ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1906/2003

S-au luat în examinare

recursurile declarate  de pârâta S.C.”D.C.” S.R.L. Negrești Oaș

și reclamanta  S.C.”R.R. – C. P.” S.A.  Constanța împotriva deciziei

nr.482/A/C din 09 octombrie  2001 a Curții de Apel Oradea  - Secția

Comercială.

La apelul nominal s-au

prezentat recurenta pârâtă  prin  avocat V.V. conform împuternicirii

avocațiale aflată la dosar  fila 8, lipsind   recurenta

reclamantă.

Procedura legal

îndeplinită.

Reprezentanta  recurentei

pârâte susține că nu datorează diferența de preț la

care  a fost   obligată și pe cale  de consecință a

solicitat   admiterea  recursului așa cum  a fost  formulat, cu

cheltuieli  de judecată la toate  instanțele. În ce   privește

recursul reclamantei, reprezentanta recurentei pârâte a solicitat respingerea

recursului, ca nefondat.

C U R T E A,

Deliberând asupra

recursurilor de față;

Prin sentința

civilă nr.165 din 26 martie 2001 Tribunalul Satu Mare a admis

acțiunea comercială formulată de  reclamanta  S.C.”P.” S.A.

Constanța  împotriva  pârâtei  S.C.”D. C.” S.R.L. Negrești Oaș

obligând  pârâta să plătească  reclamantei suma de  14.137.078

lei pretenții și 1.205.966 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele

hotărârii , instanța de fond  a reținut că reclamanta în

contextul relațiilor  comerciale dintre  părți a livrat pârâtei

diferite cantități de motorină.

Cu ocazia recepției

cantității de 47.300 tone  motorină   pârâta  a invocat lipsa

a  2.619 kg refuzând  la plată  pentru  suma  de 6.530.502 lei factura

nr.11952496/1997. În conformitate cu formalitățile  întocmite cu ocazia

predării mărfii pentru transport,  reclamanta a înscris în nota  de

greutate nr.8078/23 decembrie 1997 modul de determinare a parametrilor fizici

ai cazanului și al  produsului, conform O.G. nr.20/1992.

Esențial pentru

opozabilitatea refuzului pârâtei era folosirea acelorași parametrii

și determinării  cu ocazia recepției  ca și cele utilizate

la expediere. Față de  determinarea  cantității   de

produse  livrate prin metoda volumetrică în condițiile  în care la

expediere s-a folosit  metoda gravimetrică, instanța  a constatat

neîntemeiat  refuzul de plată  a diferenței  de 6.530.502 lei

reprezentând  contravaloarea a  2.618 kg motorină.

Deși pârâtei i s-a

solicitat să folosească    această metodă,  cu

motivația  că nu dispune   de dotările  corespunzătoare

și că  verificarea ar implica un termen  de realizare de 10 zile,

determinarea nu a fost realizată,   în aceste condiții

diferența  cantitativă   nu poate fi   opusă reclamantei și

ca  urmare  în baza art.969 și  1037 cod civil acest capăt de cerere

a fost admis.

În privința sumei de

7.606.578 lei reprezentând  tarif   CRP, instanța de fond a constatat

că aceasta  are o bază legală  (pct.19 din anexa 2 a H.G.

nr.240/1997) și ca urmare este datorată  făcând  parte din

prețul mărfii.

Apărările pârâtei

referitoare la  această pretenție au  fost respinse  ca fiind

dovedită emiterea documentelor de plată   la datele de 7 și 8

august 1997 și nu în 2000 cum a susținut  aceasta.

Eronată și

nedovedită s-a  reținut și afirmația  compensării

sumei, procesele verbale  depuse la dosar nereferindu-se  la sumele  pretinse

prin acțiune.

Nemulțumită de

această soluție, pârâta  a declarat apel, solicitând   admiterea

apelului, desființarea sentinței și în fond  respingerea

acțiunii reclamantei  cu cheltuieli  de judecată.

Curtea de Apel Oradea –

Secția comercială, prin  decizia nr.482/C/A din 09 octombrie 2001,  a

admis apelul pârâtei, a  schimbat în parte sentința tribunalului, în

sensul că  a   respins capătul de cerere referitor la  obligarea

pârâtei la plata sumei de 6.530.500 lei , reprezentând contravaloarea

cantității de 2.618 kg  motorină.  A fost  obligată pârâta

să   plătească  reclamantei 768.526 lei cheltuieli de

judecată și au fost menținute   celelalte  dispoziții ale

sentinței și  a fost obligată intimata la 884.263 lei cheltuieli

de judecată în apel, către apelantă.

Pentru  a pronunța

această soluție, instanța de apel  a   reținut

următoarele:

Reclamanta  intimată a

livrat pârâtei , în baza comenzilor   emise de  aceasta, diferite

cantități de motorină, conform facturilor  anexate cererii de

chemare în judecată.

Pârâta  a refuzat din

factura  nr.11952496/24 decemrbie 1997  plata sumei de 6.530.500 lei

contravaloarea  a 2.619 kg motorină.

În mod greșit ,prima

instanță  a reținut că acest refuz   nu este justificat

întrucât  ca răspuns  la adresa nr.1 din 7  ianuarie 1998  fila 43 –

reclamanta comunică pârâtei să efectueze recepția

cantitativă  cu delegatul „R.”  prin metoda  volumetrică   și

să-i   expedieze procesul verbal final de recepție  - (fax  - fila

42).

