ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 27 ianuarie 2004, reclamanta D.M. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr.

5001 din 19 decembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, a

susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative

menționate, fiind născută în refugiu și că această situație a dovedit-o cu

actele pe care le-a prezentat pârâtei.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 158/CA/2004

- P.I. din 1 martie 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea actului

administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea

de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, pentru perioada 1 octombrie 1943 - 6

martie 1945.

Instanța a reținut că

reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 24 septembrie 1943, în comuna Vadu

Crișului, iar după nașterea ei, părinții, împreună cu ea, au plecat în refugiu.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în esență,

că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea.

În acest sens, a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuții

etnice și nici a situației de strămutare sau refugiu în altă localitate,

conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului și normele legale

incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002, au

fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

În cauză, din actele

dosarului rezultă că reclamanta D.M. s-a născut la data de 24 septembrie 1943,

în localitatea Vadu Crișului, părinții fiind P.Ș. și P.F.

Din extrasul eliberat de Direcția

Județeană Bihor a Arhivelor Naționale nr. C./605 din 25 februarie 2003, rezultă

că tatăl reclamantei nu figurează în evidența refugiaților români din Ungaria,

în perioada 1942 - 1955, iar următorul extras, nr. C/2589 din 21 mai 2003,

eliberat de aceeași instituție, atestă că mama reclamantei, P.F., figurează în

indexul cu evidența refugiaților români din Ungaria, întocmit la data de 21

iulie 1942.

Este adevărat că aceste nume

și prenume sunt frecvent întâlnite în zona geografică respectivă și nu conferă

certitudinea că sunt părinții reclamantei, cu atât mai mult, cu cât fiind vorba

doar de un tabel nominal, nu există nici un fel de alte date de identificare a

persoanelor cuprinse în tabel.

Însă aceste probe sunt

completate cu declarațiile autentificate ale martorilor M.D. și M.M., din care

rezultă că părinții reclamantei, împreună cu aceasta, au fost refugiați, în

perioada octombrie 1940 - septembrie 1945, din localitatea Vadu Crișului, în

localitatea Zece Hotare.

Împrejurarea că reclamanta

s-a născut în localitatea Vadu Crișului, de unde părinții ei s-au refugiat, nu

justifică refuzul pârâtei de a-i recunoaște calitatea de persoană refugiată,

având în vedere că această localitate și comuna Zece Hotare sunt apropiate, la

o distanță de doar câțiva km, nefiind îngrădită libera circulație a populației

și existând, deci, posibilitatea ca mama reclamantei să se fi întors în

localitatea de domiciliu, pentru nașterea acesteia, acolo având condiții mai

bune, asistență și sprijin din partea rudelor.

În consecință, pentru considerentele

arătate, se constată că hotărârea curții de apel este legală și temeinică, iar

recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 158/CA/2004 -

P.I. din 1 martie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2005.