ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5389/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 685 din 11

septembrie 2002, Tribunalul Timiș a condamnat, printre alții, pe inculpatul

C.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În temeiul prevederilor art. 189

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, condamnă pe același

inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În temeiul prevederilor art. 211

alin. (2) lit. a), b, c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, condamnă pe același inculpat

la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., contopește cele trei pedepse, urmând a fi executată

pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, sporită cu un an închisoare,

deci pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

În temeiul prevederilor art. 39 C.

pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 100 din 26 februarie 1999, pronunțată de Judecătoria

Hârlău, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare,

sporită cu 3 ani închisoare, deci pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, cu

interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

art. 71 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că la data de 10 decembrie 2001, inculpatul C.C., s-a

asociat cu inculpații M.E. și M.O. și au pătruns fără drept în locuința

părților vătămate C.D. și C.M. de unde au sustras prin amenințări cu un cuțit

și violențe, suma de 4 milioane lei și mai multe obiecte din aur.

Împotriva acestei

hotărâri inculpatul C.C. la data de 19 februarie 2004 a declarat apel,

considerându-se nevinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 80 din 8

martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul inculpatului, hotărâre

recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea

introductivă.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Instanța de judecată, printr-o

analiză și interpretare a materialului probator administrat în cauză, a

stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea

juridică a faptelor săvârșite de inculpatul C.C.

Martorii audiați în cauză au

confirmat prezența inculpatului în câmpul infracțional.

De asemenea, ceilalți doi inculpați

M.O. și M.E. au descris amănunțit modul cum au procedat la săvârșirea

infracțiunilor reținute împreună cu inculpatul C.C.

Susținerea inculpatului că la data

săvârșirii faptei, 10 decembrie 2001, se afla încarcerat într-un penitenciar

din Croația este infirmată de adresa nr. 18076/01/JV din data de 20 septembrie

2004 a I.G.P.R. – Biroul Național Interpol, prin care se confirmă că la data de

6 iulie 2001, inculpatul C.C. a evadat din penitenciarul S.M., fiind arestat la

data de 26 aprilie 2004 în localitatea Lovke/Serbia, reieșind astfel că cel

condamnat în prezenta cauză se afla în localitatea Gătaia, jud. Timiș,

respectiv locuința părților vătămate C.D. și C.M., împotriva cărora împreună cu

ceilalți 2 inculpați a comis faptele pentru care a fost reținut, existând

astfel probe care duc la concluzia indubitabilă că inculpatul este vinovat.

Critica privind greșita

individualizare a pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră nu este

fondată.

O examinare atentă a criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., raportat la speță și anume pericolul social al

infracțiunilor de lipsire de libertate și tâlhărie, atitudinea sa nesinceră,

sustragerea sistematică de la urmărirea penală și existența antecedentelor

penale, concluzionează că pedeapsa aplicată în cuantumul și modalitatea de

executare stabilită, își poate atinge scopul preventiv educativ menționat în

art. 52 C. pen.

Critica fiind așadar nefondată,

recursul declarat în cauză urmează a se respinge ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 80 din 8 martie 2004

a Curții de Apel Timișoara.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2004.