ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9431/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Investit cu rejudecarea pe fond a cauzei după casarea hotărârilor pronunțate în primul ciclu procesual prin decizia nr. 4819 din 25 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 1 din 3 ianuarie 2005, a respins contestația formulată de B.E. Aceasta a solicitat, prin cererea astfel cum a fost precizată la termenul din data de 18 octombrie 2002, restituirea în natură a imobilului situat în Făgăraș, contestând astfel dispoziția nr. 219 din 27 aprilie 2002 emisă de Primăria Municipiului Făgăraș prin care i-a fost respinsă solicitarea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că în cauză nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, întrucât acesta a fost înstrăinat chiriașilor și în cadrul altui litigiu s-a decis irevocabil că cele două contracte de vânzare-cumpărare nr. 32 și 33 din 14 ianuarie 1997 încheiate între RA S.C. Făgăraș și cumpărătorii P.R. și P.E. precum și P.N. și P.M. au fost întocmite în condițiile Legii nr. 112/1995. A fost reținută în cauză incidența prevederilor art. 18, art. 11 alin. (4) și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. S-a apreciat că litigiul de față nu se poate repune în discuție valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare la care s-a făcut referire.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 515 din 30 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, avându-se în vedere de asemenea că pârâta, respectiv Primăria Municipiului Făgăraș nu mai este deținătoarea imobilului solicitat, astfel că nu poate fi obligată la restituire. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recursul de față, prin care, fără a fi motivat în drept solicită: casarea hotărârilor pronunțate, anularea dispoziției de respingere a cererii și obligarea Primăriei Făgăraș la restituirea celor 2 apartamente, care fac parte din imobilul situat în Făgăraș, care i-a fost parțial retrocedat. Sunt invocate generic prevederile Legii nr. 10/2001, lege specială pentru restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv.

Se susține că a dovedit cu acte reaua credință a vânzătorului și cumpărătorilor celor două apartamente. Recursul nu poate fi admis în raport de cele ce urmează: În primul rând se constată că această ultimă susținere nu este de primit întrucât în cadrul altui litigiu purtat între părți s-a decis irevocabil că cele două vânzări au fost perfectate în condițiile Legii nr. 112/1995. Astfel, prin decizia nr. 1983 din 13 octombrie 1999 a Tribunalului Brașov, irevocabilă prin decizia nr. 659 din 19 aprilie 2000 a Curții de Apel Brașov, au fost admise cererile de intervenție formulate de familiile P. și R, constatându-se că sunt cumpărători de bună credință și în consecință au fost respinse cererile de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare formulate de reclamantă.

Prin urmare, în raport de această soluție, nu mai poate fi reiterată aceeași cerere pentru că s-ar încălca principiul autorității lucrului judecat, reglementat de art. 1201 C. civ. Fiind hotărât deci irevocabil că vânzările au fost realizate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, devin incidente prevederile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Întrucât în acest sens s-a decis și prin hotărârea recurată avându-se în vedere și că prin dispoziția contestată s-au acordat celei în cauză măsuri reparatorii în echivalent, rezultă că recursul de față este nefondat urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.E. împotriva deciziei nr. 515/Ap din 30 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.