ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8421/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8421/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC J.I. SRL București a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Oficiul Concurenței, solicitând să se constate abuzul de drept săvârșit de aceste autorități publice, prin modul de soluționare a plângerii sale privind unele practici anticoncurențiale din partea SC D. SA.
De asemenea, a cerut obligarea pârâților, de a relua procedura de investigare pentru cazurile de nesocotire a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea concurenței nr. 21/1996 și să soluționeze în fond, plângerea formulată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că atitudinea pârâților, de a nu cerceta în fond plângerile și contestațiile ce le-au fost adresate, în exercitarea căilor administrativ-jurisdicționale de atac și de a soluționa astfel cauza, sunt de natură a o vătăma în exercitarea dreptului la apărare, constituind un abuz de drept administrativ.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 793 din 27 aprilie 2004, a admis excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, cu consecința respingerii acțiunii față de această autoritate a administrației publice centrale de specialitate.
Față de celălalt pârât, acțiunea a fost respinsă ca tardiv introdusă.
În esență, instanța a reținut că actele juridice deduse judecății, au fost emise de Oficiul Concurenței și Ministerul Finanțelor Publice în cadrul procedurii prevăzute de art. 46 din Legea nr. 21/1996, anterior modificării acesteia prin O.U.G. nr. 121/2003, în urma căreia Consiliului Concurenței i-a revenit competența exclusivă de a realiza aplicarea Legii concurenței nr. 21/1996.
În temeiul art. II alin. (5) din ordonanța respectivă, plângerile și sesizările formulate în temeiul Legii nr. 21/1996, aflate în curs de soluționare la Oficiul Concurenței, precum și investigațiile în desfășurare se preiau de către Consiliul Concurenței, pe bază de protocol, în maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ.
Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice, care în temeiul art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 121/2001, a preluat de la Oficiul Concurenței, numai sesizările, plângerile și solicitările formulate în baza altor acte normative, decât Legea nr. 21/1996, nu este titular de drepturi și obligații în raportul de drept administrativ supus judecății și nu mai poate fi obligat să reia procedura de investigație, pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) și art. 6 din aceeași lege, astfel cum a solicitat reclamanta.
Pe de altă parte, curtea de apel a reținut că împotriva răspunsului comunicat cu adresa nr. 1551 din 18 iunie 2003, reclamanta a formulat reclamație administrativă, cu nr. 5380 din 9 iulie 2003, dar, deși a primit răspuns prin adresa nr. 2151 din 2 octombrie 2003, expediată prin poștă, la 3 octombrie 2003, s-a adresat instanței, abia la data de 18 martie 2004, cu depășirea termenului prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta SC J.I. SRL București.
Recurenta a susținut că prima instanță a reținut greșit excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, fiind lipsită de rol activ și pronunțând astfel, o hotărâre, cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității. Că, excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Concurenței și a nulității deciziei nr. 1551 din 18 iunie 2003, invocate prin acțiune și notele scrise depuse de recurentă, nu au fost puse în discuția părților și nici soluționate de către instanță.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În speță, Curtea de Apel București s-a pronunțat prin sentința recurată, mai întâi, asupra excepțiilor invocate și a reținut în mod corect că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, de vreme ce Consiliul Concurenței a preluat atribuțiile acestuia, conferite anterior prin Legea concurenței nr. 21/1996.
Prin art. II alin. (5) din O.U.G. nr. 121/2003, pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996, aprobată prin Legea nr. 184/2004, s-a prevăzut că plângerile și sesizările formulate de către Oficiul Concurenței, precum și investigațiile în desfășurare, vor fi preluate de către Consiliul Concurenței, pe bază de protocol, în maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Ministerul Finanțelor Publice a preluat de la Oficiul Concurenței, conform art. II alin. (4) al ordonanței, numai sesizările, plângerile și solicitările formulate în temeiul altor acte normative, decât Legea concurenței.
Rezultă, așadar, că în adevăr, la data sesizării instanței, acest minister nu mai era titularul unor drepturi și obligații în raportul juridic dedus judecății și ca atare, el nu putea fi obligat, la cererea reclamantei, să reia procedura de investigație, pentru violarea art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 21/1996, de către un alt agent economic.
Referitor la excepția de tardivitate a introducerii acțiunii, curtea de apel a apreciat judicios că de la data primirii răspunsului, la contestația formulată de reclamantă, împotriva măsurii comunicate cu adresa nr. 1551 din 3 octombrie 2003, emisă de Oficiul Concurenței și până la data înregistrării cererii de chemare în judecată - 18 martie 2004, au trecut peste 5 luni, respectiv a fost depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Având în vedere aceste considerente, dar și inexistența în cauză a altor motive de casare de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC J.I. SRL, București împotriva sentinței civile nr. 793 din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2004.