ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4233/2010

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 113/F din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Galați, în baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru efectuarea de cercetări în legătură cu denunțul formulat de petentul C.C. sub aspectul săvârșirii de către făptuitorii J.I. și G.L. a infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr. 751/P/2009 din 02 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 228 alin. (4) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a dispus:

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut următoarele :

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, C.C. a solicitat efectuarea de cercetări față de avocații J.I. și G.L., din cadrul Baroului Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

În plângerea formulată și în declarația dată în fața procurorului, C.C. a arătat că, în calitate de reprezentant al SC L. SRL Galați, a încheiat contracte de prestări servicii cu familiile victimelor unui accident de circulație, având ca obiect recuperarea daunelor materiale și morale. Menționează că, ulterior, avocații J.I. și G.L. au contactat familiile persoanelor decedate și le-au determinat să renunțe la mandatele acordate și să încheie contracte de asistență juridică cu aceștia. Consideră că avocații au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., întrucât unele contracte de asistență juridică nu sunt semnate de ambii soți, C.I.C. aflându-se în Italia în momentul încheierii actelor sus-menționate.

Din cercetările efectuate au rezultat următoarele:

În noaptea de 17 din 18 februarie 2008 a avut loc un accident de circulație în localitatea Moinești, în urma căruia au decedat conducătorul auto S.V. și pasagerii C.C.M., D.P.G., D.G. și B.V., iar C.I.C. a suferit leziuni corporale.

C.C., în calitate de reprezentant al SC L. SRL Galați, a contactat familiile celor decedați, precum și pe C.I.C., care a suferit leziuni corporale în urma accidentului și le-a propus să le reprezinte interesele la societatea de asigurări, în vederea întocmirii dosarului de daune, aceștia fiind de acord.

În acest sens, au fost întocmite și autentificate procuri speciale și au fost încheiate contracte de prestări servicii.

Din declarația avocatului J.I., s-a reținut că acesta și asociatul său, avocatul G.L., au fost contactați de S.Ș., tatăl conducătorului decedat în accident, care le-a solicitat consultații juridice în legătură cu demersurile ce trebuie efectuate în vederea obținerii despăgubirilor de la firma de asigurări. Astfel, a aflat că familiile persoanelor decedate erau nemulțumite de faptul că nu obținuseră despăgubiri și, în aceste condiții, au renunțat la mandatele date lui C.C. și au încheiat contracte de asistență juridică cu avocații J.I. și G.L.

Potrivit declarației avocatului J.I., formularele de renunțare la mandat au fost date membrilor familiilor și le-au primit de la aceștia, semnate, declarația de renunțare la mandat a lui C.I.C. fiindu-i înmânată de mama acestuia.

Față de cele arătate mai sus, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocații J.I. și G.L., fapta nefiind săvârșit de aceștia.

Având în vedere că în plângerea formulată, C.C. a susținut că în momentul renunțării la mandat C.I.C. se afla în Italia și, prin urmare, renunțarea la mandat nu reprezintă voința sa, altă persoană semnând în numele său, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, pentru a efectua verificări în acest sens.

Efectuând cercetările în cauza disjunsă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești a dispus, prin Rezoluția nr. 3954/P/2009 din 19 martie 2010, neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea C.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

Pentru a dispune astfel, Parchetul a reținut, în esență, următoarele:

Făptuitoarea a recunoscut că ea a semnat în locul fiului său, însă din declarația dată, s-a constatat că aceasta are un nivel de pregătire și o experiență de viață care au făcut posibilă inducerea în eroare de către cei doi avocați, crezând că are voie să scrie în numele fiului său, săvârșind fapta fără vinovăție.

La data de 20 aprilie 2004, petentul C.C. a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați o sesizare, prin care, făcând referire la rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 751/P/2009, privind pe făptuitorii J.I. și G.L. a solicitat reanalizarea acestei cauze, în raport cu aspectele reținute prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești.

Cu Adresa nr. 5/II/2 din 20 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a înaintat instanței sesizarea formulată de petentul C.C., considerând că este vorba de o plângere formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 751/P/2009.

La primul termen de judecată, petentul C.C. a susținut că sesizarea pe care a formulat-o nu a constituit o plângere adresată instanței în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. împotriva Rezoluției nr. 751/P/2009, ci un denunț privind săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals, față de făptuitorii J.I. și G.L., motiv pentru care a scos cauza de pe rol și a trimis-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru efectuarea de cercetări.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intimații J.I. și G.L., apreciind că plângerea petentului C.C. nu constituie un denunț, ci vizează Rezoluția nr. 751/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând respingerea acesteia ca tardiv introdusă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., le consideră fondate pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod greșit plângerea petentului C.C. a fost apreciată ca fiind un denunț adresat parchetului pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals de către făptuitorii J.I. și G.L.

În realitate, aceasta reprezintă plângerea petentului, care vizează Rezoluția nr. 751/P/2009 din 02 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi intimați pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen., dovadă fiind că și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a apreciat-o astfel, înaintând-o spre soluționare instanței competente.

Din plângerea inițială a petentului rezultă că acesta a lăsat la latitudinea Parchetului să constate faptele săvârșite de către cei doi intimați, iar procurorul, în urma actelor premergătoare efectuate, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. Faptul că petentul este nemulțumit că procurorul nu s-a pronunțat și pe infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. nu este un motiv pentru a trimite cauza la Parchet pentru cercetări, atâta timp cât petentul a lăsat la aprecierea organului de urmărire penală cercetarea intimaților pentru infracțiunile învederate, iar Parchetul a constatat că probele strânse vizează infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. și nu și infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. De altfel, organul de urmărire penală este cel care, în funcție de probele administrate, stabilește încadrarea juridică dată faptelor cu care a fost sesizat, acest aspect nefiind lăsat la aprecierea părților, ci este atributul organului de urmărire penală.

Astfel, în mod greșit a fost interpretată plângerea petentului adresată instanței de judecată ca fiind un denunț îndreptat împotriva celor doi intimați J.I. și G.L., în realitate fiind o plângere împotriva Rezoluției nr. 751/P/2009 din 02 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Față de aceste considerente, conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate de intimații J.I. și G.L. împotriva Sentinței penale nr. 113/F din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare, instanța urmând să analizeze plângerea petentului ce vizează rezoluția nr. 751/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de intimații J.I. și G.L. împotriva sentinței penale nr. 113/F din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - NN