ÎCCJ, decizie (scj.ro #85268)

Cerere formulată de agentul economic pentru

constatarea abuzului de drept săvârșit de Ministerul Finanțelor Publice și

Consiliul Concurenței. Lipsa de calitate procesuală pasivă a ministerului

O.U.G. nr. 121/2003

Prin art.II alin. (5) din O.U.G. nr.121/2003,

pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996, aprobată prin

Legea nr.184/2004 s-a prevăzut că plângerile și sesizările formulate de către

Oficiul Concurenței, precum și investigațiile în desfășurare vor fi preluate de

către Consiliul Concurenței, pe bază de protocol, în maximum 30 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Ministerul Finanțelor Publice a preluat de la Oficiul Concurenței, conform

art.II alin.4 al ordonanței, numai sesizările, plângerile și solicitările

formulate în temeiul altor acte normative decât Legea concurenței.

Rezultă, așadar, că în adevăr la data sesizării instanței, acest minister nu

mai era titularul unor drepturi și obligații, neavând deci calitate procesuală

pasivă în raportul juridic dedus judecății și ca atare, el nu putea fi obligat,

la cererea reclamantei, să reia procedura de investigație pentru violarea art.5

alin. (1) și art. (6) din Legea nr.21/1996, de către un alt agent economic.

I.C.C.J.,

secția de contencios administrativ și fiscal,

decizia

nr. 8421 din 23 noiembrie 2004

Societatea comercială „J.I.” S.R.L. București a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice și Oficiul Concurenței, solicitând să se constate abuzul de

drept săvârșit de aceste autorități publice prin modul de soluționare a

plângerii sale privind unele practici anticoncurențiale din partea Societății

comerciale „D” S.A.

De asemenea, a cerut obligarea pârâților de a relua procedura de investigare

pentru cazurile de nesocotire a dispozițiilor art.5 alin.(1) și (6) din Legea

concurenței și să soluționeze în fond plângerea formulată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că atitudinea pârâților de a nu

cerceta în fond plângerile și contestațiile ce le-au fost adresate în

exercitarea căilor administrativ-jurisdicționale de atac și de a soluționa

astfel cauza, sunt de natură a o vătăma în exercitarea dreptului la apărare,

constituind un abuz de drept administrativ.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ prin sentința

civilă nr. 793 din 27 aprilie 2004 a admis excepția privind lipsa de calitate

procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, cu consecința respingerii

acțiunii față de această autoritate a administrației publice centrale de

specialitate.

Față de celălalt pârât, acțiunea a fost respinsă ca tardiv introdusă.

În esență, instanța a reținut că actele juridice deduse judecății au fost emise

de Oficiul Concurenței și Ministerul Finanțelor Publice în cadrul procedurii

prevăzute de art. 46 din Legea nr.21/1996, anterior modificării acesteia prin

O.U.G. nr.121/2003, în urma căreia, Consiliului Concurenței i-a revenit

competența exclusivă de a realiza aplicarea Legii Concurenței.

În temeiul art.II alin. (5) din ordonanța respectivă, plângerile și sesizările

formulate în temeiul Legii nr. 21/1996, aflate în curs de soluționare la

Oficiul Concurenței, precum și investigațiile în desfășurare se preiau de către

Consiliul Concurenței, pe bază de protocol, în maximum 30 de zile de la

intrarea în vigoare a actului normativ.

Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice, care în temeiul art.II alin. (4)

din O.U.G. nr.121/2001, a preluat de la Oficiul Concurenței numai sesizările,

plângerile și solicitările formulate în baza altor acte normative decât Legea

nr.21/1996, nu este titular de drepturi și obligații în raportul de drept

administrativ supus judecății și nu mai poate fi obligat să reia procedura de

investigație pentru încălcarea prevederilor art.5 alin.1 și art.6 din aceeași

lege, astfel cum a solicitat reclamanta.

Pe de altă parte, curtea de apel a reținut că împotriva răspunsului comunicat

cu adresa nr.1551 din 18 iunie 2003, reclamanta a formulat reclamație

administrativă cu nr.5380 din 9 iulie 2003, dar, deși a primit răspuns prin

adresa nr.2151 din 2 octombrie 2003, expediată prin poștă la 3 octombrie 2003,

s-a adresat instanței abia la data de 18 martie 2004, cu depășirea termenului

prevăzut de art.5 alin. (2) din Legea nr.29/1990.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Societatea comercială „J.I.”

S.R.L. București.

Recurenta a susținut că prima instanță a reținut greșit excepția privind lipsa

de calitate procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, fiind lipsită

de rol activ și pronunțând astfel o hotărâre cu încălcarea formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității. Că, excepțiile privind lipsa

calității procesuale pasive a Consiliului Concurenței și a nulității deciziei

nr.1551 din 18 iunie 2003 invocate prin acțiune și notele scrise depuse de

recurentă nu au fost puse în discuția părților și nici soluționate de către

instanță.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.137 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi, asupra

excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau

în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În speță, Curtea de Apel București s-a pronunțat prin sentința recurată, mai

întâi, asupra excepțiilor invocate și a reținut în mod corect că Ministerul

Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, de vreme ce Consiliul

Concurenței a preluat atribuțiile acestuia, conferite anterior prin Legea

concurenței nr.21/1996.

Prin art.II alin. (5) din O.U.G. nr.121/2003, pentru modificarea și completarea

Legii concurenței nr. 21/1996, aprobată prin Legea nr.184/2004 s-a prevăzut că

plângerile și sesizările formulate de către Oficiul Concurenței, precum și

investigațiile în desfășurare vor fi preluate de către Consiliul Concurenței,

pe bază de protocol, în maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență.

Ministerul Finanțelor Publice a preluat de la Oficiul Concurenței, conform

art.II alin.4 al ordonanței, numai sesizările, plângerile și solicitările

formulate în temeiul altor acte normative decât Legea concurenței.

Rezultă, așadar, că în adevăr la data sesizării instanței, acest minister nu

mai era titularul unor drepturi și obligații, neavând deci calitate procesuală

pasivă în raportul juridic dedus judecății și ca atare, el nu putea fi obligat,

la cererea reclamantei, să reia procedura de investigație pentru violarea art.5

alin. (1) și art. (6) din Legea nr.21/1996, de către un alt agent economic.

Referitor la excepția de tardivitate a introducerii acțiunii, curtea de apel a

apreciat judicios că de la data primirii răspunsului la contestația formulată

de reclamantă împotriva măsurii comunicate cu adresa nr.1551 din 3 octombrie

2003, emisă de Oficiul Concurenței și până la data înregistrării cererii de

chemare în judecată -18 martie 2004 - au trecut peste 5 luni, respectiv a fost

depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art.5 alin. (2) din Legea

nr.29/1990.

Recursul a fost

respins ca nefondat.