ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7243/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 27 iunie 2002, reclamantul P.G. a solicitat anularea Ordinului nr. 361

din 20 iunie 2002, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor,

reintegrarea în funcția publică de conducere deținută anterior, obligarea

pârâtului, la plata drepturilor aferente funcției publice de conducere, daune

morale de 300.000.000 lei, pentru care, ulterior a precizat că le lasă la

aprecierea instanței.

În motivarea acțiunii, s-a

arătat că reclamantul a fost Director general al Agenției Naționale Sanitar-Veterinare;

la data de 19 iunie 2002, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a

lansat un comunicat de presă, anunțând demiterea sa din funcție, invocându-se

motive de ordin profesional și la 20 iunie 2002, s-a emis Ordinul nr. 361,

fiind eliberat din funcția de conducere și trecut pe o funcție publică de

execuție.

Reclamantul a precizat că

ordinul este nelegal, că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 89 lit. c)

din Legea nr. 188/1999, text invocat în ordin, nici dispozițiile art. 92 și 94

din Legea nr. 188/1999.

Prin sentința civilă nr. 1030/2002

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

respinsă, reținându-se că Ordinul nr. 361/2002 al Ministerului Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor este legal emis în baza art. 89 lit. c), raportat la art.

92 lit. a) din Legea nr. 188/1999.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a

arătat în esență că instanța a acordat mai mult, decât s-a solicitat, întrucât

a reținut incompatibilitatea între funcția publică de conducere și activitatea

didactică; că o asemenea incompatibilitate nu există; că pârâtul nu a invocat o

atare incompatibilitate; că în Nota de control care ar fi stat la baza emiterii

ordinului recurentului, nu i s-a atribuit nici o abatere, în afară de aceea de

a nu fi depus cartea de muncă; că actul este nelegal, întrucât sancțiunea

destituirii din funcție nu se poate aplica, decât la propunerea comisiei de

disciplină, și nu invers; că nu a fost audiat anterior emiterii ordinului.

Intimatul a arătat în întâmpinarea

depusă, că eliberarea din funcție a avut loc în urma Notelor nr. 54140/54120/2002

ale Corpului de Control al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor,

referitoare la rezultatele controlului efectuat în legătură cu sesizările

primite de Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupției și pentru Petiții a

Camerei Deputaților și din Parlamentul României și de asemenea, de la Corpul de Control al Primului Ministru, prin care erau prezentate o serie de abuzuri

săvârșite de mai multe persoane cu funcții de conducere, printre care și

recurentul, persoane care au acceptat importul unor mari cantități de carne de

pasăre dezosată mecanic (MDM), contaminată cu Salmonella și care nu au sistat

importul acestui produs.

S-a mai precizat în

întâmpinare, că prin adresa nr. 127157 din 5 martie 2003 a Inspectoratului

General al Poliției București, Direcția Poliției Economico - Financiare s-a

comunicat că la data de 17 ianuarie 2003, s-a dispus începerea urmăririi penale

împotriva numiților P.G., ș.a., pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în

serviciu (art. 249 C. pen.). Ca urmare, în baza art. 79 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 188/1999, a fost emis Ordinul nr. 173 din 3 martie 2003 al

ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, prin care s-a dispus

suspendarea recurentului, din funcția publică de execuție (consilier categoria

A clasa I gr. 1).

Intimatul a susținut că

Agenția Națională Sanitar-Veterinară, contrar prevederilor legale, a avizat

introducerea în țară a unor mari cantități de produse de origine animală, care

nu îndeplineau condițiile legale de import; că recurentul nu a adus carnetul de

muncă de la vechiul angajator; că au fost folosite de către conducerea Agenției

Naționale Sanitar-Veterinare, persoane pensionate, angajate ale unor societăți

comerciale private, fără aprobarea conducerii ministerului.

Acuza adusă recurentului, în

calitate de director general al Agenției Naționale Sanitar-Veterinare, pentru

care a fost de urgență eliberat din funcție, precizează intimatul, a fost aceea

că s-a pus în pericol sănătatea populației, prin contaminarea cu virusul

Salmonella, a produselor alimentare importate.

