ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3484/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

F.A., în contradictoriu cu

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și Prefectura Arad, a

solicitat:

1) anularea Ordinului Ministerului

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 171 din 1 aprilie 2002, prin care a

fost suspendat temporar din funcția de director general al D.G.A.I.A. Arad și

plata tuturor drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării, în

conformitate cu prevederile legale;

2) anularea sesizării Ministrului

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor adresată Comisiei de disciplină din

cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor;

3) anularea raportului privind

rezultatele controlului efectuat la D.G.A.I.A a județului Arad, de către

colectivul de control al Prefecturii Arad, în baza Ordinului nr. 90 din 1

martie 2002;

4) obligarea pârâților la plata în

solidar a sumei de 150.000 Euro, reprezentând daune materiale și morale.

Reclamantul a arătat că a îndeplinit

funcția de director general al D.G.A.I.A. Arad din anul 1998, când a ocupat

prin concurs această funcție. După apariția Legii nr. 188/1999 a fost atestat

pe post, însă după alegerile generale din anul 2000, a fost eliberat din

funcția de director general, în mod abuziv.

Prin sentința nr. 375 din 27 martie

2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, definitivă

și irevocabilă, a fost anulat ordinul de eliberare din funcție și după

pronunțarea sentinței civile nr. 1698 din 12 decembrie 2001 a aceleiași

instanțe, dată în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, a fost emis Ordinul

nr. 110 din 15 ianuarie 2002, prin care a fost reîncadrat în funcția de

director general al D.G.A.I.A. Arad.

La numai 45 de zile de la revenirea

sa în funcție, prin Ordinul nr. 90 din 1 martie 2002, Prefectul județului Arad

a declanșat o acțiune de verificare a D.G.A.I.A. Arad, de către o comisie din

cadrul prefecturii.

În urma numeroaselor presiuni la

care a fost supus și pentru a asigura bunul mers al activității în instituția

pe care o conducea, s-a simțit obligat să solicite suspendarea temporară din

funcție.

Precizează că motivele prezentate și

care l-au obligat să solicite suspendarea, nu reprezintă, în conformitate cu

Legea nr. 188/1999, interes personal legitim, astfel încât suspendarea este

ilegală, sens în care s-a pronunțat și Agenția Națională a Funcționarilor Publici

la solicitarea D.G.A.I.A. Arad.

În baza raportului privind

rezultatele controlului efectuat la D.G.A.I.A. Arad, ministerul a sesizat

Comisia de disciplină a Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor,

cu manifestarea expresă a intenției de demitere a reclamantului, așa cum

recomandase colectivul de control al prefecturii. Cum și aici s-au comis

abuzuri, se solicită de reclamant anularea sesizării.

Cât privește controlul declanșat în

baza Ordinului Prefectului Arad nr. 90 din 1 martie 2002 și acesta s-a

desfășurat în mod abuziv, fără a se stabili elemente, precum perioada la care

se desfășoară controlul ori tematica acestuia.

Reclamantul a arătat că starea

conflictuală creată a fost reflectată în Mass-media locală și centrală și

întreaga situație justifică acordarea daunelor materiale și morale solicitate.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 1195 din 10 decembrie 2002, a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți. A admis

excepția de inadmisibilitate privind soluționarea capetelor I și III din cerere

(privind sesizarea comisiei de disciplină și raportul de control) și a respins

aceeași excepție față de capătul I din acțiune.

A respins celelalte capete de cerere privind anularea

Ordinului nr. 171/2002, plata drepturilor salariale, a daunelor materiale și

morale, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că suspendarea din funcție a fost dispusă la cererea reclamantului,

cerere în care au fost menționate aspecte apte să fie calificate drept un

interes personal legitim, astfel că ordinul atacat a fost emis cu respectarea

dispozițiilor legale în vigoare.

Sesizarea Ministrului Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor, adresată Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și raportul de control întocmit de

colectivul constituit pe baza Ordinului Prefectului județului Arad, nu sunt

acte administrative în înțelesul Legii nr. 29/1990, nefiind cenzurabile pe

calea contenciosului administrativ.

Considerând hotărârea nelegală și

netemeinică, reclamantul F.A. a declarat recurs și a solicitat admiterea lui,

casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

Se susține că respingerea cererii de

anulare a Ordinului nr. 171/2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât ordinul a fost

emis cu încălcarea condițiilor de valabilitate și anume, condiții de fond,

formă și procedură.

