ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4423/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 254 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Timișoara s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a desființat în parte sentința penală nr. 399 din 9 mai 2005 a Tribunalului Timiș, numai cu privire la inculpatul C.C. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Cauza a fost înregistrată în rejudecare la Tribunalul Timiș sub nr. 6950/2005. Prin sentința penală nr. 69 din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiș s-au reținut următoarele: „Inculpatul, în declarația sa din data de 17 octombrie 2005, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de trecere frauduloasă a frontierei de stat prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001, respectiv infracțiunea de nerespectare a regimului actelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., însă nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de contrabandă prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997, respectiv cele două infracțiuni de șantaj prevăzute de art. 194 alin. (2) C. pen. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, inculpatul, în declarațiile sale, recunoaște că a trecut fraudulos frontiera de stat din Iugoslavia în România, împrejurare care se coroborează și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei din care rezultă că inculpatul a evadat dintr-un regim de semi-detenție de pe teritoriul statului iugoslav, fiind prins pe teritoriul României ulterior.

Cu privire la infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, reținută în sarcina inculpatului, aceasta este dovedită, în primul rând, prin declarația inculpatului care recunoaște săvârșirea acestei infracțiuni, probă esențială care se coroborează cu procesul-verbal de percheziție domiciliară, procesul-verbal de confruntare dintre inculpați, declarațiile martorelor T.M., A.V., M.F., D.C.C., martori care l-au văzut pe inculpat purtând asupra sa armele găsite la percheziția domiciliară, respectiv raport de constatare tehnico-științifică. Cele două infracțiuni de șantaj asupra părților vătămate C.M. și I.A.X. sunt dovedite prin declarațiile acestora, care se coroborează cu cele ale martorilor G.I., A.V., T.M.

și ale martorului Ș.C.P., din care rezultă că inculpatul a amenințat părțile vătămate că le va aduce în casă trupele de mascați dacă nu îi vor înmâna suma de 40 Euro, sumă plătită în cele din urmă inculpatului de martorul G.I. Referitor la infracțiunea de contrabandă constând în trecerea peste frontiera de stat de către inculpat, la sfârșitul lunii octombrie 2003 și fără autorizație a unui număr de 3 arme de proveniență sârbească și a muniției aferente, tribunalul a reținut că apărarea inculpatului, formulată la mai mult timp după începerea procesului penal, conform căreia ar fi primit aceste arme și muniția de la o persoană, pe teritoriul României, este nefondată. Pe de o parte, inculpatul nu a putut da nici un fel de relații referitoare la „prietenul” care i-a oferit aceste arme, iar pe de altă parte, este indubitabil că inculpatul și-a petrecut un timp pe teritoriul iugoslav și s-a întors în România prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat.

Tot astfel, în primele sale declarații, inculpatul a arătat că armele și muniția au fost procurate pe teritoriul iugoslav, iar potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică armele și muniția aferentă sunt de producție iugoslavă. Din tot probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a trecut fraudulos frontiera de stat, având asupra sa armele și muniția care fac obiectul cauzei. Fapta inculpatului C.C., care, la sfârșitul lunii octombrie 2003, a trecut în mod fraudulos frontiera de stat a României, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002.

Fapta aceluiași inculpat, de a deține fără autorizație arme de foc și muniție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. Faptele inculpatului, de a constrânge două părți vătămate (C.M. și I.A.X.) să-i plătească o sumă de 40 de Euro, sub amenințarea dării în vileag a faptului că întrețin raporturi sexuale remunerate și a aducerii trupelor de mascați întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de șantaj prevăzute de art. 194 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatului, de a trece peste frontiera de stat a României, fără autorizare, un număr de 3 pistoale de proveniență sârbească marca Crvena Zastava și muniția aferentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997.

Văzând că inculpatul a săvârșit cu intenție directă infracțiunile enumerate mai sus, instanța, văzând criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, modul de săvârșire a acestora, că inculpatul a fost doar parțial sincer în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor, dar și a faptului că este recidivist, instanța urmează ca în baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., să dispună condamnarea inculpatului C.C., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, în baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., va condamna pe același inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

Totodată, în temeiul art. 194 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., va condamna pe inculpatul C.C., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj în dauna părților vătămate C.M. și I.A.X., iar în temeiul art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă același inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. Instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Având în vedere că este obligatorie aplicarea unei pedepse complementare, potrivit dispozițiilor art. 176 din Legea nr. 141/1997, instanța, în baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, ce se va executa în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen.

