lansând propunerea de numire a intimatei-reclamante Ș.L., propunere ce urma a fi propusă, aprobare, Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor. Așadar, sentința instanței de fond este legală și temeinică, neexistând temeiuri pentru casare sau modificare, recursul formulat urmând a fi respins, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.M. Arad împotriva sentinței civile nr. 337 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.