ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 641/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 699/II R din

9 iunie 2004, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de C.V., în calitate de reprezentant

legal al SC S.I.I.I. SRL, împotriva rezoluției nr. 40/ P din 28 aprilie 2004,

prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 228

alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus

neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe M.M. (judecător în cadrul

Tribunalului Brăila), pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și

B.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și

art. 290 C. pen.

Împotriva menționatei

rezoluții, petiționara s-a adresat cu plângere Curții de Apel Galați în temeiul

art. 278

1

C. pen., susținând că este nelegală, întrucât din probele

administrate rezultă că intimatul B.I. a săvârșit infracțiunea de fals în

declarații și înșelăciune, în sensul că s-a prezentat drept proprietar al unui

spațiu comercial aflat în litigiu, determinând astfel pe numita Ș.E. să cumpere

spațiul respectiv și să-l revândă la rândul său către SC M.S. SRL Brăila.

Referitor la intimata M.M.,

petenta susține că în calitate de judecător la Tribunalul Brăila, aceasta și-a

încălcat atribuțiile de serviciu, legalizând și investind cu formulă executorie

sentința civilă nr. 154 din 26 aprilie 2000, deși aceasta nu era definitivă.

Instanța astfel sesizată a

pronunțat sentința penală nr. 73/ F din 9 septembrie 2004, prin care a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de SC S.I.I.I. SRL Brăila prin

administratorul acesteia C.V.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență că, fapta reclamată împotriva lui B.I. nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată și înșelăciune, deoarece înscrisul încheiat între acesta și

Șt.E. are valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare a spațiului în litigiu,

urmând ca vânzarea să se perfecteze ulterior după rămânerea definitivă a

hotărârii.

Referitor la intimata M.M.,

instanța a reținut că aceasta a admis cererea de investire cu formulă

executorie a sentinței civile nr. 154/2000 care la acea dată era definitivă,

fiind menținută prin decizia civilă nr. 915/A/2000 a Curții de Apel Galați,

situație în care în sarcina magistratei respective nu se poate reține

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen.

Împotriva menționatei

hotărâri, petiționara C.V. a formulat prezentul recurs, reiterând motivele de

casare invocate prin plângerea adresată Curții de Apel Galați.

În cuprinsul motivelor de

recurs, petenta mai arată că atât Curtea de Apel Galați cât și parchetul de pe

lângă această instanță au părtinit pe cei doi intimați, deși în cauză există

probe evidente că aceștia au comis infracțiunile pentru care au fost reclamați.

Examinând hotărârea atacată,

în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se

constată că instanța de fond a respins în mod justificat plângerea formulată de

C.V., împotriva rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză, care au

fost analizate în considerentele sentinței, rezultând, fără dubiu că cele două

intimate nu se fac vinovate de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost

reclamate.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, intimata M.M. a admis cererea de investire cu formulă

executorie a sentinței civile nr. 154/2000, la doi ani de la data pronunțării,

aceasta rămânând definitivă prin decizia civilă nr. 915/A/2000 a Curții de Apel

Galați.

Cum potrivit art. 37 alin.

(1) C. proc. pen., hotărârile care au rămas definitive pot fi investite cu

formulă executorie, în sarcina magistratei respective nu se poate reține

săvârșirea vreunei fapte penale.

Nici faptele intimatului B.I.

nu întrunește elemente constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals

în înscrisuri sub semnătură privată, în condițiile în care înscrisul încheiat

între acesta și Șt.E., care constituie o promisiune de vânzare, nu era interzis

de lege, urmând ca actul de vânzare-cumpărare propriu-zis să se perfecteze după

rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de petenta SC S.I.I.I. SRL reprezentată de

administrator C.V., nefiind întemeiat, urmează a fi respins, ca atare, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta SC S.I.I.I. SRL împotriva sentinței

penale nr. 73 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă petenta la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2005.