ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1405/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1405/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Brașov sub nr. 2695/C la data de 17 iunie 2002 reclamanții M.R. și M.E.

în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Făgăraș, Primarul

Municipiului Făgăraș, SC A.S. SA Făgăraș (fostă RA S.C. Făgăraș), B.R.D. și B.D.

au solicitat, să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 48 din 20 ianuarie 1997 încheiat între Primăria

Municipiului Făgăraș, prin mandatar RA S.C. Făgăraș (devenită prin reorganizarea

SC A.S. SA Făgăraș), în calitate de vânzătoare și pârâții B.R.D., B.D., în

calitate de cumpărători pentru imobilul situat în municipiul Făgăraș; restituirea

în natură a imobilului menționat și anularea dispoziției nr. 247 din 20 mai

2002 emisă de Primarul Municipiului Făgăraș.

În motivarea cererii, reclamanții în

calitate de persoane îndreptățite au arătat că, prin notificarea nr. 207 din 22

august 2001 au solicitat restituirea în natură a imobilului, preluat abuziv de

stat.

Prin dispoziția nr. 247 emisă la 20

mai 2002, Primăria municipiului Făgăraș, prin Primar le-a respins cererea de

restituire în natură cu mențiunea că „imobilul a fost înstrăinat fostului

chiriaș, în condițiile Legii nr. 112/1995, urmând ca organele judiciare să se

pronunțe cu privire la valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare,

propunându-se acordarea de măsuri reparatorii la valoarea estimată a

imobilului, în cuantum de 45.000 Euro”.

Mai arată reclamanții, că în anul

1974 au edificat din resurse financiare proprii, pe locul de casă intabulat

conform Foii de avere din Cartea funciară, o construcție compusă din parter și

etaj, ce a fost intabulată pe numele lor în C.F. nr. nr.top. 3228/312/7/10/42, alcătuită

din casă având la parter 2 camere, hol, bucătărie și baie, iar la etaj, 3 camere.

În anul 1987, casa a fost trecută în

proprietatea statului, conform Decretului nr. 223/1974, act normativ

neconstituțional.

După apariția Legii nr. 112/1995,

deși la data de 10 iulie 1996 au formulat cerere de restituire a imobilului, la

Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 de pe lângă Consiliul Local al

municipiului Făgăraș, totuși Primăria Făgăraș, fără să verifice modul de

soluționare a cererii, îl vinde pârâților B.R.D. și B.D. la data de 20 ianuarie

1997.

În acest caz, atât vânzătorul cât și

cumpărătorii au fost de rea-credință, aceștia din urmă având obligația de a

depune minime diligențe pentru a cunoaște situația juridică a imobilului.

Reclamanții au mai arătat că, prin

sentința civilă nr. 2278 din 19 decembrie 2000 a Judecătoriei Făgăraș,

definitivă prin decizia nr. 771 din 10 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov și

irevocabilă prin decizia nr. 986 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, s-a

constatat că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, fără titlu

valabil.

În drept, acțiunea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 480 C. civ.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 583/S din 6 decembrie 2002 a admis

excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Primăriei municipiului

Făgăraș, invocată din oficiu.

A admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului Făgăraș. A respins excepția

autorității de lucru judecat, invocată de pârâți.

A respins acțiunea, astfel cum a

fost precizată, formulată de reclamanții M.R. și M.E. în contradictoriu cu

pârâții Primăria municipiului Făgăraș prin primar, Primarul Municipiului

Făgăraș, în calitate de reprezentant al Municipiului Făgăraș, SA S.C. Făgăraș;

SC A.S. SA Făgăraș, B.R.D. și B.D.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în raport de prevederile art. 91 din Legea nr. 215/2001

Primăria Făgăraș nu are capacitate de exercițiu și față de dispozițiile

Decretului nr. 31/1954, aceasta nu este persoană juridică și ca atare, nu poate

sta în judecată în calitate de pârâtă.

A mai reținut că nu există

autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 2278 din 19 decembrie

2000 a Judecătoriei Făgăraș (dosar nr. 2256/2000) pentru petitul privind

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 48 din

20 ianuarie 1997, încheiat între pârâții Brânzea și Primăria municipiului

Făgăraș, întrucât nu există identitate de obiect, cauză și părți.

Instanța de apel a reținut însă,

incidența puterii lucrului judecat, în ceea ce privește decizia civilă nr.

