ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 641/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 699/II R din 9 iunie 2004, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de C.V., în calitate de reprezentant legal al SC S.I.I.I. SRL, împotriva rezoluției nr. 40/ P din 28 aprilie 2004, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe M.M. (judecător în cadrul Tribunalului Brăila), pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și B.I., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

și art. 290 C. pen. Împotriva menționatei rezoluții, petiționara s-a adresat cu plângere Curții de Apel Galați în temeiul art. 278 1 C. pen., susținând că este nelegală, întrucât din probele administrate rezultă că intimatul B.I. a săvârșit infracțiunea de fals în declarații și înșelăciune, în sensul că s-a prezentat drept proprietar al unui spațiu comercial aflat în litigiu, determinând astfel pe numita Ș.E. să cumpere spațiul respectiv și să-l revândă la rândul său către SC M.S. SRL Brăila. Referitor la intimata M.M., petenta susține că în calitate de judecător la Tribunalul Brăila, aceasta și-a încălcat atribuțiile de serviciu, legalizând și investind cu formulă executorie sentința civilă nr. 154 din 26 aprilie 2000, deși aceasta nu era definitivă.

Instanța astfel sesizată a pronunțat sentința penală nr. 73/ F din 9 septembrie 2004, prin care a respins, ca nefondată, plângerea formulată de SC S.I.I.I. SRL Brăila prin administratorul acesteia C.V. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență că, fapta reclamată împotriva lui B.I. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune, deoarece înscrisul încheiat între acesta și Șt.E. are valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare a spațiului în litigiu, urmând ca vânzarea să se perfecteze ulterior după rămânerea definitivă a hotărârii.

Referitor la intimata M.M., instanța a reținut că aceasta a admis cererea de investire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 154/2000 care la acea dată era definitivă, fiind menținută prin decizia civilă nr. 915/A/2000 a Curții de Apel Galați, situație în care în sarcina magistratei respective nu se poate reține infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Împotriva menționatei hotărâri, petiționara C.V. a formulat prezentul recurs, reiterând motivele de casare invocate prin plângerea adresată Curții de Apel Galați. În cuprinsul motivelor de recurs, petenta mai arată că atât Curtea de Apel Galați cât și parchetul de pe lângă această instanță au părtinit pe cei doi intimați, deși în cauză există probe evidente că aceștia au comis infracțiunile pentru care au fost reclamați.

Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanța de fond a respins în mod justificat plângerea formulată de C.V., împotriva rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză, care au fost analizate în considerentele sentinței, rezultând, fără dubiu că cele două intimate nu se fac vinovate de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost reclamate. Așa cum a reținut și instanța de fond, intimata M.M. a admis cererea de investire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 154/2000, la doi ani de la data pronunțării, aceasta rămânând definitivă prin decizia civilă nr. 915/A/2000 a Curții de Apel Galați.

Cum potrivit art. 37 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile care au rămas definitive pot fi investite cu formulă executorie, în sarcina magistratei respective nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale. Nici faptele intimatului B.I. nu întrunește elemente constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condițiile în care înscrisul încheiat între acesta și Șt.E., care constituie o promisiune de vânzare, nu era interzis de lege, urmând ca actul de vânzare-cumpărare propriu-zis să se perfecteze după rămânerea definitivă a hotărârii. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de petenta SC S.I.I.I. SRL reprezentată de administrator C.V., nefiind întemeiat, urmează a fi respins, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC S.I.I.I. SRL împotriva sentinței penale nr. 73 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2005.