ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4674/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 17 aprilie 2003, inculpatul O.C. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut că, inculpatul trăiește în concubinaj cu L.D.D., în locuința proprietatea lui, concubina având dintr-o căsătorie anterioară o fiică de 14 ani, M.C.E. În seara zilei de 25 martie 2003, inculpatul a venit acasă sub influența băuturilor alcoolice și a agresat-o pe concubină, precum și pe martora B.M., aflată în vizită. I-a cerut martorei să părăsească locuința, după care, le-a impus concubinei și fiicei sale să se dezbrace și să se așeze lângă el în pat.

Concubina, prevăzând ce urmează, sub pretextul că merge la bucătărie să aducă o cafea, s-a deplasat la postul de poliție. În acest timp, inculpatul a spart becul din dormitor, s-a așezat în pat lângă minora M.C.E. și amenințând-o cu un cuțit, a întreținut cu ea un raport sexual complet, folosind prezervativ. După o jumătate de oră din momentul sesizării, polițiștii din comună au chemat un ofițer de la poliția judiciară din Suceava și s-au deplasat la domiciliul inculpatului, unde au încheiat procesul-verbal de cercetare. Tribunalul Suceava, prin sentința penală nr. 163 din 4 iunie 2003 l-a achitat pe inculpat, în temeiul art. 10 lit. a), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că în fața instanței, atât victima cât și mama ei și-au retractat declarațiile, afirmând că inculpatul nu a săvârșit fapta.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, criticând-o pentru aceea că, instanța a comis o eroare gravă de fapt când a reținut că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de viol. Prin decizia penală nr. 71 din 1 martie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința apelată și l-a condamnat pe inculpatul O.C., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 C. pen., cu referire la art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă, arestarea preventivă de la 28 martie 2003 la 4 iunie 2003, obligându-l pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.C., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond, menținerea soluției de achitare pronunțată de instanța de fond. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive. Instanța de fond a concluzionat că, în cauză, nu este dovedită săvârșirea infracțiunii de viol de către inculpat, apreciind că există dubii care profită inculpatului. Interpretând corect probele administrate în cauză, instanța de control judiciar a constatat, însă, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol, opinie pe care o împărtășește și instanța de recurs. Astfel, susținerile inculpatului în sensul că este nevinovat sunt infirmate de probele administrate.

Este de reținut în acest sens declarația părții vătămate, menținută în totalitate în fața procurorului în care aceasta relatează amănunțit cum a fost violată. Pe de altă parte, faptele petrecute în locuință până la plecarea mamei părții vătămate la poliție (O.C.) sunt confirmate de declarațiile acesteia și ale martorei B.M. În procesul verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție, în jurul orelor 3,00, dimineața, la sesizarea despre faptul că M.C.E. a fost victima unei infracțiuni de viol săvârșită de numitul O.C. este descris modul de săvârșire a faptei de către inculpat, partea vătămată indicând cuțitul cu care a fost amenințată atât ea cât și mama ei (care a fost găsit sub pat); a fost descoperit, de asemenea, ambalajul prezervativului folosit de inculpat.

Cu privire la prezervativul în sine, dispariția acestuia poate fi explicată prin actele săvârșite de inculpat la sosirea lucrătorilor de poliție (a aprins hârtii, pe care le-a aruncat lângă perdea, dându-i foc, apoi a încercat să scoată furtunul de la butelia cu gaz pentru a provoca un incendiu), având ca scop orientarea atenției acestora în altă direcție decât cea pentru care sosiseră la fața locului. În declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale, la data de 26 martie 2003, aflată la filele dosar, acesta a recunoscut săvârșirea faptei, relatând detaliat modul de săvârșire, declarație pe care a menținut-o în fața procurorului. De asemenea, inculpatul a declarat că a mai întreținut relații sexuale cu victima, începând din toamna anului 2002, precizând că în seara zilei respective nu a amenințat-o pe victimă, însă, deși aceasta i-a spus să o lase în pace, el nu a ținut seama de aceasta.

Deși instanța de fond a reținut în sprijinul soluției de achitare a inculpatului faptul că din examinarea medico-legală a părții vătămate a rezultat că nu s-au găsit spermatozoizi în organul genital al acesteia, explicația acestei constatări o găsim în aceea că actul sexual s-a consumat în condițiile folosirii prezervativului de către inculpat. Deși în cursul cercetării judecătorești, atât victima cât și mama acesteia au declarat că inculpatul nu a săvârșit fapta, în mod justificat instanța de apel a înlăturat aceste declarații, apreciind că și-au schimbat declarațiile întrucât depind, din punct de vedere material și al spațiului de locuit, de inculpat. În consecință, interpretarea corectă a probelor existente în dosarul cauzei nu poate conduce decât la concluzia certă că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol asupra fiicei sale vitrege.

Pe de altă parte, o eventuală înțelegere între inculpat și victimă în sensul împăcării este inoperantă, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru agravanta, prevăzută de alin. (3) art. 197 C. pen. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C., împotriva deciziei penale nr. 71 din 1 martie 2004 a Curții de Apel Suceava. Constantă că inculpatul a fost arestat în perioada 28 martie 2003 – 4 iunie 2003. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2004.