ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1982/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1982/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra conflictului negativ
de competență de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
9208 din 15 iulie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a
admis cererea creditoarei SC O.R. (fost SC M.R. SA) și debitoarea T.E.G. a fost
somată să plătească suma de 3.852.709 lei, contravaloare facturi și 3.852.709
lei, penalități de întârziere, în termen de 20 zile de la comunicarea
ordonanței, cu 345.000 lei cheltuieli de judecată.
La 17 septembrie 2003,
reclamanta T.E.G. a formulat cerere de anulare a sentinței tribunalului, cu
motivarea că instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția de necompetență
teritorială invocată de debitoare, iar creanța nu este certă, lichidă și
exigibilă.
Tribunalul București, secția
a VI comercială, prin sentința nr. 13692 din 31 octombrie 2003, a admis
excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București, în raport de dispozițiile art.
2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., așa cum s-a modificat prin O.U.G. nr. 58 din 25
iunie 2003.
Prin sentința civilă nr.
1069 din 12 februarie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a admis
excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a declinat
competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Turnu-Severin.
S-a reținut de instanță că,
în raport de dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., atât domiciliul
debitoarei, locul în care obligația comercială a luat naștere, cât și locul
plății, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Turnu-Severin.
Această instanță, prin
sentința civilă nr. 192 din 31 martie 2004, a admis excepția necompetenței
teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei sector 1 București, a constatat existența conflictului negativ de
competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea
pronunțării regulatorului de competență.
S-a reținut de instanță că
petiționara a luat cunoștință de condițiile și tarifele serviciului M.R., anexă
la contract, pe care le-a acceptat.
La pct. 12.2 din aceste
condiții, s-a prevăzut că orice dispută generată de existența, interpretarea
sau aplicarea prevederilor contractului, care nu poate fi negociată și
soluționată amiabil, va fi înaintată instanțelor de judecată din București.
Sesizată cu soluționarea
conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 22 alin (1),
(2) și (3) C. proc. civ., conflictul de competență se poate ivi între două
judecătorii, între o judecătorie și un tribunal, între două tribunale sau între
două curți de apel și se soluționează prin pronunțarea unui regulator de
competență.
În speță, nu ne aflăm în
prezența unui conflict de competență, întrucât instanțele nu s-au dezînvestit
reciproc, și a unei declinări în lanț a instanțelor de judecată ce au fost
sesizate cu soluționarea litigiului.
Obiectul cauzei dedusă
judecății este acțiunea în anulare ce se află pe rolul Tribunalului București,
privind sentința civilă nr. 9208 din 15 iulie 2003 a Tribunalului București,
secția a VI-a comercială, prin care s-a admis cererea formulată de creditoarea SC
O.R. SA și debitoarea T.E.G. a fost somată la plata sumei de 3.852.709 lei,
contravaloare facturi, 3.852.709 lei, penalități de întârziere și 345.000 lei,
cheltuieli de judecată.
După sesizarea instanței (17
septembrie 2003) ,a fost adoptată Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U.G. nr.
58/2003, privind modificarea și completarea codului de procedură civilă, care
la art. 11 a dispus că cererile în anulare, împotriva ordonanțelor privind
somația de plată, pronunțate de tribunal în cauze comerciale al căror obiect au
o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, se vor soluționa tot de tribunal.
În raport de aceste
prevederi legale, urmează a stabili competența soluționării litigiului, în favoarea
Tribunalului București, secția a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabilește competența
soluționării litigiului dintre creditoarea SC O.R. SA (fostă SC M.R. SA) și
debitoarea T.E.G., în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială,
având ca obiect acțiune în anularea somației de plată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi, 2 iunie 2004.