Urmare acestui accept s-a

întocmit procesul verbal  din   7 ianuarie 1998 în prezența  delegatului

„R.” și s-a  constatat  lipsa  a 2.619 kg motorină, procesul verbal

fiind  comunicat  reclamantei  intimate.

Așa fiind , Curtea

apreciază că rezultatul  determinării  cantității

recepționate, conform procesului verbal din 7 ianuarie 1998 este opozabil

reclamantei și ca  atare se impune admiterea  apelului și  schimbarea

sentinței  în sensul respingerii  acestui   capăt de acțiune ca

nefondat.

Cât privește al doilea

motiv de apel,  instanța apreciază    că este  nefondat,

instanța de fond  apreciind  corect că  pretenția  reclamantei

cu privire la  suma  de  7.606.578 lei  reprezentând   tarif  CRP este

întemeiată și legală – suma fiind stabilită în temeiul   pct.19

anexa 2 a H.G. 240/1997.

În contra celei din

urmă hotărâri   au declarat recurs ambele părți.

Prin recursul declarat de

reclamantă  se critică soluția  pronunțată în apel

pentru  nelegalitate și netemeinicie și susținând   în

esență că adresa existentă la fila 42   dosar fond, și

care  a stat la baza admiterii  apelului, nu constituie un accept al

societății  reclamante întrucât  nu are  sigiliul și

semnătura reprezentantului  legal.

Printr-un alt motiv de

recurs reclamanta a susținut că Procesul Verbal   de recepție

întocmit de pârâtă este  lovit de nulitate absolută  datorită

nerespectării prevederilor O.G. 20/1992  și în  consecință

reclamanta   solicită  admiterea recursului așa cum a fost  formulat.

Prin  recursul declarat

de  pârâtă se critică hotărârea atacată numai pentru

capătul de acțiune privind   respingerea pretențiilor

reclamantei pentru  suma   de 7.606.578 lei și acordarea cheltuielilor

de  judecată efectuate  la toate instanțele în  temeiul   art.274 cod

procedură civilă.

În  motivarea recursului

pârâta   arată că  greșit  a fost obligată la    plata

diferenței  de preț deoarece  facturarea    ulterioară  a unui

produs  livrat la   un alt preț  decât  cel inițial  stabilit    nu-i

poate fi  imputabil,  astfel se     încalcă  principiul  economiei de

piață   și ar putea duce la  falimentarea

societăților  cu capital privat. Așa încât    suma  de

7.606.578 lei , calculată ulterior  livrării,  reprezentând

diferența  de preț  stabilite  în baza H.G. 240/1997 art.19 anexa 2

nu o  datorează.

Recursurile  declarate de

părți sunt    nefondate pentru  considerentele  ce se vor

arăta  în continuare:

În ce  privește

recursul reclamantei

Corect a reținut

instanța de apel refuzul este  nejustificat,  deoarece   reclamanta prin

adresa  nr.1 din 07  ianuarie 1998, fila 42 (dosar fond) comunică

pârâtei  să efectueze recepția cantitativă  cu    Societatea

ROMCONTROL prin   metoda   volumetrică.

Iar  din  examinarea

faxului existent  la fila 42 dosar fond  rezultă   că acest act  este

semnat de  de directorul comercial ec.Nan Octavian   și de  șeful

servicii vânzări Ing.F.Topfeldi;  din verificarea de scripte existente

la dosar, Curtea  apreciază că  acest act  este valabil, semnat de

persoanele abilitate, că este așa,  rezultă și din  actele

existente la  dosarul  de fond pag.8, 13, 14, 15, 39 care poartă

aceleași semnături și  persoane, așa încât  această

critică  va fi   înlăturată, ca nefondată.

Cel de-al doilea motiv de

recurs formulat  de  reclamantă, de  asemenea este nefondat, întrucât

urmare  acceptului dat de aceasta prin  faxul aflat la fila 42  dosar fond,

s-a    întocmit procesul verbal din 07 ianuarie 1998   în  prezența

delegatului ROMCONTROL, și  s-a  constatat lipsa a 2.619 kg motorină,

procesul verbal fiind  comunicat reclamantei, prin  urmare, reclamanta

și-a  asumat  riscul acestei  recepții.

În ce  privește

recursul pârâtei

, ce vizează critica   referitoare  la plata

diferenței de preț în sumă  de 7.606.578 lei, calculată

conform H.G. 240/1992,  este  nefondată, instanța  apreciind  corect

că  pretenția   reclamantei cu privire  la  această sumă,

reprezentând  tarif  CRP  este  legală și  temeinică ,suma

stabilită  fiind calculată conform legii respect pct.19 anexa 2  din

H.G.R. 240/1997.

Față de

soluția  instanței  de   respingere  a  recursului,  se va  respinge

și  capătul de cerere privind   acordarea  cheltuielilor de

judecată la   toate  instanțele.

În  consecință,

Curtea   constată că  în  raport  cu art.316 cod procedură

civilă   raportat la art.296 Cod procedură  civilă,

recursurile   declarate sunt nefondate și vor fi   respinse, ca  atare,

dându-se o  decizie în acest sens.

Așa fiind, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca  nefondate,

recursurile formulate de  pârâta  S.C.”D.C.” S.R.L. Negrești Oaș

și reclamanta  S.C.”R.R.C P.” S.A.  Constanța împotriva deciziei

nr.482/C din 9 octombrie  2001 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 martie 2003.