ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5576/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55/ F din 5

august 2004 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 1010/ P a fost

respinsă plângerea formulată de petentul J.I. ca nefondată.

S-a menținut soluția de neîncepere a

urmăririi penale față de magistratul judecător M.L., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 291, art. 246 și art. 264 C. pen.

A fost obligat petentul la 500.000

lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

Petentul J.I. a formulat la data de

10 iulie 2003, plângere penală împotriva magistratului judecător M.L. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 291, art. 246 și art. 264

C. pen., infracțiunile respective fiind săvârșite, potrivit susținerilor

petentului, cu prilejul motivării hotărârii pronunțate în dosarul comercial nr.

11/C/1998 a Tribunalului Galați.

Prin rezoluția nr. 131/P/2003,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistratul judecător M.L., pentru infracțiunile prevăzute de

art. 289, art. 291, art. 246 și art. 264 C. pen., întrucât din cercetările

efectuate a rezultat că faptele nu există.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați a reținut în motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, că

în urma verificărilor și cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că în

dosarul nr. 11/C/1998 s-a pronunțat de către magistratul judecător M.L.,

sentința civilă nr. 173 din 6 aprilie 1998, prin care s-a respins acțiunea

formulată de reclamanta Asociația familială M. Vânători, reprezentată prin

J.I., împotriva pârâtelor I.J.P.P. și S.C. C. S.A. Galați pentru lipsa

calității procesuale a pârâtelor și că, din analiza conținutului plângerii

formulate de petent și a hotărârii menționate mai sus, nu rezultă săvârșirea de

către magistratul judecător M.L. a infracțiunilor pretinse a fi comise de către

reclamant.

Pentru aceleași considerente, prin

rezoluția nr. 573/II/2/2004 procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați a respins plângerea formulată de petentul J.I., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 131/P/2003 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați.

Împotriva rezoluției de neîncepere a

urmării penale dată de procuror, petentul J.I. a formulat plângere, potrivit art.

278

1

C. proc. pen., reiterând aceleași motive și solicitând prin

memoriul de la dosar, arestarea preventivă a făptuitoarei, condamnarea la

pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile reclamate și obligarea

la 10.000.000 lei Euro, despăgubiri civile.

Instanța de fond a

reținut că prin sentința civilă nr. 173 din 6 aprilie 1998, pronunțată în

dosarul nr. 11/C/1998 (magistrat judecător M.L.) s-a respins acțiunea formulată

de Asociația Familială M. reprezentată de J.I., împotriva pârâtelor I.J.P.P.

Galați și S.C. C. S.A. Galați, pentru lipsa calității procesuale pasive a

pârâtelor. Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor

de atac, pe care petentul le-a folosit.

Astfel, prin decizia civilă nr.

482/1998 a Curții de Apel Galați (dosar nr. 717/1998), s-a anulat ca netimbrat

apelul declarat de Asociația Familială M. Vânători împotriva sentinței de mai

sus, iar prin decizia civilă nr. 1340 din 1 aprilie 1999 a Curții Supreme de

Justiție (dosar nr. 4605/1999) s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de

reclamanta Asociația Familială M. Vânători, împotriva deciziei menționate.

Totodată, prin decizia civilă nr.

1566 din 23 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție (dosar nr. 2043/1999 a

Curții Supreme de Justiție), s-a respins cererea de revizuire formulată de

Asociația Familială M. Vânători, împotriva deciziei civile nr. 1340 din 1

aprilie 1999 a Curții Supreme de Justiție, iar prin decizia civilă nr. 2630 din

18 mai 2001 a Curții Supreme de Justiție pronunțată în dosarul nr. 8154/2000,

s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva acestei hotărâri.

Curtea de apel a apreciat că soluția

de neîncepere a urmăririi penale față de judecătorul M.L. este legală și

temeinică.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului nu a rezultat că magistratul judecător M.L. ar fi săvârșit vreuna din

infracțiunile reclamate de petent.

Potrivit art. 246 C. pen., elementul

material al laturii obiective constă în neîndeplinirea cu știință a

îndatoririlor de serviciu, ori îndeplinirea lor defectuoasă, ceea ce înseamnă

că subiectul activ al infracțiunii își exercită atribuțiile sale de serviciu,

în mod necorespunzător, abuziv.

Or, din cercetările efectuate în

cauză nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia că judecătorul M.L.

care a soluționat cauza în fond, a săvârșit vreun act de natură a fi calificat

drept o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu.

Așa cum s-a reținut și de către

Parchetul de pe lângă Curtea de apel Galați, faptul că petiționarul a

considerat hotărârea criticată ca nelegală și netemeinică, nu reprezintă un

argument pentru a se reține în sarcina intimatei săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen.

De asemenea, nu s-a putut reține

existența infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C.

pen., deoarece în speță, obiectul judecății l-a constituit o cauză civilă, iar

pentru a exista infracțiunea de favorizare, ajutorul trebuie dat unui

infractor, unei persoane care a săvârșit o infracțiune, ceea ce nu este cazul

în speță.

Nu s-a putut reține, nici că

motivele invocate de judecătorul M.L., în considerentele hotărârii reprezintă

un fals, în sensul dispozițiilor art. 289 C. pen., și pe cale de consecință, nu

s-a putut reține nici infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termen legal, recurs petiționarul J.I., criticând-o, arătând în

scris că hotărârea a fost pronunțată cu lipsă de obiectivitate, că ceea ce s-a

reclamat nu există, aflându-se în totală contradicție cu probele existente la

dosar, solicitând admiterea recursului și condamnarea magistratului M.L. pentru

infracțiunile comise, menținându-și pretențiile civile.

Examinând recursul declarat de

petiționarul J.I. împotriva sentinței pronunțată de sentinței pronunțată de

instanța de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu

potrivit art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte consideră recursul

petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod

judicios și temeinic motivat prima instanță a respins plângerea petiționarului

J.I., menținând rezoluția atacată.

Înalta Curte apreciază că în cauză a

fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care au

condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de doamna magistrat

M.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289

și art. 291 C. pen.

Așa cum rezultă din cauză au fost

examinate criticile formulate de petiționar, în raport cu fiecare faptă pretins

a fi săvârșită de doamna judecător M.L., stabilindu-se corect că, în ceea ce

privește cauza soluționată prin sentința civilă nr. 173 din 6 aprilie 1998 a

Judecătoriei Galați, rămasă definită și irevocabilă prin respingerea căilor de

atac, nu există elemente care să conducă la vreun act de natură a fi calificat

ca infracțiune.

Înalta Curte nu poate reține

criticile formulate de petiționarul J.I. în recurs, apreciind că instanța de

fond a făcut o corectă și obiectivă evaluare a materialului probator

administrat, astfel că rezoluția dată de către parchet este legală și

temeinică, în cauză nefiind săvârșite infracțiunile menționate de către doamna

judecător M.L.

În consecință, Înalta Curte

apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu respectarea legii,

neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul declarat de petiționarul J.I. împotriva sentinței penale nr. 55/ F din

5 august 2004 a Curții de Apel Galați, ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

petiționarul J.I. împotriva sentinței penale nr. 55/ F din 5 august 2004 a

Curții de Apel Galați, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 octombrie 2004.