ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5848/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Secția penală a Curții de Apel

Galați, prin sentința nr. 30 din 12 mai 2004, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de S.D. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, nr. 122/ P din

11 august 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, privind pe

făptuitoarea C.L., pentru infracțiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art.

246 C. pen. și, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din

același cod, soluție menținută.

Hotărând astfel, instanța a reținut

în fapt, că, notarul public C.L. a întocmit actul de vânzare-cumpărare,

autentificat sub nr. 3704 din 29 noiembrie 2002, dintre vânzătoarele D.V. și

M.V., surorile petiționarului S.D. (care au dobândit imobilul prin licitație

publică pentru ieșirea din indiviziune și i-au achitat fratelui lor suma de

21.777.000 lei) și cumpărătoarea T.S., cu respectarea dispozițiilor legale și a

actelor puse la dispoziție de către vânzătoare, din care rezultă că sunt

singurele proprietare ale imobilului.

Imobilul vândut a fost intabulat la

Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Brăila, astfel cum rezultă din

încheierea 204 + 707 din 24 ianuarie 2003, reținându-se că notarul public nu a

săvârșit nici una dintre faptele penale reclamate de petiționar, iar plângerea

lui S.D. cu privire la executorii judecătorești P.G. și P.L., fiind de

competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, s-a dispus disjungerea

cauzei față de aceștia.

Instanța a mai reținut, de asemenea,

că la încheierea actului de vânzare-cumpărare, notarul public nu a avut

cunoștință despre faptul că petiționarul S.D. a formulat contestație împotriva

procesului-verbal de licitație întocmit de executorul judecătoresc P.G. la data

de 26 august 2002, contestație care a fost admisă prin decizia civilă nr. 50

din 14 februarie 2003 de Tribunalul Brăila.

În termen legal, conform

dispozițiilor cuprinse în art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., S.D. a

declarat recurs, prin care consideră sentința netemeinică și nelegală, deoarece

actul de vânzare-cumpărare, întocmit de notarul public, este lovit de nulitate,

pentru că actul de adjudecare al imobilului este și el lovit de nulitate.

Examinând hotărârea atacată în

raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată, în baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi

respins.

În acest sens, notarul public a

procedat la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3704 din 29

noiembrie 2002, în condiții de deplină legalitate, luând act de voința

vânzătoarelor D.V. și M.V., unicele proprietare ale imobilului situat în comuna

Romanu, județul Brăila, de a-i transmite dreptul de proprietate cumpărătorului

T.S.

Recurentul și vânzătoarele sunt

frați, moștenitori ai defunctei lor mame S.A., printre bunurile moștenite fiind

și imobilul menționat astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor cu

partaj succesoral nr. 121 din 31 martie 1998.

D.V. și M.V., în anul 2001, au

introdus acțiune de ieșire din indiviziune, chemându-l în judecată pe S.D. și

cum imobilul nu este partajabil în natură și nici una din părți nu a dorit

imobilul cu obligația de a plăti sulte celorlalte părți, Judecătoria Brăila,

prin încheierea din 24 octombrie 2001, în baza art. 673

11

C. proc.

civ., a dispus punerea în vânzare prin licitație publică a imobilului.

Din încheierea judecătoriei rezultă

că S.D., personal și prin apărător a fost de acord cu punerea în vânzare a

imobilului, astfel că executorul judecătoresc, fiind legal investit de

instanță, a procedat la îndeplinirea procedurii de publicitate prealabile și la

data de 5 iulie 2002 a scos imobilul la licitație, cu prețul de plecare

stabilit la 97.687.000 lei și cum nu s-a prezentat nici o persoană, valoarea de

licitație s-a diminuat cu 25 % rămânând la suma de 73.245.250 lei, pentru noul

termen din 26 august 2002.

La această dată nu s-au prezentat

persoane străine, astfel că, în prezența petiționarului, care a semnat

procesul-verbal de licitație, D.V. și M.V. au cerut ca imobilul să rămână în

proprietatea lor, cu despăgubirea corespunzătoare a fratelui lor, S.D., faptă

care s-a și petrecut.

Ulterior, D.V. și M.V. au obținut

actul de adjudecare din data de 27 august 2002, emis de Biroul executorului

judecătoresc P.G. din Brăila au vândut imobilul, încheind contractul de

vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3704 din 29 noiembrie 2002 de notarul

public C.L.

La baza perfectării actului de

vânzare-cumpărare au stat actele legale, și anume: actul de adjudecare,

autorizația de vânzare nr. 2270 din 28 noiembrie 2002 și certificatul fiscal

nr. 2272 din 28 noiembrie 2002, emise de Primăria comunei Romanu, județul

Brăila din care rezultă că cele două vânzătoare sunt singurele proprietare ale

imobilului, astfel că imobilul a fost intabulat prin încheierea nr. 204 + 707

din 24 ianuarie 2003 de către Biroul de Carte Funciară S.D. nesolicitând

interdicția de înstrăinare a imobilului, care formulase o contestație la

executare, respinsă prin sentința civilă nr. 8669 din 1 noiembrie 2002 a

Judecătoriei Brăila.

Așa fiind, nu se poate reține că

C.L. ar fi comis infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual, astfel

că sentința Curții de Apel Galați prin care s-a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

nr. 122/ P din 11 august 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

este temeinică și legală.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de S.D. ca nefondat

și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul S.D. împotriva sentinței penale nr. 30 din 12 mai 2004

a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2004.