ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5574/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5574/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Printr-o plângere adresată
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și alte plângeri, petentul J.I. a
solicitat efectuarea de cercetări penale pentru săvârșirea infracțiunilor de
trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., fals intelectual prevăzută
de art. 289 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și favorizarea
infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., față de judecătorii B.G.V. și A.R.
de la Tribunalul Galați și față de avocat G.C. de la Baroul Galați, susținând
că cei doi judecători au soluționat apelul pe care el l-a declarat împotriva
sentinței civile nr. 4274 din 26 august 2003 a Judecătoriei Galați, pe care i
l-au respins pe temeiuri neadevărate, iar avocatul a susținut că apelul este
nefondat.
Prin rezoluția nr. 66/P/2004
din 19 mai 2004, procurorul inspector al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Galați, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorilor B.G.V. și
A.R., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289, 291, 246 și 264 C. pen. și
împotriva avocatului G.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289, 291,
246, 264 și 257 C. pen.
S-a disjuns cauza pentru
aceeași judecători și s-a trimis la P.N.A., serviciul Teritorial Galați, în
vederea efectuării cercetărilor pentru infracțiunea de trafic de influență
prevăzută de art. 257 C. pen.
Împotriva rezoluției nr. 66/P/2004
din 19 mai 2004, petentul a formulat plângeri conform art. 278 alin. (1) C.
proc. pen., solicitând desființarea rezoluției nr. 66/P/2004, fără nici o
explicație.
Prin rezoluția nr. 769/II/2004
din 17 iunie 2004, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Galați, a dispus respingerea ca neîntemeiate a plângerilor formulate de
petent.
Se motivează că din
examinarea acelor premergătoare administrate în cauză, se constată că
judecătorii B.G.V. și A.R. au soluționat dosarul civil nr. 2245/2003 al
Tribunalului Galați cu respectarea legii, iar avocatul G.C. nu a participat la
judecarea cauzei la instanța de apel, unde funcționa cele două judecătoare.
S-a concluzionat că
persoanele reclamate nu a săvârșit nici o faptă prevăzută de legea penală,
astfel că rezoluția nr. 66/P/2004 din 19 mai 1994 este temeinică și legală, iar
plângerile petentului sunt nefondate.
Petentul a formulat conform art.
278
1
alin. (1) C. proc. pen., plângere la Curtea de Apel Galați,
solicitând desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și
condamnarea persoanelor reclamate precum și obligarea acestora la plata
despăgubirilor civile.
Prin sentința penală nr. 51/
F din 14 iulie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea
formulată de petent împotriva rezoluției nr. 66/P/2004, din 19 mai 2004 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, de neîncepere a urmăririi
penale.
Se motivează că petentul J.I.
s-a judecat într-o acțiune în revendicare și anulare contract de vânzare
cumpărare, acțiune care i-a fost respinsă de Judecătoria Galați, prin sentința
civilă nr. 4274/2003.
Împotriva acestei sentințe,
petentul a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 973 din 19 noiembrie
2003, Tribunalul Galați, în completul la care au participat B.G.V. și A.R., s-a
respins apelul ca nefondat.
Se arată că la pronunțarea
soluției, potrivit considerentelor reținute în motivare, completul de judecată
a avut în vedere probele de la dosarul respectiv.
În ceea ce privește pe G.C.,
în calitate de apărător, s-a reținut că a participat doar la judecarea în fond
și nu există dovezi că a săvârșit fapte de natură penală.
Petentul J.I., a declarat
recurs împotriva sentinței penale nr. 51/ F din 14 iulie 2004 a Curții de Apel
Galați, prin care a invocat motivul prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C.
proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii
atacate în raport cu actele dosarului, se constată că soluția primei instanțe
nu este criticabilă.
Din cuprinsul plângerilor
formulate, rezultă că petentul este nemulțumit de soluția în apel pronunțată de
completul din care a făcut parte cei doi judecători în procesul civil și din
această cauză îi învinuiește de mai multe infracțiuni, fără însă să menționeze
în mod concret, în ce constă fiecare infracțiune.
Nici în recursul scris nu
s-a făcut o precizare în acest sens, iar motivul de recurs prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen., este doar invocat, fără nici o motivare.
Prima instanță a menținut
corect că cei doi judecători au avut în vedere la soluționarea apelului în
dosarul civil, probele administrate în acea cauză și nu sunt elemente pentru
incriminare a acestora în sensul săvârșirii unor fapte prevăzute de legea
penală.
Cu privire la avocat, de
asemenea, s-a motivat corect, că nu a participat ca apărător la judecarea
apelului, ci numai la prima instanță și nu rezultă că ar fi săvârșit fapte de
natură penală.
Pentru aceste considerente
și întrucât nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din
oficiu, recursul este nefondat și urmează ca în baza art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge ca atare și a obliga pe recurent la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de petiționarul J.I. împotriva sentinței nr. 51 din 14 iulie 2004 a Curții de
Apel Galați, ca nefondat.
Obligă pe recurent să
plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 28 octombrie 2004.