În recurs, s-a depus ordonanța

de scoatere de sub urmărire penală a numitului P.G., din data de 15 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea reține următoarele:

Prin Ordinul nr. 361 din 20

iunie 2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, s-a dispus

eliberarea din funcția de Director general al Agenției Naționale Sanitar-Veterinare,

conform art. 89 lit. c) din Legea nr. 188/1999, a numitului P.G., consilier

cat. A, clasa I, gr. 1, menținându-se pe funcția de execuție, corespunzător

gradului profesional și nivelului profesional și nivelului salariului de bază

avute.

În preambulul ordinului se menționează

că emiterea acestuia se face, avându-se în vedere „îmbunătățirea activității Agenției

Național Sanitar-Veterinare”, precum și dispozițiile O.G. nr. 24/2000, O.U.G. nr.

187/2001, ale Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 362/2002.

Ordinul este nelegal, pentru

următoarele motive:

Singurul temei din Legea nr.

188/1999, indicat în ordin, îl reprezintă dispozițiile art. 89 lit. c),

dispoziții care prevăd că „încetarea raporturilor de serviciu ale

funcționarilor publici” are loc și prin eliberarea din funcție.

Actul atacat nu menționează

motivul eliberării din funcție.

În cuprinsul ordinului nu se

face nici o precizare referitoare la vreo situație sau la vreun act care ar

avea referiri la eventuale situații care să determine eliberarea din funcție.

Art. 92 din Legea nr. 188/1999,

statuează că eliberarea din funcție se dispune de conducătorul autorității,

dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate [lit. a) din art. 92], ș.a.

Pe parcursul procesului, Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a susținut că eliberarea din funcție a

recurentului s-a dispus pentru motivul de incompatibilitate, care constă în

activitatea imputată acestuia, mai ales prin Nota Corpului de Control al

ministrului, activitate contrară principiilor care statuează funcția publică în

complexitatea sa, orice contravine profesionalismului, loialității,

corectitudinii, conștiinței unui bun funcționar.

Susținerea este eronată,

întrucât art. 92 lit. a) din Legea nr. 188/1999, menționează în mod expres că

motivul de incompatibilitate trebuie să fie „legal”, adică prevăzut de lege. În

acest sens, art. 56 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, prevede: „Calitatea de

funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică, cu excepția

calității de cadru didactic”. Or, recurentul este cadru didactic, situație ce

nu creează nici un fel de incompatibilitate cu funcția de conducere din care a fost

eliberat.

Susținerile intimatului tind

să demonstreze fapte culpabile ale funcționarului public, adică abateri disciplinare,

astfel cum ar fi ele precizate în Nota Corpului de Control al ministrului.

În această situație,

conducătorul autorității ar fi trebuit să dispună destituirea din funcție, și

nu eliberarea din funcție, în temeiul art. 89 lit. c), cu referire la art. 70 alin.

(2) și alin. (3) lit. f) din Legea nr. 188/1999.

Și în această situație,

ordinul ar fi nelegal, deoarece nu individualizează fapta imputată. De

asemenea, nu s-au respectat dispozițiile art. 70 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Aceste dispoziții prevăd obligativitatea cercetării prealabile a faptei

imputate și audierea funcționarului public, care trebuie consemnată în scris,

sub sancțiunea nulității.

Cercetarea prealabilă

reprezintă o condiție imperativă pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, iar

neefectuarea ei atrage nulitatea actului de sancționare, la fel ca și

neconsemnarea în scris a declarației funcționarului public.

Nu au fost respectate nici

dispozițiile art. 72 din Legea nr. 188/1999, care menționează că sancțiunile

disciplinare prevăzute la art. 70 alin. (3) lit. c) - f) [la lit. f) este

menționată destituirea din funcție], se aplică de conducătorul autorității, la propunerea

comisiei de disciplină.

