ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3390/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13 iulie 2004, V.I. a contestat legalitatea deciziei nr. 2787 din 24 mai 2004, prin care Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a încadrat-o în categoria persoanelor cu handicap mediu (gradul III). În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că anterior, prin decizia nr. 14481/1971 a fost încadrată în gradul II de invaliditate și pensionată pentru acest considerent, iar prin decizia nr. 56 din 2 februarie 1987 a fost menținut acest grad, cu diagnosticul de depresie pe fond psihoorganic cr. Vascular, A.S.C. și hipertensiv, H.T.A. st.II, cardiopatie hipertensivă, angină pectorală instabilă, insuficiență mitrală, coxartroză bilaterală, deficiență globală accentuată.

Cu timpul, însă, starea sa de boală s-a agravat, apărând și alte maladii. A precizat, totodată, că la ultimul termen de revizuire, încadrarea în gradul de handicap s-a făcut numai pe baza unei singure analize, fără consultarea unui specialist ortoped. Că în realitate, afecțiunile de care suferă, s-au agravat, justificând menținerea încadrării inițiale. Prin sentința civilă nr. 272 din 8 noiembrie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din probele cu acte administrate, rezultă că reclamanta V.I. prezintă un handicap locomotor contractat în copilărie, ce determină o deficiență funcțională medie, dar care nu necesită mijloace protetice, ortetice sau mijloace speciale de deplasare, astfel cum sunt menționate în Legea nr. 519/2002, pentru aprobarea O.U.G.

nr. 102/1999. De asemenea, că, potrivit criteriilor enumerate în Cap. I pct. I, persoanele cu handicap locomotor ce nu necesită mijloace protetice, ortetice sau mijloace speciale de deplasare, se încadrează în gradul de handicap mediu. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta V.I. Recurenta a reiterat susținerile din acțiune și a susținut că prima instanță și-a însușit diagnosticul stabilit de către Comisia Superioară de Expertiză medicală, deși s-a învederat că pe baza normelor legale incidente și a bolilor de care suferă, era îndreptățită la încadrarea într-un grad de handicap superior. Critica nu este întemeiată. Din actele și lucrările dosarului rezultă că în adevăr, reclamanta V.I., în vârstă de 65 ani a fost încadrată anterior de către Comisia teritorială de expertiză medicală, în gradul de handicap accentuat.

După revizuirea efectuată în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 102/1999, comisia teritorială a emis certificatul nr. 1098 din 6 aprilie 1004, încadrând-o în gradul de handicap III. Prin decizia nr. 2787 din 24 mai 2004, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a menținut ultima încadrare, ca efect al respingerii contestației cu care fusese învestită. Totodată, a precizat că diagnosticul clinic care justifică măsura respectivă, constă în sechele după șold displazic congenital stâng în copilărie, cu coxartroză secundară în aceeași parte. Comisia a avut în vedere și împrejurarea că până la intrarea în vigoare a Ordinului nr. 726/2002, emis de Ministerul Sănătății și Familiei, evaluarea gradului de handicap se realiza după criterii de diagnostic clinic funcțional și de evaluare a capacității de muncă utilizate pentru pensionarea de invaliditate.

De asemenea, nu puteau fi înlăturate noile criterii stabilite în materie de actul normativ, menționat în întâmpinare, pe baza cărora se determină de către organele competente, gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială. Ținând seama de considerentele expuse în cele ce preced, precum și de inexistența unor motive de casare de ordine publică, care ar putea fi reținute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta V.I. împotriva sentinței civile nr. 272 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.