ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 677 din 27 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, T.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. În fapt, s-a reținut că la data de 10 mai 2004, B,N.D.

a primit comunicarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 533/II/2 din 28 aprilie 2004. Prin această adresă procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați i-a adus la cunoștință petiționarului că împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale se poate adresa în termen de 20 de zile de la primirea comunicării, instanței competente să judece cauza în fond și anume, Curtea de Apel Galați. Urmare acestei comunicări, petentul s-a adresat Curții de Apel Galați, care, prin sentința penală nr. 48 din 30 iunie 2004, a dispus scoaterea cauzei de pe rol, având ca obiect plângerea formulată de petiționarul B.N.D. împotriva rezoluției nr. 533/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, și declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Galați.

Această din urmă instanță a respins plângerea ca nefondată. În aceste condiții petiționarul susține că a fost îndrumat să uzeze de o cale de atac la o instanță necompetentă, ceea ce a fost de natură să îi lezeze drepturile prin inducerea sa în eroare. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând actele și lucrările dosarului reține în fapt următoarele: Petiționarul B.N.D. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând tragerea la răspundere penală a agentului principal de poliție V.F. și comisarului șef S.Șt., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și tortură prevăzută de art. 267 1 C. pen. Faptele expuse în plângerea penală se rețin a fi comise la 20 iunie, respectiv, 30 iunie 2003 și au constat în emiterea unor citații incomplete prin care B.N.D.

era chemat pentru audieri într-un alt dosar penal. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 1/P/2004 din 16 martie 2004, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de fostul comisar șef S.Șt. și ofițerul de poliție V.F. Plângerea formulată de petiționar împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 533/II/2/2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Respectându-se dispozițiile legale, procurorul general a încunoștințat petiționarul despre soluția pronunțată, precum și dreptul acestuia de a se adresa cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., la instanța competentă să judece cauza în fond și anume Curtea de Apel Galați. Urmare sesizării instanței, prin sentința penală nr. 48 din 30 iunie 2004, Curtea de Apel Galați și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Galați care a respins plângerea ca nefondată. Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, raportat la motivele invocate de petiționar, cu referire la art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că rezoluția atacată este legală și temeinică. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este fapta unui funcționar care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Prin „vătămare” se înțelege atingerea de orice fel: fizică, morală sau materială adusă intereselor legale ale unei persoane. Dar pentru a ne afla în prezența unei infracțiuni este necesar ca vătămarea să prezinte o anumită gravitate în sensul ca să constituie violarea unui drept al persoanei. În lipsa acestei gravități, fapta poate atrage sancțiuni disciplinare sau administrative, dar nu penale. În cauza supusă analizei, petiționarului nu i-au fost vătămate interesele sale legale, instanța pronunțându-se pe fondul cauzei și nu pe tardivitate ori inadmisibilitate. Pe de altă parte dispozițiile art. 228 6 C. proc. pen., stabilesc că împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanța de judecată, aceste aspecte fiindu-i aduse la cunoștință petiționarului B.N.D.

Întrucât nu se verifică existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., se constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Cât privește infracțiunea de înșelăciune, aceasta presupune sub aspectul laturii obiective, în primul rând o acțiune de inducere în eroare. Or, îndrumarea petiționarului către o instanță necompetentă nu poate îmbrăca forma unei induceri în eroare în sensul dispozițiilor art. 215 C. pen. Pe de altă parte sub aspectul laturii subiective făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă.

În cauza analizată s-a adus la cunoștință petiționarului dreptul său de a ataca rezoluția la instanța de judecată în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. și nu s-a urmărit pricinuirea vreunei pagube. Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.N.D. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 677/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, privind pe intimatul C.T. În temeiul art. 192 C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.N.D. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 677/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, privind pe intimatul C.T. Obligă petiționarul la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2005.