ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de

10 mai 2005 și precizată ulterior, F.A.G. a chemat în judecată Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, pentru a fi obligată să radieze din baza de

date pe care o administrează, sancțiunea disciplinară operată printr-un exces

de putere și care i-a cauzat o vătămare într-un interes legitim privat.

De asemenea, a cerut anularea

cazierului administrativ nr. 37497 din 4 octombrie 2004, care a fost invocat ca

temei legal al destituirii sale din funcția de director executiv la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului Arad, prin Ordinul nr. 268 din

aceeași dată, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 dolari SUA,

reprezentând despăgubiri pentru daunele morale cauzate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin Ordinul nr. 145/2003, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Apelor, a fost eliberat din funcția de director executiv al D.G.A.I.A Arad

și numit într-o funcție publică de execuție în cadrul aceleiași direcții

generale. Prin sentința civilă nr. 439 din 2 decembrie 2003, pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă, a fost anulat ordinul mai sus

menționat și obligat Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului

să-l reîncadreze în funcția de director executiv îndeplinită anterior, dar

ulterior s-a emis Ordinul nr. 268 din 4 octombrie 2004, de destituire din

această funcție de conducere, invocându-se ca temei, certificatul de cazier

administrativ nr. 374947 din 4 octombrie 2004.

F.A.G. a precizat că la 21 octombrie

2004 a formulat cerere, la pârâtă, care i-a răspuns cu adresa nr. 10473 din 2

noiembrie 2004, transmițându-i cazierul judiciar și îndrumându-l să se adreseze

instanței judecătorești competente.

În opinia lui, cu exces de putere,

pârâta a operat în baza de date pe care o administrează, sancțiunea

disciplinară de destituire din funcția publică, încălcându-i, astfel, dreptul

la muncă, fără nici o discriminare și împiedicându-l să-și reia activitatea

potrivit hotărârii judecătorești irevocabile. Situația creată îi afectează, în

același timp, imaginea publică și regimul de hărțuire la care a fost supus de

către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu

complicitatea pârâtei, i-a afectat starea de sănătate.

Prin sentința civilă nr. 354/PI din

28 noiembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta să

radieze din baza de date, sancțiunea disciplinară de destituire din funcția

publică, operată în privința reclamantului.

Celelalte capete de cerere au fost

respinse ca neîntemeiate și în sfârșit, s-a prevăzut obligarea pârâtei să

plătească reclamantului, suma de 200.000 lei vechi, cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, deoarece ulterior, prin decizia nr. 1039/R din 23 noiembrie 2005 a fost admisă cererea de revizuire formulată de F.A.G. împotriva sentinței civile nr. 2256 din 7

octombrie 2004, a Tribunalului Arad și în fond, s-a admis parțial acțiunea

reclamantului, cu consecința anulării deciziei nr. 71 din 14 iulie 2004, emisă

de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Arad.

S-a apreciat că, având în vedere

hotărârea respectivă, pronunțată într-o cale de atac extraordinară, înscrierea

în cazierul administrativ al reclamantului, a sancțiunii disciplinare aplicate,

este lipsită de suport legal.

Referitor la capătul de cerere

accesoriu, instanța a motivat că despăgubirile pentru daunele morale nu sunt

justificate, din moment ce la data înscrierii în cazierul administrativ a

măsurii de destituire din funcția publică, decizia nr. 71/2004, emisă de

D.A.D.R. Arad, nu fusese desființată prin hotărâre judecătorească.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul F.A.G.

Recurentul a susținut că prin

rezolvarea dată capătului de cerere accesoriu având ca obiect plata daunelor

morale, instanța de fond a nesocotit prevederile art. 21 și 48 din Constituție,

art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004, art. 998 C. civ.

De asemenea, a fost ignorată poziția

doctrinei și jurisprudenței în materie, inclusiv probele administrate în cauză,

cu care s-a dovedit că datorită condiției negative a pârâtei i-a fost afectat

grav statutul profesional și dreptul la muncă. În același timp a suferit

prejudicii de ordin moral, prin atingerile aduse onoarei, prestigiului și

demnității personale.

Recursul este nefondat.

Ca element al răspunderii civile

delictuale, fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care,

invocându-se normele juridice în vigoare, sunt cauzate prejudiciile drepturilor

subiective ce aparțin unor terțe persoane.

În speță, nu există o astfel de

faptă ilicită a pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici, deoarece

înscrierea în cazierul administrativ a sancțiunii disciplinare aplicate

reclamantului prin decizia nr. 71 din 14 iulie 2004, emisă de directorul

executiv al D.A.D.R. Arad, s-a făcut în exercitarea unei prerogative conferită

autorității publice centrale, prin dispozițiile art. 23 din Legea nr. 188/1999,

republicată.

Prejudiciul material și cel moral au

fost cauzate acestuia, ca urmare a emiterii unui act administrativ nelegal de

către o altă autoritate publică, iar nu ca urmare a emiterii cazierului

administrativ nr. 374947/2004.

Este adevărat că prin decizia nr. 1039/R

din 23 noiembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis cererea de revizuire formulată de F.A.G.

împotriva sentinței civile nr. 2256 din 7 octombrie 2004, pronunțată de

Tribunalul Arad, în dosarul nr. 5173/2003 și rejudecând cauza în fond, a admis

acțiunea acestuia, astfel cum a fost precizată, dispunând anularea deciziei nr.

71/2004, emisă de pârâta D.A.D.R. Arad.

Daunele morale cerute nu i-au fost,

însă, acordate reclamantului, care nu a precizat în ce anume a constat

prejudiciul moral pretins cauzat.

Pe de altă parte, prin decizia

civilă nr. 2037 din 29 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a stabilit în sarcina Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, obligația de a plăti

reclamantului, suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale, reținând că prin

comportamentul abuziv și ilegal, această autoritate a administrației publice

centrale i-a vătămat dreptul la muncă, cauzându-i prejudicii de ordin moral,

prin afectarea onoarei, prestigiului și a demnității ocrotite de lege.

Esențială rămâne, însă, împrejurarea

că la data înscrierii sancțiunii disciplinare în cazierul judiciar, decizia de

sancționare nr. 71/2004, emisă de D.A.D.R. Arad, nu fusese desființată. O atare

măsură s-a luat ulterior, după admiterea cererii de revizuire formulată de F.A.G.

și ea a stat la baza soluției de admitere parțială a acțiunii din prezentul

litigiu.

Ca efect al aceleiași hotărâri

judecătorești irevocabile, pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a

radiat din baza de date, sancțiunea disciplinară de destituire din funcția

publică a reclamantului și a anulat cazierul administrativ nr. 374947/2004,

executându-și în acest mod obligația prevăzută de lege.

Rezultă, așadar, fără echivoc că,

nefăcând dovada că ar fi suferit un prejudiciu moral ca urmare a vreunei fapte

ilicite săvârșite de funcționari ai autorității publice pârâte, cererea

reclamantului, pentru acordarea despăgubirilor bănești, nu era întemeiată.

Respingând pentru acest motiv

capătul de cerere accesoriu, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.A.G.

împotriva sentinței civile nr. 354/PI din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 aprilie 2006.