ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1906/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta S.C.”D.C.” S.R.L. Negrești Oaș și reclamanta S.C.”R.R. – C. P.” S.A. Constanța împotriva deciziei nr.482/A/C din 09 octombrie 2001 a Curții de Apel Oradea - Secția Comercială. La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă prin avocat V.V. conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar fila 8, lipsind recurenta reclamantă. Procedura legal îndeplinită. Reprezentanta recurentei pârâte susține că nu datorează diferența de preț la care a fost obligată și pe cale de consecință a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată la toate instanțele. În ce privește recursul reclamantei, reprezentanta recurentei pârâte a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

C U R T E A, Deliberând asupra recursurilor de față; Prin sentința civilă nr.165 din 26 martie 2001 Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea comercială formulată de reclamanta S.C.”P.” S.A. Constanța împotriva pârâtei S.C.”D. C.” S.R.L. Negrești Oaș obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 14.137.078 lei pretenții și 1.205.966 lei cheltuieli de judecată. În considerentele hotărârii , instanța de fond a reținut că reclamanta în contextul relațiilor comerciale dintre părți a livrat pârâtei diferite cantități de motorină. Cu ocazia recepției cantității de 47.300 tone motorină pârâta a invocat lipsa a 2.619 kg refuzând la plată pentru suma de 6.530.502 lei factura nr.11952496/1997. În conformitate cu formalitățile întocmite cu ocazia predării mărfii pentru transport, reclamanta a înscris în nota de greutate nr.8078/23 decembrie 1997 modul de determinare a parametrilor fizici ai cazanului și al produsului, conform O.G.

nr.20/1992. Esențial pentru opozabilitatea refuzului pârâtei era folosirea acelorași parametrii și determinării cu ocazia recepției ca și cele utilizate la expediere. Față de determinarea cantității de produse livrate prin metoda volumetrică în condițiile în care la expediere s-a folosit metoda gravimetrică, instanța a constatat neîntemeiat refuzul de plată a diferenței de 6.530.502 lei reprezentând contravaloarea a 2.618 kg motorină. Deși pârâtei i s-a solicitat să folosească această metodă, cu motivația că nu dispune de dotările corespunzătoare și că verificarea ar implica un termen de realizare de 10 zile, determinarea nu a fost realizată, în aceste condiții diferența cantitativă nu poate fi opusă reclamantei și ca urmare în baza art.969 și 1037 cod civil acest capăt de cerere a fost admis.

În privința sumei de 7.606.578 lei reprezentând tarif CRP, instanța de fond a constatat că aceasta are o bază legală (pct.19 din anexa 2 a H.G. nr.240/1997) și ca urmare este datorată făcând parte din prețul mărfii. Apărările pârâtei referitoare la această pretenție au fost respinse ca fiind dovedită emiterea documentelor de plată la datele de 7 și 8 august 1997 și nu în 2000 cum a susținut aceasta. Eronată și nedovedită s-a reținut și afirmația compensării sumei, procesele verbale depuse la dosar nereferindu-se la sumele pretinse prin acțiune. Nemulțumită de această soluție, pârâta a declarat apel, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și în fond respingerea acțiunii reclamantei cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Oradea – Secția comercială, prin decizia nr.482/C/A din 09 octombrie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința tribunalului, în sensul că a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 6.530.500 lei , reprezentând contravaloarea cantității de 2.618 kg motorină. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 768.526 lei cheltuieli de judecată și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligată intimata la 884.263 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelantă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanta intimată a livrat pârâtei , în baza comenzilor emise de aceasta, diferite cantități de motorină, conform facturilor anexate cererii de chemare în judecată.

Pârâta a refuzat din factura nr.11952496/24 decemrbie 1997 plata sumei de 6.530.500 lei contravaloarea a 2.619 kg motorină. În mod greșit ,prima instanță a reținut că acest refuz nu este justificat întrucât ca răspuns la adresa nr.1 din 7 ianuarie 1998 fila 43 – reclamanta comunică pârâtei să efectueze recepția cantitativă cu delegatul „R.” prin metoda volumetrică și să-i expedieze procesul verbal final de recepție - (fax - fila 42). Urmare acestui accept s-a întocmit procesul verbal din 7 ianuarie 1998 în prezența delegatului „R.” și s-a constatat lipsa a 2.619 kg motorină, procesul verbal fiind comunicat reclamantei intimate. Așa fiind , Curtea apreciază că rezultatul determinării cantității recepționate, conform procesului verbal din 7 ianuarie 1998 este opozabil reclamantei și ca atare se impune admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acestui capăt de acțiune ca nefondat.