Consideră că scrisoarea,

înregistrată sub nr. 1596 din 26 martie 2002 nu reprezintă o cerere a sa de

suspendare din funcție pentru un interes personal legitim, ci o informare a

ministrului despre abuzurile și presiunile la care este supus după revenirea în

funcția de director general.

Precizează că ordinul a fost emis

fără a conține considerentele actului, fără nici o procedură administrativă

anterioară, este un act ilegal ce i-a vătămat un drept fundamental, dreptul la

muncă, fără nici o discriminare pe criterii politice.

Greșit s-a admis excepția de

inadmisibilitate, privind soluționarea capetelor doi și trei de cerere, privind

sesizarea Comisiei de disciplină a Ministerului Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor și raportul de control întocmit în baza Ordinului Prefectului nr. 90

din 1 martie 2002.

Se arată că raportul de control nu

poate fi analizat independent de actul administrativ, Ordinul Prefectului nr.

90 din 1 martie 2002, în baza căruia a fost întocmit și este supus controlului

instanței de contencios.

Instanța trebuia să constate

nerespectarea prevederilor legale cu privire la sesizarea ministrului, adresată

Comisiei de disciplină și nu să admită excepția de inadmisibilitate.

Greșit s-au respins și cererile

privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor ocazionate de proces și

obligarea în solidar a pârâților la daune materiale și morale.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 85 al Legii nr.

188/1999, suspendarea temporară a funcționarului public din funcție, pentru un

interes personal legitim, se acordă la cererea funcționarului public.

Recurentul-reclamant a transmis o

cerere adresată ministrului, înregistrată sub nr. 1596 din 26 martie 2002, prin

care solicită aprobarea întreruperii activității din cadrul D.G.A.I.A. Arad,

începând cu 1 aprilie 2002, menținând și unele aspecte care îmbracă forma unui

interes personal legitim.

Ulterior, prin revenire la cerere, a

transmis un fax Direcției Managementul Resurselor Umane, prin care a solicitat

suspendarea activității din cadrul D.G.A.I.A. Arad, atât din funcția de conducere

,cât și din funcția de execuție.

În consecință, prin

Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 171/2002, s-a

dispus suspendarea din funcție a reclamantului pe o perioadă de 4 ani.

Potrivit art. 88 din

Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, reluarea

activității înainte de expirarea termenului pentru care a fost aprobată

întreruperea, se face la cererea funcționarului public.

Reclamantul nu a folosit

posibilitatea oferită de lege și a preferat să conteste legalitatea prin

acțiune în justiție, pentru anularea lui.

Ordinul atacat constă într-o

manifestare unilaterală și expresă de voință, de a da naștere, a modifica sau a

stinge drepturi și obligații în realizarea puterii publice, întrunește

elementele actului administrativ și este supus cenzurii instanței de

contencios.

Cum suspendarea din funcție a fost

dispusă la cererea reclamantului-recurent, cerere în care au fost menționate

aspecte, apte să fie calificate drept un interes personal legitim, legal,

instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Reclamantul-recurent, prin acțiune,

a solicitat și anularea sesizării Ministerului Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor, adresată Comisiei de disciplină și anularea raportului privind

rezultatele controlului efectuat de D.G.A.I.A. Arad, de Colectivul de control

al Prefecturii Arad. Or, acestea nu constituie acte administrative, în

înțelesul Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, pentru că nu au

avut ca efect constituirea, modificarea sau stingerea unui raport juridic.

Art. 1 din Legea nr. 29/1990 prevede expres că,

orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile

sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ, se poate adresa

instanței judecătorești competente pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

De precizat că raportul în discuție

a fost întocmit de un colectiv constituit în baza Ordinului nr. 90 din 1 martie

2002 al Prefecturii județului Arad, ordin pe care reclamantul-recurent nu a

înțeles să-l atace, iar sancțiunea propusă prin sesizarea Ministerului

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a fost clasată de către comisia de

disciplină, deci nu s-a emis nici un act administrativ care să modifice în

vreun fel situația juridică a raporturilor de muncă a reclamantului.

Motivarea din recurs, în sensul că

soluția pronunțată de comisia de disciplină, este nelegală, nu poate fi

analizată, întrucât instanța, în mod temeinic a reținut că sesizarea comisiei de

disciplină nu întrunește elementele actului administrativ.

În condițiile în care acțiunea a

fost respinsă, nu există temei legal pentru obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată și nici la plata daunelor materiale și morale,

solicitate prin acțiune.

Soluția instanței fiind temeinică și

legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ.,

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.A.

împotriva sentinței nr. 1195 din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 octombrie 2003.