ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.11.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6303/2004

HOTĂRÂRE
25.11.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6303/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56/

F din 17 august 2004, Curtea de Apel Galați, secția penală a respins ca

nefondată, plângerea formulată de petentul B.A. împotriva rezoluției nr. 507/II/2

din 3 mai 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați privind pe intimatele B.M. și P.M.

În esență, au fost reținute

următoarele:

Prin rezoluția nr. 175/P/2003

din 15 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul art.

228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea

urmăririi penale față de procurorii B.M. și P.M., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen., cu motivarea că faptele reclamate de B.A. nu există.

Petentul B.A. formulase

anterior plângere împotriva celor doi procurori, prin care susținea că aceștia,

în mod abuziv și contrar probelor, au dispus neînceperea urmăririi penale, în

dosarul nr. 3161/P/1999, față de M.C. și P.I., referitor la infracțiunile

prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., art. 290

referitor la infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

Ulterior, fiind nemulțumit

de soluția de neîncepere a urmăririi penale, dată în dosarul nr. 175/P/2003,

petentul B.A. a formulat plângere, potrivit art. 278

1

la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În urma examinării

legalității și temeiniciei rezoluției față de cei doi procurori, prin rezoluția

sus-menționată, din 15 martie 2004, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, procurorul general a respins, ca nefondată plângerea petiționarului,

prin rezoluția nr. 507/II/2 din 3 mai 2004.

Petentul B.A., nemulțumit,

în continuare, a formulat plângere la instanță împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 175/P/2003 și, respectiv, împotriva

rezoluției nr. 507/II/2 din 3 mai 2004 a procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea petiționarului și s-a menținut, ca legală și temeinică soluția de

neîncepere a urmăririi penale, dată față de cei doi procurori.

Curtea de Apel Galați, prin

sentința penală sus-menționată a respins, ca nefondată, plângerea aceluiași

petiționar formulată împotriva aceleiași situații.

Recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței sus-menționate este nefondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că soluția de respingere a plângerii petiționarului, ca

nefondată este legală și temeinică.

Într-adevăr, nici una dintre

faptele imputate de petiționar celor doi procurori nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., astfel că, în mod

corect, față de aceștia s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Astfel, necomunicarea

soluției de neîncepere a urmăririi penale, în dosarul nr. 3161/P/1999, nu

constituie o faptă care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii

de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., cum în mod greșit susține

petiționarul. Potrivit reglementării existente la data adoptării soluției,

procurorul nu avea obligația legală de a comunica această soluție.

Apoi, același procuror nu putea

introduce în cauză petentul, în calitate de parte civilă, deoarece acesta avea

calitate de acționar la SC A.B. Calitatea de parte civilă putea să aibă doar

această societate și nu acționarii ei.

În sfârșit, soluția de

neîncepere a urmăririi penale, adoptată de procurorul P.M. a fost urmarea

împrejurării că, prin actele premergătoare, nu s-au confirmat temeiuri care să

impună începerea urmăririi penale, faptele reclamate nefiind, în mod evident,

infracțiuni.

Pentru aceste considerente,

urmează a se respinge recursul petiționarului ca nefondat, cu obligarea lui la

cheltuieli judiciare.

Respinge recursul declarat

de petiționarul B.A., împotriva sentinței penale nr. 56 din 17 august 2004 a

Curții de Apel Galați, privind pe intimații P.M. și B.M., ca nefondat.

Obligă pe recurent să

plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-01-20
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 447/2005
urmăririi penale față de judecătorul A.R. și față de procurorul H.F., în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., reținând că cei doi magistrați nu au săvârșit nici o faptă prevăzută de legea penală.
ÎCCJ 2004-09-15
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4570/2004
. a formulat plângeri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție, care au fost respinse ca neîntemeiate. De asemenea, în dosarul 78/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de
ÎCCJ 2009-07-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Deliberând asupra cauzei, se constată: Petentul B.O. a atacat cu plângere, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., rezoluția nr. 13/P/2008 din 19 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiț
ÎCCJ 2005-07-27
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4548/2005
Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 28 din 10 mai 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara B.V. împotriva rezoluției nr. 154/P/2004 din 14 ianuarie
ÎCCJ 2011-03-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2012
ție și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul P.M., de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 194, art. 215, art. 215 1, art. 264, art. 247, art. 248, art.
Sursă