Cât privește al doilea motiv de apel, instanța apreciază că este nefondat, instanța de fond apreciind corect că pretenția reclamantei cu privire la suma de 7.606.578 lei reprezentând tarif CRP este întemeiată și legală – suma fiind stabilită în temeiul pct.19 anexa 2 a H.G. 240/1997. În contra celei din urmă hotărâri au declarat recurs ambele părți. Prin recursul declarat de reclamantă se critică soluția pronunțată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că adresa existentă la fila 42 dosar fond, și care a stat la baza admiterii apelului, nu constituie un accept al societății reclamante întrucât nu are sigiliul și semnătura reprezentantului legal. Printr-un alt motiv de recurs reclamanta a susținut că Procesul Verbal de recepție întocmit de pârâtă este lovit de nulitate absolută datorită nerespectării prevederilor O.G.

20/1992 și în consecință reclamanta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Prin recursul declarat de pârâtă se critică hotărârea atacată numai pentru capătul de acțiune privind respingerea pretențiilor reclamantei pentru suma de 7.606.578 lei și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la toate instanțele în temeiul art.274 cod procedură civilă. În motivarea recursului pârâta arată că greșit a fost obligată la plata diferenței de preț deoarece facturarea ulterioară a unui produs livrat la un alt preț decât cel inițial stabilit nu-i poate fi imputabil, astfel se încalcă principiul economiei de piață și ar putea duce la falimentarea societăților cu capital privat. Așa încât suma de 7.606.578 lei , calculată ulterior livrării, reprezentând diferența de preț stabilite în baza H.G.

240/1997 art.19 anexa 2 nu o datorează. Recursurile declarate de părți sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În ce privește recursul reclamantei Corect a reținut instanța de apel refuzul este nejustificat, deoarece reclamanta prin adresa nr.1 din 07 ianuarie 1998, fila 42 (dosar fond) comunică pârâtei să efectueze recepția cantitativă cu Societatea ROMCONTROL prin metoda volumetrică. Iar din examinarea faxului existent la fila 42 dosar fond rezultă că acest act este semnat de de directorul comercial ec.Nan Octavian și de șeful servicii vânzări Ing.F.Topfeldi; din verificarea de scripte existente la dosar, Curtea apreciază că acest act este valabil, semnat de persoanele abilitate, că este așa, rezultă și din actele existente la dosarul de fond pag.8, 13, 14, 15, 39 care poartă aceleași semnături și persoane, așa încât această critică va fi înlăturată, ca nefondată.

Cel de-al doilea motiv de recurs formulat de reclamantă, de asemenea este nefondat, întrucât urmare acceptului dat de aceasta prin faxul aflat la fila 42 dosar fond, s-a întocmit procesul verbal din 07 ianuarie 1998 în prezența delegatului ROMCONTROL, și s-a constatat lipsa a 2.619 kg motorină, procesul verbal fiind comunicat reclamantei, prin urmare, reclamanta și-a asumat riscul acestei recepții. În ce privește recursul pârâtei , ce vizează critica referitoare la plata diferenței de preț în sumă de 7.606.578 lei, calculată conform H.G. 240/1992, este nefondată, instanța apreciind corect că pretenția reclamantei cu privire la această sumă, reprezentând tarif CRP este legală și temeinică ,suma stabilită fiind calculată conform legii respect pct.19 anexa 2 din H.G.R.

240/1997. Față de soluția instanței de respingere a recursului, se va respinge și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată la toate instanțele. În consecință, Curtea constată că în raport cu art.316 cod procedură civilă raportat la art.296 Cod procedură civilă, recursurile declarate sunt nefondate și vor fi respinse, ca atare, dându-se o decizie în acest sens. Așa fiind, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâta S.C.”D.C.” S.R.L. Negrești Oaș și reclamanta S.C.”R.R.C P.” S.A. Constanța împotriva deciziei nr.482/C din 9 octombrie 2001 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.