Din studierea cazierului judiciar existent la dosar, instanța constată că inculpatul a fost condamnat, la o pedeapsă rezultată de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 685 din 11 septembrie 2002 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. 3563/P/2002, rămasă definitivă prin neapelare, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.C., respectiv la o altă pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2893 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin neapelare în ceea ce îl privește pe inculpatul C.C.

Din examinarea faptelor săvârșite de către inculpat și pentru care a fost condamnat prin hotărârile judecătorești enumerate mai sus, rezultă că acestea sunt concurente, motiv pentru care instanța urmează să descontopească pedepsele și apoi să le contopească într-o singură pedeapsă rezultantă, care va constitui primul termen al recidivei, raportat la infracțiunile pentru care urmează a fi condamnat prin prezenta hotărâre”. Prin aceeași sentință, în baza considerentelor mai sus reproduse, s-a hotărât: „În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă inculpatul C.C., la pedeapsa de: - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României.

În baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă același inculpat, la pedeapsa de: - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor. În temeiul art. 194 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă același inculpat, la: - două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj. În temeiul art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă același inculpat, la pedeapsa de: - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, ce se va executa în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen. În baza art. 449 C. proc. pen., art. 36 C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 685 din 11 septembrie 2002 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr. 3563/P/2002, rămasă definitivă prin neapelare, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.C.

în următoarele pedepse componente: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 13 C. pen.; - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen.; - 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 13 C. pen.; - înlătură sporul de un an închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă; - pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Hârlău, pe care o repune în individualitatea ei.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2893 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin neapelare în ceea ce îl privește pe inculpatul C.C., în următoarele pedepse componente: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 și 209 alin. (1) lit. b), c), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 și 209 alin. (1) lit. b), c), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen.; - înlătură sporul de un an închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă; - pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Hârlău, pe care o repune în individualitatea sa.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele mai sus-menționate, așa cum au fost descontopite și repuse în individualitatea lor, se contopesc între ele, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, care va fi sporită cu un an închisoare, pedeapsa rezultantă finală fiind aceea de 9 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (1) C. pen., contopește această pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Hârlău, rămasă definitivă prin neapelare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, pe care o sporește cu 3 ani închisoare, stabilind astfel o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., contopește pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (1) C. pen., contopește pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (1) C. pen., contopește cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 194 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în două pedepse de 12 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., contopește pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997 cu pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește cele cinci pedepse de câte 12 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, pe care o sporește cu 4 ani închisoare, pedeapsa rezultantă finală fiind aceea de 16 ani închisoare. Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, ce se va executa în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., menține starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul executat din data de 1 februarie 2004 la zi. Dispune anularea mandatelor de executare a pedepsei de 12 ani închisoare cu nr. 818 din 2 octombrie 2002 emis de Tribunalul Timiș, respectiv nr. 4353/2002 din 8 ianuarie 2003 emis de Judecătoria Timișoara pe numele inculpatului pentru pedeapsa de 8 ani închisoare și dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei sentințe. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., confiscă de la inculpatul C.C. un număr de 3 pistoale marca Zastava și 36 cartușe cu glonț disponibilizate cu dovada D nr. 050721 emisă de I.P.J.

Timiș. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., confiscă de la același inculpat suma de 40 Euro dobândită prin săvârșirea infracțiunilor de șantaj. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., constată că părțile vătămate C.M. și I.A.X. nu au formulat pretenții civile în cauză. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul la 500 lei RON cheltuieli judiciare față de stat”. Inculpatul a declarat apel împotriva acestei sentințe și a cerut înlăturarea sporurilor de pedeapsă, ca urmare a contopirii pedepselor, să i se descontopească toate pedepsele și să fie lăsate „așa descontopite”. Prin decizia penală nr. 188 din 12 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 1351/P/2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.C., reiterând criticile formulate în apel și susținând că pedeapsa rezultantă la care s-a ajuns de 16 ani închisoare este mult prea mare, apreciind că modalitatea de contopire a pedepselor anterioare este eronată. Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 8921/1/2006. La data de 15 iunie 2006 s-a înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție recursul declarat de același inculpat, C.C., împotriva încheierii de ședință din data de 10 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 1351/P/2006. La Înalta Curte de Casație și Justiție s-a format dosarul nr. 9598/1/2006.

