ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 447/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din

18 august 2004 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 855/P/2004, a

fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J.I., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 54/ P din 30 iulie 2001 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și obligat petentul la plata

sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată

la Curtea de Apel Galați sub nr. 855/2004, petentul J.I. a solicitat, în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., desființarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 54/ P din 30 iulie 2001 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați și a rezoluției nr. 483/II/2 din 21 aprilie 2004 pronunțată

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Petentul J.I. a formulat

plângere penală împotriva numitei P.L.G., solicitând condamnarea acesteia

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat

la art. 174 C. pen., cu referire la art. 175 C. pen.

În fapt, petentul a susținut

că, la data de 16 februarie 1995, numita P.L.G. a încercat să îl omoare,

oferindu-i două pastile incompatibile, care, luate împreună, pot avea rezultat

letal.

În urma cercetărilor

efectuate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, prin rezoluția nr. 882/ P

din 20 februarie 1996 a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228

alin. (6) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Plângerile formulate de

petent pe cale ierarhică, în temeiul art. 278 C. proc. pen., au fost respinse

ca nefondate.

De asemenea, petentul s-a

adresat cu plângere Tribunalului Galați, plângere care a fost respinsă, ca

nefondată, prin sentința penală nr. 153 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului

Galați, pronunțată de judecătorul A.R.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că în mod judicios Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a

dispus neînceperea urmăririi penale față de P.L.G.

La ședința de judecată,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a fost reprezentat de procurorul F.H.,

care a pus concluzii de respingere a plângerii ca inadmisibilă.

Apelul declarat de petent

împotriva sentinței penale menționate a fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 245/ A din 18 mai 2001 a Curții de Apel Galați.

Considerând că judecătorul

și procurorul de ședință și-au exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu,

petentul a formulat plângere împotriva acestora, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu și de favorizarea infractorului.

În urma cercetărilor

efectuate în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin rezoluția

nr. 54/ P din 30 iulie 2001 a dispus neînceperea urmăririi penale față de

judecătorul A.R. și față de procurorul H.F., în temeiul art. 228 alin. (6),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., reținând că cei doi

magistrați nu au săvârșit nici o faptă prevăzută de legea penală.

Plângerea formulată de

petent în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin

rezoluția nr. 483/II/2 din 21 aprilie 2004 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Prin plângerea adresată

instanței, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petentul a solicitat

redeschiderea urmăririi penale și trimiterea în judecată a persoanelor vizate

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și de favorizarea

infractorului.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond nu a constatat elemente care să conducă

la concluzia că judecătorul A.R. și procurorul H.F. ar fi săvârșit, cu prilejul

soluționării cauzei care a făcut obiectul dosarului penal nr. 364/P/2001 al

Tribunalului Galați, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 153 din 11

aprilie 2001, acte care să contravină atribuțiilor de serviciu.

În consecință, întrucât în

sarcina celor doi magistrați nu putea fi reținută nici o faptă de natură

penală, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termenul legal, recurs petiționarul J.I., criticând-o, arătând în

scris că magistrații Curții de Apel Galați nu s-au pronunțat asupra faptelor și

probelor reținute în sarcina făptuitoarelor, prin actul de sesizare, invocând

dispozițiilor art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., solicitând admiterea

recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre soluționare iar

pe fond condamnarea făptuitoarelor la pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru

favorizarea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

Examinând recursul declarat

de petiționarul J.I. împotriva sentinței instanței de fond, atât în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 10 C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiționarului ca fiind nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios și temeinic motivat prima instanță a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului J.I.

Înalta Curte consideră că în

cauză a fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care

au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de doamna A.R.,

judecător la Tribunalul Galați și doamna H.F., procuror la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Așa cum rezultă din cauză au

fost verificate criticile formulate de petiționar, în raport cu  fapta pretinsă

a fi săvârșită de doamna judecător A.R. și de doamna procuror H.F.,

stabilindu-se corect că, în ceea ce privește cauza soluționată prin sentința

penală nr. 153 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Galați, în sensul respingerii

plângerii petiționarului, nu rezultă elemente care să conducă la concluzia să

s-a comis vreun act de natură a fi calificat drept o îndeplinire defectuoasă a

atribuțiilor de serviciu.

Înalta Curte nu poate reține

criticile formulate de petiționarul J.I. în recurs, apreciind că instanța de

fond a făcut o corectă și obiectivă evaluare a materialului probator

administrat, astfel că rezoluția dată de către parchet este legală și

temeinică, în cauză nefiind săvârșită infracțiunea menționată, de către doamna

judecător A.R. și nici de doamna procuror H.F., negăsindu-și aplicarea cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte

apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu respectarea legii,

neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul J.I. împotriva

sentinței penale nr. 58 din 18 august 2004 a Curții de Apel Galați.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul să plătească statului cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul J.I. împotriva sentinței penale nr. 58 din 18

august 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2005.