771/A din 10 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov, prin care s-a constatat că

intervenienții B. (pârâții din prezenta cauză) sunt cumpărători de

bună-credință ai imobilului în litigiu. Buna-credință paralizează principiul

resoluto

jure dantis, resolvitur jus accipientis

și este recunoscută prin

dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.

În privința pârâților B. s-a reținut

că aceștia au fost de bună-credință și pentru faptul că la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare, s-au întemeiat pe cuprinsul cărții funciare,

care indica, în calitate de proprietar, Statul Român și nu conținea nici o

notare cu privire la o eventuală cerere de retrocedare a imobilului, din partea

reclamanților.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă,

prin decizia nr. 51/Ap din 6 iunie 2002 a admis apelul reclamanților M.R. și M.E.

împotriva sentinței civile nr. 583/S din 6 decembrie 2002 a Tribunalului

Brașov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:

A admis acțiunea reclamanților,

precizată în contradictoriu cu pârâții: Municipiul Făgăraș, prin Primar, RA S.C.

Făgăraș, SC A.S. SA Făgăraș, B.R.D. și B.D. și, în consecință:

A constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 48 din 20 ianuarie 1997 încheiat între pârâții

B.R.D., B.D. și RASC Făgăraș, ca mandatară a municipiului Făgăraș, reprezentat

prin primar.

A anulat dispoziția nr. 247 din 20

mai 2002 a Primarului Municipiului Făgăraș.

A dispus restituirea în natură a

imobilului situat în Făgăraș, înscris în C.F. Făgăraș, nr.top.

3228/312/7/10/42.

A păstrat celelalte dispoziții ale

sentinței Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că pârâții B.R.D. și B.D. nu au fost de

bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în

litigiu.

S-a motivat astfel că actuala

componentă a construcției nu era intabulată în cartea funciară la data

perfectării vânzării, aceasta fiind înscrisă abia la 8 mai 2000 și că simpla

înscriere în cartea funciară a imobilului pe numele statului nu creează o

prezumție absolută de existență a dreptului tabular în folosul său, atâta timp

cât se permite, ca pe altă cale terțul să cunoască inexactitatea cuprinsului

cărții funciare.

Decizia Curții de Apel Brașov, secția

civilă, a făcut obiectul criticilor formulate de pârâții SC A.S. SA Făgăraș și B.R.D.

și B.D. prin recursurile declarate.

Astfel pârâta SC A.S. SA Făgăraș, a

criticat legalitatea hotărârii din apel, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în sensul că, instanța a reținut în mod greșit reaua-credință a

pârâților-cumpărători B. în momentul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare, întrucât, în condițiile în care au fost respectate

prevederile Legii nr. 112/1995, iar în cartea funciară figura ca proprietar

Statul Român, și în foaia de sarcini a imobilului nu exista notată interdicția

de înstrăinare nu se poate susține că nu operează buna-credință.

Criticile pârâților B.R.D. și B.D.

vizează nelegalitatea deciziei atacate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

în sensul că instanța de apel a nesocotit prevederile art. 1201 C. civ.

întrucât buna-credință a acestora a fost constatată irevocabil prin efectele

deciziei nr. 771 A din 10 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov.

Recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce succed:

În speță, în cadrul juridic

reglementat de Legea nr. 10/2001, privind situația juridică a unor imobile

preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

reclamanții M.R. și M.E. au contestat, conform art. 24 alin. (7), legalitatea

dispoziției nr. 247 din 20 mai 2002 emisă de Primăria Municipiului Făgăraș,

prin care aceasta nu a respins expres solicitarea de restituire în natură a

imobilului situat în Făgăraș, str. Trandafirilor nr. 90 cu motivarea că „ținând

cont de faptul că acest imobil a fost înstrăinat fostului chiriaș, în

condițiile Legii nr. 112/1995, urmează ca organele judiciare să se pronunțe cu

privire la valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare și, conform art. 2

din dispoziție a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul

revendicat.

Din răspunsul Primăriei Municipiului

Făgăraș, la notificarea reclamanților se recunoaște dreptul de proprietate al

acestora asupra imobilului, ca efect al sentinței civile nr. 2278/2000, rămasă

definitivă prin decizia nr. 771/A din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel Brașov,

prin care s-a stabilit un caracter irevocabil conform deciziei nr. 986/R din 28

iunie 2002 a Curții de Apel Brașov, că imobilul a trecut în proprietatea Statului,

fără titlu valabil.