La termenul din 7 iulie 2006, instanța, constatând că obiectul dosarului nr. 9598/1/2006 îl constituie recursul aceluiași inculpat, îndreptat împotriva încheierii de amânare a pronunțării din 10 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, ce face parte integrantă din hotărârea pronunțată pe fondul cauzei, a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. 8921/1/2006. Critica inculpatului împotriva acestei încheieri vizează netemeinicia menținerii stării de arest preventiv. În conformitate cu prevederile art. 385 1 alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor, astfel încât criticile inculpatului formulate în cele două dosare conexate vor fi examinate ca, un singur recurs, ce vizează atât decizia cât și încheierea de amânare a pronunțării.

Recursul este întemeiat, în sensul celor ce urmează. Referitor la critica îndreptată împotriva încheierii de amânare a pronunțării, prin care inculpatul a învederat că este nemulțumit de măsura de menținere a arestării, Înalta Curte constată că prin încheierea din 10 mai 2006 nu s-a dispus asupra stării de arest preventiv. Măsura de menținere a arestului preventiv a fost luată prin decizie, instanța de apel constatând, corect, că în cauză se mențin temeiurile arestării preventive, având în vedere multitudinea infracțiunilor comise de inculpat și persistența acestuia în încălcarea legii penale, pentru care a suferit anterior multiple condamnări. Înalta Curte apreciază, însă, ca întemeiate, criticile referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor legale privind recidiva și concursul de infracțiuni.

În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., se constată că soluția este greșită, iar instanțele nu au depus diligențe pentru o mai bună lămurire a cauzei, din dosar lipsind date esențiale despre punerea în executare a hotărârilor anterioare de condamnare. Astfel, apreciind că pentru buna rezolvare a fondului cauzei, este necesară obținerea de date suplimentare, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. (3) C. proc. pen., va admite recursul și va casa ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Din datele dosarului rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 100 din 26 februarie 1999 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin nerecurare.

De asemenea, inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 2893 din 23 octombrie 2002, definitivă prin neapelare, precum și prin sentința penală nr. 685 din 11 septembrie 2002 a Tribunalului Timiș. În ceea ce privește aceasta din urmă, în mod eronat s-a reținut în hotărârea primei instanțe data rămânerii definitive. Din verificările efectuate a rezultat că sentința penală nr. 685 din 11 septembrie 2002 a Tribunalului Timiș a rămas definitivă prin decizia nr. 5389 din 21 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cum faptele din prezenta cauză au fost comise în perioada decembrie 2003 – ianuarie 2004, rezultă că ele sunt în concurs cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 685 din 11 septembrie 2002, definitivă prin decizia nr. 5389 din 21 octombrie 2004, și în recidivă față de sentința penală nr. 2893 din 23 octombrie 2002, definitivă prin neapelare.

În aceste condiții, cu prilejul rejudecării, instanța de fond este necesar să depună diligențe pentru a se atașa la dosar toate hotărârile anterioare de condamnare, precum și deciziile pronunțate în apel sau recurs, după caz. Din dosar lipsesc date privind perioada exactă a executării pedepselor din hotărârile anterioare, astfel încât instanța urmează să solicite dosarul de executări. După obținerea acestor date, instanța va putea stabili cu certitudine faptele aflate în concurs, cele comise în stare de recidivă și perioadele executate, urmând să facă aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie. Astfel, va aplica pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte din prezenta cauză, va avea în vedere primul termen al recidivei, apoi va aplica regulile concursului de infracțiuni, apreciind asupra sporului de pedeapsă.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va proceda la casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare. Se va menține starea de arest a inculpatului, apreciind că nu s-au schimbat temeiurile arestării acestuia. Conform art. 192 C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariile avocaților din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 188/ A din 12 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 69/ PI din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiș. Trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul Timiș. Menține starea de arest a inculpatului C.C. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2006.