ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2431/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea precizată, aflată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin declinarea competenței de către Tribunalul Arad, reclamanta Ș.L.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 281/2003 emis de M.A.P.A. și a Deciziei nr. 47/2003 emisă de A.P.M.A., prin care a fost pus în aplicare Ordinul nr. 281/2003, ca fiind nelegale și netemeinice. Prin sentința civilă nr. 337 din 22 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantei, a fost anulat Ordinul nr. 281 din 15 iulie 2003 și a fost obligat pârâtul M.M.G.A.

să o reîncadreze pe reclamantă pe funcția publică de conducere de același nivel cu cea deținută anterior. Prin aceeași sentință a fost declinată competența de soluționare a cererii privind anularea Deciziei nr. 47/2003 emisă de A.P.M.A., în favoarea Tribunalului Arad. Pentru a motiva această soluție s-a reținut că eliberarea din funcție a reclamantei s-a făcut cu încălcarea art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în sensul că a fost eliberată din funcția de conducere fără a fi reîncadrată pe o funcție corespunzătoare de conducere. Reîncadrarea pe o funcție publică de execuție, așa cum s-a întâmplat reclamantei, era posibil numai dacă numărul funcțiilor de conducere și structura organizatorică nu permitea reîncadrarea pe o funcție de conducere echivalentă.

Acest fapt nu a fost dovedit de pârât. În privința cererii privind anularea Deciziei nr. 47/2003, s-a considerat că acesta are caracter autonom în raport de Ordinul nr. 281/2003 și fiind emis de o autoritate publică de nivel județean competența aparține Tribunalului și nu Curții de Apel și a fost declinată competența în favoarea Tribunalului Arad. Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 337 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara a fost respins prin Decizia nr. 5705 din 29 noiembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, și s-a considerat că ordinul atacat este nul pentru că nu s-a menționat cauza eliberării din funcție. Capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 47/2003 emisă de A.P.M.A.

a fost înregistrat sub nr. 1592/2006 la Tribunalul Arad și prin sentința civilă nr. 263 din 1 martie 2006, s-a constatat necompetența materială Tribunalului Arad și a fost declinată competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ. Constatându-se conflictul de competență a fost trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului. Soluția a fost motivată pe considerentul că anularea Deciziei nr. 47/2003 este un capăt de cerere accesoriu, fiind dată în executarea ordinului care a fost anulat, iar potrivit art. 17 C. proc. civ., Instanța competentă să soluționeze cererea principală este competentă să o soluționeze și pe cea accesorie.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2138 din 7 iunie 2006, a stabilit competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ, având în vedere că art. 17 C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală de competență. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 302 din 18 octombrie 2006 a admis acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 47/2003 emisă de A.P.M.A. S-a susținut că decizia este nelegală, pentru că reclamanta, după ce a fost eliberată dintr-o funcție de conducere a fost trecută într-o funcție de execuție,prin încălcarea art. 17 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003. Nu au fost reținute susținerile pârâtei că acțiunea a rămas fără obiect întrucât reclamanta s-a pensionat pentru că s-a solicitat anularea unor acte administrative care au avut consecințe asupra calității de funcționar public a reclamantei și a raporturilor sale de muncă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.P.M.A., criticând sentința atacată ca fiind nelegală. Se arată în motivele de recurs că Decizia nr. 47/2003 nu a făcut altceva decât să pună în aplicare prevederile Ordinului nr. 218/2003 emis de M.A.P.A.M., fiind un act subsecvent și a fost emisă ca o măsură impusă de reorganizarea activității. S-a susținut chiar că cererea a rămas fără obiect pentru că reclamanta a încetat de drept raporturile de serviciu, prin pensionare pentru limită de vârstă. Și M.A.P.D.R. a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și temeinică. A fost criticată sentința sub aspectul modului de soluționare a principiului aplicării imediate a legii civile noi, pentru că, deci, inițial ordinul a fost emis de M.A.P.A.M., acesta a fost reorganizat, iar Agenția de Mediu a trecut în subordinea M.M.

din subordinea M.A. Instanța de Fond a soluționat cererea fără să analizeze excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.P.D.R., care putea fi invocată din oficiu. M.M.G.A. a formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Instanța încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2). Se susține, în motivele de recurs, că Instanța de Fond a pronunțat hotărârea fără a se comunica, așa cum prevăd dispozițiile art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., copie de pe acțiune și de pe eventualele înscrisuri anexate, încălcând în acest fel principiul contradictorialității și dreptul la apărare. Examinând actele aflate la dosar, motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata că recursul declarat de M.A.D.R.

este fondat, iar recursurile declarate de M.M.D.D. și A.P.M.A., vor fi respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente: În privința recursului declarat de M.A. (în prezent M.A.D.R.) acesta este fondat. În prezenta cauză se solicită anularea unei decizii emise de A.P.M.A., agenție care, chiar dacă, inițial a fost în subordinea M.A., pe durata desfășurării procesului, prin reorganizare, a trecut în subordinea M.M. Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între pârât și cel care va fi obligat în raportul juridic dedus judecății. În materia contenciosului administrativ, calitate procesuală pasivă are, în principiu, autoritatea sau instituția publică care emite un act administrativ.

