ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 677 din 27

octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus, în baza art. 228 alin.

(6) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

T.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și înșelăciune prevăzută de art. 215

C. pen.

În fapt, s-a reținut că la

data de 10 mai 2004, B,N.D. a primit comunicarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați nr. 533/II/2 din 28 aprilie 2004.

Prin această adresă

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați i-a adus la

cunoștință petiționarului că împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi

penale se poate adresa în termen de 20 de zile de la primirea comunicării,

instanței competente să judece cauza în fond și anume, Curtea de Apel Galați.

Urmare acestei comunicări,

petentul s-a adresat Curții de Apel Galați, care, prin sentința penală nr. 48

din 30 iunie 2004, a dispus scoaterea cauzei de pe rol, având ca obiect

plângerea formulată de petiționarul B.N.D. împotriva rezoluției nr. 533/2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, și declinarea competenței de

soluționare în favoarea Tribunalului Galați. Această din urmă instanță a

respins plângerea ca nefondată.

În aceste condiții

petiționarul susține că a fost îndrumat să uzeze de o cale de atac la o

instanță necompetentă, ceea ce a fost de natură să îi lezeze drepturile prin

inducerea sa în eroare.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând actele și lucrările dosarului reține în fapt următoarele:

Petiționarul B.N.D. s-a

adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând tragerea la

răspundere penală a agentului principal de poliție V.F. și comisarului șef

S.Șt., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și tortură prevăzută de art. 267

1

C. pen.

Faptele expuse în plângerea

penală se rețin a fi comise la 20 iunie, respectiv, 30 iunie 2003 și au constat

în emiterea unor citații incomplete prin care B.N.D. era chemat pentru audieri

într-un alt dosar penal.

Prin rezoluția Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 1/P/2004 din 16 martie 2004, s-a dispus,

în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de fostul comisar șef S.Șt. și ofițerul de

poliție V.F.

Plângerea formulată de

petiționar împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr.

533/II/2/2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați.

Respectându-se dispozițiile

legale, procurorul general a încunoștințat petiționarul despre soluția

pronunțată, precum și dreptul acestuia de a se adresa cu plângere, în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., la instanța competentă să judece

cauza în fond și anume Curtea de Apel Galați.

Urmare sesizării instanței,

prin sentința penală nr. 48 din 30 iunie 2004, Curtea de Apel Galați și-a

declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Galați care a

respins plângerea ca nefondată.

Din analiza actelor

premergătoare efectuate în cauză, raportat la motivele invocate de petiționar,

cu referire la art. 278

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că

rezoluția atacată este legală și temeinică.

Abuzul în serviciu contra

intereselor persoanelor este fapta unui funcționar care, în exercițiul

atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl

îndeplinește în mod defectuos, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor

legale ale unei persoane.

Prin „vătămare” se înțelege

atingerea de orice fel: fizică, morală sau materială adusă intereselor legale

ale unei persoane. Dar pentru a ne afla în prezența unei infracțiuni este

necesar ca vătămarea să prezinte o anumită gravitate în sensul ca să constituie

violarea unui drept al persoanei. În lipsa acestei gravități, fapta poate

atrage sancțiuni disciplinare sau administrative, dar nu penale.

În cauza supusă analizei,

petiționarului nu i-au fost vătămate interesele sale legale, instanța

pronunțându-se pe fondul cauzei și nu pe tardivitate ori inadmisibilitate.

Pe de altă parte

dispozițiile art. 228

6

C. proc. pen., stabilesc că împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanța

de judecată, aceste aspecte fiindu-i aduse la cunoștință petiționarului B.N.D.

Întrucât nu se verifică

existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen., se constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în

temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Cât privește infracțiunea de

înșelăciune, aceasta presupune sub aspectul laturii obiective, în primul rând o

acțiune de inducere în eroare.

Or, îndrumarea

petiționarului către o instanță necompetentă nu poate îmbrăca forma unei

induceri în eroare în sensul dispozițiilor art. 215 C. pen.

Pe de altă parte sub

aspectul laturii subiective făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate

de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă. În cauza

analizată s-a adus la cunoștință petiționarului dreptul său de a ataca

rezoluția la instanța de judecată în condițiile art. 278

1

C. proc.

pen. și nu s-a urmărit pricinuirea vreunei pagube.

Având în vedere

considerentele expuse anterior, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul B.N.D. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

dată în dosarul nr. 677/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, privind pe

intimatul C.T.

În temeiul art. 192 C. proc.

pen., petiționarul va fi obligat la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.N.D. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 677/P/2004 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, privind pe intimatul C.T.

Obligă petiționarul la plata

sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 aprilie 2005.