Cât privește considerațiile

referitoare la buna-credință a cumpărătorilor B.R.D. și B.D. (prin efectul

deciziei nr. 771 A din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel Brașov) este de

observat că acest aspect se analizează în contextul examinării excepției

autorității de lucru judecat între acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.

2256/2000 al Judecătoriei Făgăraș și contestația, întemeiată pe prevederile

Legii nr. 10/2001, excepție corect respinsă de instanță prin sentința civilă

nr. 583/S din 6 decembrie 2002 a Tribunalului Brașov.

Astfel, s-a reținut că pârâții B.

(intervenienți în prima acțiune) nu se bucură de prezumția bunei-credințe,

întrucât excepția autorității de lucru judecat între cele două acțiuni nu

întrunește condițiile cumulative expres prevăzute de art. 1201 C. civ. (identitate

de părți, obiect și cauză).

În atare condiții, nu se poate

reține că instanțele au stabilit cu caracter irevocabil existența

bunei-credințe, întrucât nu există autoritate de lucru judecat cu privire la

cele două acțiuni întemeiate pe cauze diferite, așa încât efectele protecției

pârâților, cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, nu se produc, în temeiul

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În consecință, susținerile

recurenților-pârâți B. nu pot fi primite, instanța de control judiciar extraordinar

apreciind în mod corect că, potrivit art. 1898 C. civ., buna-credință este

credința achizitorului că cel care a dobândit imobilul avea toate însușirile

cerute de lege pentru a-i putea transmite proprietatea.

În speță, dobânditorul în temeiul

Legii nr. 112/1995 avea cunoștință că imobilul a fost preluat de stat fără

titlu valabil, așa încât prezumția prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 nu poate opera.

Atitudinea culpabilă a pârâților

rezultă din împrejurarea că reclamanții au contestat titlul Statului, anterior

încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 48 din 20 ianuarie 1997, mai

precis la data de 10 iulie 1996, când au formulat cerere de restituire a

imobilului situat în Făgăraș, la Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 de pe

lângă Consiliul Local al Municipiului Făgăraș.

În pofida acestui demers judiciar al

reclamanților M.R. și M.E., Primăria Făgăraș, fără să verifice modul de

soluționare a acestei cereri, de conivență cu pârâții Brânzea au vândut

acestora, imobilul, care la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare

nr. 48 avea o situație juridică incertă, în condițiile contestării titlului

Statului.

În aceste condiții

pârâții-cumpărători nu se pot apăra, invocând buna-credință.

Este știut că prezumția bunei-credințe

în actele juridice presupune, indubitabil, o conduită loială, o prudență și o

diligență care impun abținerea de la orice vătămare sau păgubire, pe care

trebuie să o aibă ambele părți la perfectarea actelor juridice, întrucât

contractul este expresia unui acord de voință ce se materializează în drepturi

și obligații reciproce, în virtutea caracterului sinalagmatic specific.

Astfel a fi diligent sau prudent

înseamnă a încheia acte cu prevederea rezultatului lor, iar buna-credință a

contractanților se referă la fiecare dintre aceștia, luați individual, care

trebuie să se abțină, la încheierea contractului de la orice manopere dolosive

sau de la orice fel de violență care ar putea duce la nulitatea contractului.

În condițiile în care reclamanții au

contestat valabilitatea titlului statului, această chestiune nefiind elucidată

la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, este evident că părțile

actului juridic au cunoscut că nu s-a definitivat situația juridică a

imobilului și au fost de conivență în această atitudine culpabilă, așa încât,

și-au asumat riscul lipsei de prudență la momentul încheierii acestuia.

Buna-credință nu poate fi reținută

în cazul cumpărătorilor în baza Legii nr. 112/1995, întrucât, pentru ca aceasta

să îi apere pe chiriași în condițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

presupune ca aceștia să nu aibă nici o îndoială cu privire la valabilitatea

titlului transmițătorului, deoarece, îndoiala cea mai mică exclude

buna-credință, or în cazul dedus judecății, contestarea titlului statului ar fi

trebuit să-i avertizeze pe aceștia cu privire la situația juridică neclară a

imobilului.

În consecință, Curtea va face

aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va

respinge recursurile, ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., va obliga pe recurenți la 500 Ron cheltuieli de judecată către

intimații-reclamanți M.R. și M.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate, recursurile

declarate de pârâții A.S. SA Făgăraș și B.D., B.R.D. împotriva deciziei nr.

51/Ap din 6 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Obligă recurenții la 500 Ron

cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți M.E. și M.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 februarie

2006.