ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 ianuarie 2004, reclamanta D.M. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 5001 din 19 decembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 158/CA/2004 - P.I.

din 1 martie 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 1 octombrie 1943 - 6 martie 1945. Instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 24 septembrie 1943, în comuna Vadu Crișului, iar după nașterea ei, părinții, împreună cu ea, au plecat în refugiu. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea. În acest sens, a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau refugiu în altă localitate, conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin H.G. nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate. În cauză, din actele dosarului rezultă că reclamanta D.M. s-a născut la data de 24 septembrie 1943, în localitatea Vadu Crișului, părinții fiind P.Ș.

și P.F. Din extrasul eliberat de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale nr. C./605 din 25 februarie 2003, rezultă că tatăl reclamantei nu figurează în evidența refugiaților români din Ungaria, în perioada 1942 - 1955, iar următorul extras, nr. C/2589 din 21 mai 2003, eliberat de aceeași instituție, atestă că mama reclamantei, P.F., figurează în indexul cu evidența refugiaților români din Ungaria, întocmit la data de 21 iulie 1942. Este adevărat că aceste nume și prenume sunt frecvent întâlnite în zona geografică respectivă și nu conferă certitudinea că sunt părinții reclamantei, cu atât mai mult, cu cât fiind vorba doar de un tabel nominal, nu există nici un fel de alte date de identificare a persoanelor cuprinse în tabel.

Însă aceste probe sunt completate cu declarațiile autentificate ale martorilor M.D. și M.M., din care rezultă că părinții reclamantei, împreună cu aceasta, au fost refugiați, în perioada octombrie 1940 - septembrie 1945, din localitatea Vadu Crișului, în localitatea Zece Hotare. Împrejurarea că reclamanta s-a născut în localitatea Vadu Crișului, de unde părinții ei s-au refugiat, nu justifică refuzul pârâtei de a-i recunoaște calitatea de persoană refugiată, având în vedere că această localitate și comuna Zece Hotare sunt apropiate, la o distanță de doar câțiva km, nefiind îngrădită libera circulație a populației și existând, deci, posibilitatea ca mama reclamantei să se fi întors în localitatea de domiciliu, pentru nașterea acesteia, acolo având condiții mai bune, asistență și sprijin din partea rudelor.

În consecință, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea curții de apel este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 158/CA/2004 - P.I. din 1 martie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.