ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6711/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1139

din 16 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul M.G.D. prin care a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 866 din 11 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția II

penală.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, față de concluziile raportului de expertiză medico

– legală, în care se arată că petiționarul este clinic sănătos, nu se află în

imposibilitatea executării pedepsei.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia nr. 723 din 7 octombrie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul condamnatului, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva menționatelor

hotărâri, condamnatul M.G.D. a declarat recurs, solicitând întreruperea

executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, pentru motive medicale, arătând că

față de afecțiunile de care suferă, respectiv hepatită cronică, nu poate fi

tratat în rețeaua D.G.P.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art.

455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi întreruptă „când se constată pe baza unei expertize medico – legale că

cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în

situația de a putea executa pedeapsa”.

Curtea, analizând hotărârile

atacate prin prisma motivelor invocate, constată că ambele instanțe au apreciat

în mod corect concluziile raportului medico – legal efectuat în cauză, în care

se arată că numitul M.G.D. este „clinic sănătos, prezintă antecedente de consum

de heroină, nu necesită tratament și nu se află în imposibilitatea executării

pedepsei”.

Ca atare, pentru

considerentele expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G.D. împotriva deciziei penale nr.

723 din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 13 decembrie 2004.