ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1982/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9208 din 15 iulie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis cererea creditoarei SC O.R. (fost SC M.R. SA) și debitoarea T.E.G. a fost somată să plătească suma de 3.852.709 lei, contravaloare facturi și 3.852.709 lei, penalități de întârziere, în termen de 20 zile de la comunicarea ordonanței, cu 345.000 lei cheltuieli de judecată. La 17 septembrie 2003, reclamanta T.E.G. a formulat cerere de anulare a sentinței tribunalului, cu motivarea că instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția de necompetență teritorială invocată de debitoare, iar creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.

Tribunalul București, secția a VI comercială, prin sentința nr. 13692 din 31 octombrie 2003, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București, în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., așa cum s-a modificat prin O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003. Prin sentința civilă nr. 1069 din 12 februarie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Turnu-Severin. S-a reținut de instanță că, în raport de dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., atât domiciliul debitoarei, locul în care obligația comercială a luat naștere, cât și locul plății, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Turnu-Severin.

Această instanță, prin sentința civilă nr. 192 din 31 martie 2004, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București, a constatat existența conflictului negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. S-a reținut de instanță că petiționara a luat cunoștință de condițiile și tarifele serviciului M.R., anexă la contract, pe care le-a acceptat. La pct. 12.2 din aceste condiții, s-a prevăzut că orice dispută generată de existența, interpretarea sau aplicarea prevederilor contractului, care nu poate fi negociată și soluționată amiabil, va fi înaintată instanțelor de judecată din București.

Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele: Potrivit art. 22 alin (1), (2) și (3) C. proc. civ., conflictul de competență se poate ivi între două judecătorii, între o judecătorie și un tribunal, între două tribunale sau între două curți de apel și se soluționează prin pronunțarea unui regulator de competență. În speță, nu ne aflăm în prezența unui conflict de competență, întrucât instanțele nu s-au dezînvestit reciproc, și a unei declinări în lanț a instanțelor de judecată ce au fost sesizate cu soluționarea litigiului. Obiectul cauzei dedusă judecății este acțiunea în anulare ce se află pe rolul Tribunalului București, privind sentința civilă nr. 9208 din 15 iulie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, prin care s-a admis cererea formulată de creditoarea SC O.R.

SA și debitoarea T.E.G. a fost somată la plata sumei de 3.852.709 lei, contravaloare facturi, 3.852.709 lei, penalități de întârziere și 345.000 lei, cheltuieli de judecată. După sesizarea instanței (17 septembrie 2003) ,a fost adoptată Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, privind modificarea și completarea codului de procedură civilă, care la art. 11 a dispus că cererile în anulare, împotriva ordonanțelor privind somația de plată, pronunțate de tribunal în cauze comerciale al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, se vor soluționa tot de tribunal. În raport de aceste prevederi legale, urmează a stabili competența soluționării litigiului, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența soluționării litigiului dintre creditoarea SC O.R. SA (fostă SC M.R. SA) și debitoarea T.E.G., în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială, având ca obiect acțiune în anularea somației de plată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2004.