ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.01.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 176/2010

HOTĂRÂRE
20.01.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 176/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.1.

Prin ordonanța nr. 60/P/2008 din 02 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.C., judecător

la Tribunalul Galați și J.R., avocat în cadrul Baroului Galați,

pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual, prevăzută

de art. 289 C. pen., și spălare de bani, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002,

în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C.

proc. pen.;

Totodată,

s-a dispus disjungerea cauzei față de făptuitorii M.C. și M.A., pentru

infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen.

, trafic de influență,

prevăzută de art. 257 C. pen.,

fals intelectual, prevăzută de art. 289 C.

pen., și spălare de bani, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 și

declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Tribunalul Galați.

Cercetările

în cauză au fost efectuate ca urmare a plângerii

formulate de SC P.F. SRL Galați, prin administratorul U.P.

, care

a sesizat faptul că judecătorul S.C. a confirmat, în adresele pe care Ie-a

întocmit și semnat în numele Tribunalului Galați și Ie-a înaintat Curții de

Apel Galați, că sentința civilă nr. 292/2005 a Tribunalului Galați, secția

comercială, nu este definitivă; în dosarul penal nr. 5478/233/2006 al

Tribunalului Galați, în

care a participat în

calitate de președinte al completului de judecată, a

admis ca avocata J.R.

să folosească unele documente întocmite de M.A., în care se stabileau în mod

eronat sumele datorate de SC P.F. SRL Galați bugetului de stat, precum și

documente care făceau obiectul dosarului nr. 70/P/2007 al Direcției Naționale

Anticoruptie - Serviciul Teritorial Galați.

La

comiterea faptelor a participat și administratorul judiciar

M.C. de la SC M.R.L. SRL

lași.

În baza

actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut, în esență, că

faptele sesizate de SC P.F. SRL Galați în sarcina intimatelor nu există, iar

pentru faptele sesizate cu privire la făptuitorii M.C. și M.A., competența de a

efectua cercetările aparține Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, în

cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 45 în referire la art. 42, art. 38 și art.

27 pct. 1 lit. a) și d) C. proc. pen.

formulată de către petent împotriva soluției procurorului a fost respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluția nr.

a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați, apreciindu-se că nu sunt indicii

cu privire la săvârșirea

de către intimate a infracțiunilor reclamate.

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, petenta SC P.F. SRL

Galați, prin administratorul U.P., a formulat plângere în baza dispozițiilor

art. 278 C. proc. pen., apreciind că ordonanța menționată nu este legală

întrucât procurorul care a emis-o trebuia să se abțină de la soluționarea

cauzei întrucât este cercetat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a unei plângeri formulată

tot de petenta, încălcându-se astfel dispozițiile art. 4, art. 62 și

art. 76 C. proc. pen.; competența de a efectua cercetările pentru faptele de

spălare de bani aparține Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și nu

Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați.

sentința penală nr. 174/F din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția

penală, s-a respins, ca nefondată,

plângerea

formulată de SC P.F. SRL Galați

, prin administrator U.P., împotriva

rezoluției nr. 539/ll/2/2008 (potrivit precizărilor reprezentantului petentei)

a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați fiind

obligată petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

În baza

înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că

împrejurarea că procurorul care a emis ordonanța criticată este cercetat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a unei

plângeri formulată tot de petenta, nu constituie un caz de incompatibilitate,

deci acesta nu avea motiv să se abțină de la soluționarea cauzei; de altfel,

dacă petenta a apreciat că procurorul era incompatibil, a avut posibilitatea să

formuleze cerere de recuzare în cursul efectuării actelor premergătoare.

Pe de

altă parte, a apreciat că procurorul și-a manifestat rolul activ în

soluționarea cauzei, lămurind-o sub toate aspectele pe bază de probe și, deși

nu l-a audiat pe reprezentantul SC P.F. SRL Galați, la soluționarea cauzei a

avut în vedere aspectele invocate de acesta în plângerea penală și în

declarația dată la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Galați (dosarul nr. 60/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

s-a format în urma disjungerii dispusă prin rezoluția nr. 8/P/2008 din 11

februarie 2008 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați).

În altă

ordine de idei, a reținut că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. n)

din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în

cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, sunt de competența acestei direcții

infracțiunile prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea

spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și

combatere a finanțării actelor de terorism, dacă banii, bunurile și valorile

care au făcut obiectul spălării banilor provin din săvârșirea infracțiunilor

date

în competența Direcției de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism. Or, din

descrierea faptei de spălare de bani făcută de petentă în cauză, rezultă că

banii nu provin din comiterea vreunei infracțiuni dată în competența Direcției

de Investigare a

Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, deci competența

de soluționare cu

privire la magistratul S.C. și avocatul J.R. nu aparține acestei direcții ci

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, având în vedere calitatea

acestor făptuitori.

În

concluzie, prima instanță, a constatat că plângerea este nefondată și a

respins-o cu această motivare.

acestei sentințe, a declarat recurs petenta SC P.F. SRL Galați, prin

administratorul U.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând

recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța

de fond a apreciat în mod corect criticile petentei ca fiind neîntemeiate, față

de împrejurarea că procurorul care a efectuat actele premergătoare nu era

incompatibil în raport de calitatea de făptuitor pe care o avea într-o plângere

penală formulată de petentă

împotriva sa

iar, pe de altă parte, competența de efectuare a urmăririi

penale

revenea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în raport de calitatea

intimatelor (judecător, avocat), nicidecum Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism,

întrucât nu era îndeplinită cerința art. 12 alin. (1) lit. n)

din Legea nr. 508/2004, în sensul ca banii, bunurile și valorile care au făcut

obiectul spălării banilor să provină din săvârșirea uneia dintre infracțiunile

date în competența acestei direcții.

Pe de altă parte, Curtea constată că situația de

fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în

prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile

desfășurate

de intimate nu constituie infracțiunile reclamate prin

plângerea penală.

Ca

atare, pentru aceste considerente, constatând că atât

rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale

și

temeinice, văzând și dispozițiile

art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga

recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara SC P.F. SRL Galați împotriva sentinței penale nr. 174/F din 12

octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3209/2010
/P/2009 din 5 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații O.O.C. și I.D. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra
ÎCCJ 2011-02-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 498/2011
Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 25 din 15 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, in baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc
ÎCCJ 2009-02-27
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 702/2009
plângerii, desființarea rezoluției nr. 41/ll/2/2008 din 28 februarie 2008 și a rezoluției nr. 8/P/2008 din 11 februarie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Galați și trimiterea cauzei la acee
ÎCCJ 2010-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4233/2010
Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 113/F din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Galați, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., a dispus scoaterea cauzei de
ÎCCJ 2009-06-23
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2373/2009
ei fapte penale, nemulțumirea petentei în legătură cu modul de soluționare de către procuror a unei cauze penale neputând constitui dovada săvârșirii unei infracțiuni și nici temeiul de tragere la răspundere penală a pretinsului făptuitor.
Sursă