ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2161/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată,

Tribunalului București, la data de 6 martie 2003, înregistrată la nr. 3978,

reclamanta, E.M.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, SC C.I.E. SRL, ca

aceasta să fie obligată să-i predea cantitatea de 32,4 tone motorină, conform

convenției nr. 3818 din data de 4 iulie 2000 și să-i plătească daune

cominatorii pentru fiecare zi de întârziere a obligației până la executarea

efectivă a acesteia și cheltuielile de judecată.

Secția a VI-a comercială a

Tribunalului București, prin sentința civilă nr. 113, pronunțată la data de 6

ianuarie 2004, în dosarul nr. 3978, a respins, ca neîntemeiată, cererea,

reținând că reclamanta nu a depus dovezi din care să rezulte obligația pârâtei

de a livra cantitatea de motorină solicitată de reclamantă.

Prin decizia comercială nr. 641,

pronunțată la data de 6 septembrie 2005, în dosarul nr. 427/2004, Secția a VI-a

comercială a Curții de Apel București a admis apelul formulat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în sensul că a admis, în

parte, acțiunea reclamantei, cu consecința obligării pârâtei să predea acesteia

cantitatea de 32,4 tone motorină; a respins capătul de cerere privind daunele

cominatorii și a obligat intimata-pârâtă să plătească apelantei reclamante suma

de 17.906.500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată efectuate în fond și

în apel.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a reținut că probele administrate relevă că pârâta nu

a livrat, conform convenției nr. 3818 din 4 iulie 2000, întreaga cantitate de

motorină, rămânând un rest de 32,4 tone și că, față de dispozițiile art. 580

3

C. proc. civ., prin care legiuitorul a prevăzut sancțiuni pentru neîndeplinirea

obligației de a face, nu se mai justifică admiterea capătului de cerere privind

daunele cominatorii.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs intimata pârâtă, invocând motivele prevăzute de art. 304

pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că hotărârea atacată nu cuprinde motive care să justifice

soluția pronunțată iar cele existente sunt contradictorii; că instanța a

interpretat, greșit, minuta iar, în lipsa unei convenții încheiate între părți,

angajarea răspunderii pârâtei este nelegală și a apreciat că reclamanta trebuia

să timbreze acțiunea la valoarea pretențiilor, fără a preciza relevanța pe care

o are această din urmă considerație față de evocata decizie, conform cerințelor

art. 304 raportat la art. 299 C. proc. civ.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare, respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea

considerentelor deciziei atacate relevă că aceasta cuprinde motivele care au

format convingerea instanței de apel, conform cerințelor art. 261 pct. 5 C.

proc. civ. și oferă posibilitatea analizei temeiniciei și legalității hotărârii

pe fond, neputându-se identifica motive contradictorii în sensul art. 304 pct. 7

C. proc. civ., așa încât critica întemeiată pe aceste dispoziții nu poate fi

primită.

Este de observat că instanța

de control judiciar a reținut, cu justețe, că, prin încheierea minutei nr. 3819

din 4 iulie 2000 și proceselor verbale de stingere a datoriilor, între părțile

litigante s-a născut un raport juridic de natură comercială în formă

simplificată, în conformitate cu prevederile art. 36 C. com., a căror aplicare

este confirmată de faptul executării parțiale a contractului de către recurenta

pârâtă la cererea intimatei reclamante, aspecte ce înlătură criticile ce

vizează incidența art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta SC C.I.E. SRL București, împotriva deciziei nr. 641 din 6 septembrie

2005 pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2006.