ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 447/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 58 din 18 august 2004 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 855/P/2004, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J.I., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 54/ P din 30 iulie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și obligat petentul la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 855/2004, petentul J.I. a solicitat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 54/ P din 30 iulie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a rezoluției nr. 483/II/2 din 21 aprilie 2004 pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Petentul J.I. a formulat plângere penală împotriva numitei P.L.G., solicitând condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu referire la art. 175 C. pen. În fapt, petentul a susținut că, la data de 16 februarie 1995, numita P.L.G. a încercat să îl omoare, oferindu-i două pastile incompatibile, care, luate împreună, pot avea rezultat letal. În urma cercetărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, prin rezoluția nr. 882/ P din 20 februarie 1996 a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Plângerile formulate de petent pe cale ierarhică, în temeiul art. 278 C. proc.

pen., au fost respinse ca nefondate. De asemenea, petentul s-a adresat cu plângere Tribunalului Galați, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 153 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Galați, pronunțată de judecătorul A.R. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în mod judicios Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.L.G. La ședința de judecată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a fost reprezentat de procurorul F.H., care a pus concluzii de respingere a plângerii ca inadmisibilă. Apelul declarat de petent împotriva sentinței penale menționate a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 245/ A din 18 mai 2001 a Curții de Apel Galați.

Considerând că judecătorul și procurorul de ședință și-au exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, petentul a formulat plângere împotriva acestora, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și de favorizarea infractorului. În urma cercetărilor efectuate în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția nr. 54/ P din 30 iulie 2001 a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul A.R. și față de procurorul H.F., în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., reținând că cei doi magistrați nu au săvârșit nici o faptă prevăzută de legea penală. Plângerea formulată de petent în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 483/II/2 din 21 aprilie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Prin plângerea adresată instanței, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petentul a solicitat redeschiderea urmăririi penale și trimiterea în judecată a persoanelor vizate pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și de favorizarea infractorului. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond nu a constatat elemente care să conducă la concluzia că judecătorul A.R. și procurorul H.F. ar fi săvârșit, cu prilejul soluționării cauzei care a făcut obiectul dosarului penal nr. 364/P/2001 al Tribunalului Galați, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 153 din 11 aprilie 2001, acte care să contravină atribuțiilor de serviciu. În consecință, întrucât în sarcina celor doi magistrați nu putea fi reținută nici o faptă de natură penală, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul J.I., criticând-o, arătând în scris că magistrații Curții de Apel Galați nu s-au pronunțat asupra faptelor și probelor reținute în sarcina făptuitoarelor, prin actul de sesizare, invocând dispozițiilor art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre soluționare iar pe fond condamnarea făptuitoarelor la pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru favorizarea infracțiunii de tentativă de omor calificat. Examinând recursul declarat de petiționarul J.I. împotriva sentinței instanței de fond, atât în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., cât și din oficiu potrivit art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și temeinic motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului J.I. Înalta Curte consideră că în cauză a fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de doamna A.R., judecător la Tribunalul Galați și doamna H.F., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Așa cum rezultă din cauză au fost verificate criticile formulate de petiționar, în raport cu fapta pretinsă a fi săvârșită de doamna judecător A.R.

și de doamna procuror H.F., stabilindu-se corect că, în ceea ce privește cauza soluționată prin sentința penală nr. 153 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Galați, în sensul respingerii plângerii petiționarului, nu rezultă elemente care să conducă la concluzia să s-a comis vreun act de natură a fi calificat drept o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu. Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de petiționarul J.I. în recurs, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă și obiectivă evaluare a materialului probator administrat, astfel că rezoluția dată de către parchet este legală și temeinică, în cauză nefiind săvârșită infracțiunea menționată, de către doamna judecător A.R.

și nici de doamna procuror H.F., negăsindu-și aplicarea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu respectarea legii, neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul J.I. împotriva sentinței penale nr. 58 din 18 august 2004 a Curții de Apel Galați. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul J.I. împotriva sentinței penale nr. 58 din 18 august 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2005.