ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2431/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea precizată, aflată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin declinarea

competenței de către Tribunalul Arad, reclamanta Ș.L.M. a solicitat anularea

Ordinului nr. 281/2003 emis de M.A.P.A. și a Deciziei nr. 47/2003 emisă de A.P.M.A.,

prin care a fost pus în aplicare Ordinul nr. 281/2003, ca fiind nelegale și

netemeinice.

Prin sentința civilă nr. 337

din 22 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și

de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantei, a fost anulat

Ordinul nr. 281 din 15 iulie 2003 și a fost obligat pârâtul M.M.G.A. să o

reîncadreze pe reclamantă pe funcția publică de conducere de același nivel cu

cea deținută anterior.

Prin aceeași sentință a fost

declinată competența de soluționare a cererii privind anularea Deciziei nr. 47/2003

emisă de A.P.M.A., în favoarea Tribunalului Arad.

Pentru a motiva această

soluție s-a reținut că eliberarea din funcție a reclamantei s-a făcut cu

încălcarea art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în sensul că a

fost eliberată din funcția de conducere fără a fi reîncadrată pe o funcție

corespunzătoare de conducere. Reîncadrarea pe o funcție publică de execuție,

așa cum s-a întâmplat reclamantei, era posibil numai dacă numărul funcțiilor de

conducere și structura organizatorică nu permitea reîncadrarea pe o funcție de

conducere echivalentă. Acest fapt nu a fost dovedit de pârât.

În privința cererii privind

anularea Deciziei nr. 47/2003, s-a considerat că acesta are caracter autonom în

raport de Ordinul nr. 281/2003 și fiind emis de o autoritate publică de nivel

județean competența aparține Tribunalului și nu Curții de Apel și a fost

declinată competența în favoarea Tribunalului Arad.

Recursul declarat împotriva

sentinței civile nr. 337 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara a fost respins prin Decizia nr. 5705 din 29 noiembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ, și s-a considerat că

ordinul atacat este nul pentru că nu s-a menționat cauza eliberării din

funcție.

Capătul de cerere privind

anularea Deciziei nr. 47/2003 emisă de A.P.M.A. a fost înregistrat sub nr. 1592/2006

la Tribunalul Arad și prin sentința civilă nr. 263 din 1 martie 2006, s-a

constatat necompetența materială Tribunalului Arad și a fost declinată

competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ. Constatându-se conflictul de competență a fost trimis dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului.

Soluția a fost motivată pe

considerentul că anularea Deciziei nr. 47/2003 este un capăt de cerere

accesoriu, fiind dată în executarea ordinului care a fost anulat, iar potrivit art.

17 C. proc. civ., Instanța competentă să soluționeze cererea principală este competentă

să o soluționeze și pe cea accesorie.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin Decizia nr. 2138 din 7 iunie 2006, a stabilit competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ, având în vedere că art. 17 C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală de competență.

Curtea de Apel Timișoara,

prin sentința civilă nr. 302 din 18 octombrie 2006 a admis acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 47/2003 emisă de A.P.M.A.

S-a susținut că decizia este

nelegală, pentru că reclamanta, după ce a fost eliberată dintr-o funcție de

conducere a fost trecută într-o funcție de execuție,prin încălcarea art. 17 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Nu au fost reținute

susținerile pârâtei că acțiunea a rămas fără obiect întrucât reclamanta s-a

pensionat pentru că s-a solicitat anularea unor acte administrative care au

avut consecințe asupra calității de funcționar public a reclamantei și a

raporturilor sale de muncă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs A.P.M.A., criticând sentința atacată ca fiind nelegală.

Se arată în motivele de

recurs că Decizia nr. 47/2003 nu a făcut altceva decât să pună în aplicare

prevederile Ordinului nr. 218/2003 emis de M.A.P.A.M., fiind un act subsecvent

și a fost emisă ca o măsură impusă de reorganizarea activității.

S-a susținut chiar că

cererea a rămas fără obiect pentru că reclamanta a încetat de drept raporturile

de serviciu, prin pensionare pentru limită de vârstă.

Și M.A.P.D.R. a declarat recurs,

criticând-o ca fiind nelegală și temeinică.

A fost criticată sentința

sub aspectul modului de soluționare a principiului aplicării imediate a legii

civile noi, pentru că, deci, inițial ordinul a fost emis de M.A.P.A.M., acesta a

fost reorganizat, iar Agenția de Mediu a trecut în subordinea M.M. din

subordinea M.A.

Instanța de Fond a

soluționat cererea fără să analizeze excepția lipsei calității procesuale

pasive a M.A.P.D.R., care putea fi invocată din oficiu.

M.M.G.A. a formulat recurs

invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Instanța încălcând formele

de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2).

Se susține, în motivele de

recurs, că Instanța de Fond a pronunțat hotărârea fără a se comunica, așa cum

prevăd dispozițiile art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ., copie de pe

acțiune și de pe eventualele înscrisuri anexate, încălcând în acest fel

principiul contradictorialității și dreptul la apărare.