În speță, M.A. nu mai este, nici măcar, autoritate administrativă care să aibă în subordine A.P.M.A., care a emis actul a cărui anulare s-a solicitat la Instanța de Fond. Fiind în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive, care este o excepție absolută, poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar în recurs, chiar dacă nu a fost invocată în fața Instanței de Fond. De aceea, va fi admis recursul declarat de M.A.P.D.R. (în prezent M.A.D.R.), va fi modificată sentința atacată, în sensul că, va fi respinsă acțiunea reclamantei față de această autoritate pentru lipsa calității procesuale pasive, dar vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Recursul declarat de M.M.G.A.

(în prezent, M.M.D.D.) va fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente: A fost indicat, ca motiv de recurs art. 304 pct. 5 C. proc. civ. „Instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”. Instanța de Fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în privința recurentului pentru că acesta a formulat, la Instanța de Fond o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ. în Dosarul nr. 6157/59/2006 al Curții de Apel Timișoara. Dosarul s-a format ca urmare a unor declinări succesive și a unui conflict negativ de competență, cauze în care recurentul a figurat ca parte și a fost vizat, astfel că, în mod corect Instanța de Fond nu a admis cererea de amânare a cauzei pentru comunicarea cererii de chemare în judecată, cerere care îi fusese comunicată încă din 2004, când, în Dosarul nr. 996/2004 al Curții de Apel Timișoara, recurentul a fost introdus în cauză.

Dispozițiile art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ. sunt aplicabile numai în cazul în care dosarul se află, pentru prima dată, în fața Instanței de Fond nu și când este soluționată cauza după casare sau după declinare de competență. În al doilea rând, se poate observa că nici nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, că ar fi fost îndeplinit un act de procedură cu neobservarea formelor legale, că i s-a pricinuit o vătămare, iar această vătămare să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Chiar dacă s-ar admite că s-ar fi îndeplinit un act cu neobservarea formelor legale, nu este îndeplinită condiția vătămării care să nu poată fi înlăturată altfel pentru că actul care a fost anulat era emis de A.P.M.A., iar recurentul este numai autoritatea administrativă din care face parte și autoritatea emitentă.

Și recursul declarat de A.P.M.A. va fi respins ca nefondat, dar pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 47 din 15 iulie 2003 emisă de A.P.M.A. s-a dispus ca începând cu data de 15 iulie 2003, reclamanta să fie încadrată în funcția de consilier superior, în cadrul compartimentului Financiar – Contabilitate - Administrativ, în baza, între altele și a Ordinului nr. 281 din 15 iulie 2003 emis de M.A.P.A.M., ordin prin care reclamanta a fost eliberată din funcția de contabil șef al A.P.M.A. În motivele de recurs chiar se arată că decizia contestată a fost emisă tocmai pentru punerea în aplicare a acestui ordin, fiind un act juridic subsecvent.

În condițiile în care prin sentința civilă nr. 337 din 22 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, irevocabilă prin Decizia nr. 5705 din 29 noiembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Ordinul nr. 281/2003 a fost anulat, nici Decizia nr. 47/2003 nu mai poate fi menținută, tocmai pentru că este un act subsecvent Ordinului nr. 281/2003. În același timp, se poate remarca, așa cum a reținut și Instanța de Fond, că deși reclamanta, la eliberarea din funcție,deținea o funcție de conducere a fost trecută pe o funcție publică de execuție, contrar dispoziții legale, având în vedere că exista funcția publică de conducere corespunzătoare. Nu poate fi apreciată ca fiind rămasă fără obiect cererea reclamantei pentru că s-a pensionat, deoarece nu s-a solicitat decât anularea deciziei emisă nelegal anterior pensionării reclamantei și nu reîncadrarea reclamantei în funcție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 302 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei Ș.L.M. față de această autoritate, pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate și respinge recursurile declarate împotriva aceleiași sentințe de pârâții M.M.D.D. și A.P.M.A. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 mai 2007.