În situația recurentului, în

mod nelegal, a fost emis mai întâi ordinul (la data de 20 iunie 2002) și

ulterior (la data de 4 iulie 2002), comisia de disciplină a propus conducerii

ministerului, sancționarea recurentului, prin însușirea Notei Corpului de

Control al ministrului.

Pentru toate aceste motive,

Ordinul nr. 361/2002, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor, este nelegal și se impunea a fi anulat, fiind întrunite cerințele art.

95 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990.

În ce privește temeinicia

faptelor imputate petentului, prin Nota Corpului de Control al ministrului, se

constată că susținerile intimatului nu sunt fondate. Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în legătură cu faptele prezentate în actul respectiv. Prin

Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din data

de 15 ianuarie 2004 (nr. 194/P/2002), s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a numitului P.G. În cuprinsul ordonanței s-a reținut că Agenția Națională

Sanitar-Veterinară nu a avizat importul de carne tocată de pasăre, ci numai

importul de carne dezosată mecanic, în Nota de control făcându-se confuzie

între cele două produse; că acordarea liberului de import la punctele de

frontieră nu era de competența Agenției Naționale Sanitar-Veterinare, ci a

medicilor veterinari din cadrul I.S.V.F. de la punctele de frontieră; că, la

consumatorul final, carnea dezosată mecanic nu ajungea ca atare, ci numai în

conținutul unui produs supus tratamentului termic, tratament în urma căruia

virusul Salmonella era distrus; că importurile cu aceste produse nu au fost

sistate de Agenția Națională Sanitar-Veterinară, datorită celor mai sus

reținute.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi admis, sentința se va casa și acțiunea va fi admisă în parte,

astfel cum a fost precizată.

Se va anula ordinul atacat

și se va dispune reintegrarea reclamantului, în funcția publică ce corespunde

celei avute anterior eliberării din funcție (director general).

Având în vedere că pârâtul a

emis un act nelegal, anulat prin prezenta hotărâre, acesta va fi obligat să

plătească reclamantului, veniturile cuvenite funcției de conducere din care a

fost eliberat în mod nelegal, de la data emiterii ordinului - 20 iunie 2002 și

până la data reintegrării efective.

Având în vedere că

reclamantul a fost prejudiciat moral, mai ales prin modalitatea publică (prin

comunicat de presă al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor),

prin care a luat cunoștință de încetarea raporturilor de funcție, pârâtul va fi

obligat la plata sumei de 100.000.000 lei daune morale.

Imaginea publică a

reclamantului, prestigiul acestuia, care este și cadru universitar cu o

cunoscută activitate științifică și didactică, au fost atinse prin ordinul

atacat și prin modalitatea publică de încunoștiințare, când s-a făcut și

precizarea că a fost demis, și nu eliberat din funcție.

Situația invocată de

intimată, în sensul că prin H.G. nr. 308/2004 a fost înființată Agenția

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, nemaiexistând Agenția Națională

Sanitar-Veterinară, este o problemă de executare a hotărârii.

Autoritatea Națională

Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, conform art. 6 din O.G. nr.

42/2004, aprobată prin Legea nr. 215/2004, a preluat drepturile, obligațiile,

competențele, personalul și resursele financiare ale Agenției Naționale Sanitar-Veterinare

și ale Agenției Române pentru Siguranța Alimentelor.

Ca urmare, în concordanță cu

dispozițiile art. 6

1

și art. 7 lit. a) din Legea nr. 215/2004, Autoritatea

respectivă, substituită în drepturile și obligațiile intimatului, va aduce

efectiv la îndeplinire dispozițiile prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.G. împotriva sentinței civile nr. 1030 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, admite în parte, acțiunea precizată a reclamantului P.G.

Anulează Ordinul nr. 361 din

20 iunie 2002, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și

dispune reintegrarea reclamantului, în funcția publică corespunzătoare celei

avute anterior eliberării din funcție.

Obligă pe pârât, să

plătească reclamantului, veniturile cuvenite funcției de conducere deținute

(director general), de la data 20 iunie 2002, până la reintegrarea efectivă.

Obligă pârâtul, să plătească

reclamantului, suma de 100.000.000 lei daune morale.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2004.