Examinând actele aflate la

dosar, motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză,

Înalta Curte va constata că recursul declarat de M.A.D.R. este fondat, iar

recursurile declarate de M.M.D.D. și A.P.M.A., vor fi respinse ca nefondate,

pentru următoarele considerente:

În privința recursului

declarat de M.A. (în prezent M.A.D.R.) acesta este fondat.

În prezenta cauză se

solicită anularea unei decizii emise de A.P.M.A., agenție care, chiar dacă,

inițial a fost în subordinea M.A., pe durata desfășurării procesului, prin reorganizare,

a trecut în subordinea M.M.

Calitatea procesuală pasivă

presupune identitatea între pârât și cel care va fi obligat în raportul juridic

dedus judecății.

În materia contenciosului

administrativ, calitate procesuală pasivă are, în principiu, autoritatea sau

instituția publică care emite un act administrativ.

În speță, M.A. nu mai este,

nici măcar, autoritate administrativă care să aibă în subordine A.P.M.A., care

a emis actul a cărui anulare s-a solicitat la Instanța de Fond.

Fiind în discuție excepția

lipsei calității procesuale pasive, care este o excepție absolută, poate fi

invocată în orice stare a procesului, chiar în recurs, chiar dacă nu a fost

invocată în fața Instanței de Fond.

De aceea, va fi admis

recursul declarat de M.A.P.D.R. (în prezent M.A.D.R.), va fi modificată

sentința atacată, în sensul că, va fi respinsă acțiunea reclamantei față de

această autoritate pentru lipsa calității procesuale pasive, dar vor fi

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Recursul declarat de M.M.G.A.

(în prezent, M.M.D.D.) va fi respins ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

A fost indicat, ca motiv de

recurs art. 304 pct. 5 C. proc. civ. „Instanța a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”.

Instanța de Fond a pronunțat

o soluție legală și temeinică în privința recurentului pentru că acesta a

formulat, la Instanța de Fond o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ. în Dosarul nr. 6157/59/2006 al Curții de Apel

Timișoara.

Dosarul s-a format ca urmare

a unor declinări succesive și a unui conflict negativ de competență, cauze în

care recurentul a figurat ca parte și a fost vizat, astfel că, în mod corect Instanța

de Fond nu a admis cererea de amânare a cauzei pentru comunicarea cererii de

chemare în judecată, cerere care îi fusese comunicată încă din 2004, când, în Dosarul

nr. 996/2004 al Curții de Apel Timișoara, recurentul a fost introdus în cauză.

Dispozițiile art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ. sunt aplicabile numai în cazul în care dosarul se află,

pentru prima dată, în fața Instanței de Fond nu și când este soluționată cauza

după casare sau după declinare de competență.

În al doilea rând, se poate

observa că nici nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiile prevăzute de art. 105

alin. (2) C. proc. civ., respectiv, că ar fi fost îndeplinit un act de

procedură cu neobservarea formelor legale, că i s-a pricinuit o vătămare, iar

această vătămare să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Chiar dacă s-ar admite că

s-ar fi îndeplinit un act cu neobservarea formelor legale, nu este îndeplinită

condiția vătămării care să nu poată fi înlăturată altfel pentru că actul care a

fost anulat era emis de A.P.M.A., iar recurentul este numai autoritatea

administrativă din care face parte și autoritatea emitentă.

Și recursul declarat de A.P.M.A.

va fi respins ca nefondat, dar pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 47 din 15

iulie 2003 emisă de A.P.M.A. s-a dispus ca începând cu data de 15 iulie 2003,

reclamanta să fie încadrată în funcția de consilier superior, în cadrul

compartimentului Financiar – Contabilitate - Administrativ, în baza, între

altele și a Ordinului nr. 281 din 15 iulie 2003 emis de M.A.P.A.M., ordin prin

care reclamanta a fost eliberată din funcția de contabil șef al A.P.M.A.

În motivele de recurs chiar

se arată că decizia contestată a fost emisă tocmai pentru punerea în aplicare a

acestui ordin, fiind un act juridic subsecvent.

În condițiile în care prin

sentința civilă nr. 337 din 22 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, irevocabilă prin Decizia nr. 5705 din 29 noiembrie 2005 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, Ordinul nr. 281/2003 a fost anulat,

nici Decizia nr. 47/2003 nu mai poate fi menținută, tocmai pentru că este un

act subsecvent Ordinului nr. 281/2003.

În același timp, se poate

remarca, așa cum a reținut și Instanța de Fond, că deși reclamanta, la

eliberarea din funcție,deținea o funcție de conducere a fost trecută pe o

funcție publică de execuție, contrar dispoziții legale, având în vedere că

exista funcția publică de conducere corespunzătoare.

Nu poate fi apreciată ca

fiind rămasă fără obiect cererea reclamantei pentru că s-a pensionat, deoarece

nu s-a solicitat decât anularea deciziei emisă nelegal anterior pensionării

reclamantei și nu reîncadrarea reclamantei în funcție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 302 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamantei Ș.L.M. față de această autoritate,

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate și respinge recursurile declarate împotriva aceleiași

sentințe de pârâții M.M.D.D. și A.P.M.A.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 mai 2007.