ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8109/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată la 8 aprilie 2003, contestatarii N.I. și C.M. au solicitat instanței, să constate că debitul de 834.404 lei, reprezentând dobânda calculată asupra sumei de 2.016.000 lei, alocație individuală de masă, s-a stins prin scutire de la plată, conform H.C.L. nr. 11/2003. Colegiul jurisdicțional Sălaj al Curții de Conturi, prin sentința nr. 14 din 8 mai 2003, a admis contestația la executare formulată de N.I. și C.M., dispunând încetarea executării Ordinului nr. 8/2003, deoarece debitorii au fost scutiți la plată, conform H.C.L. nr. 11 din 28 ianuarie 2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că autoritățile administrației publice locale pot acorda, potrivit prevederilor O.U.G.

nr. 40/2002, H.G. nr. 794/2002 și Legii nr. 215/2001, înlesniri la plata impozitelor, taxelor și a altor venituri restante ale bugetelor locale. Recursul jurisdicțional formulat de procurorul financiar împotriva acestei sentințe, a fost admis, modificată sentința recurată și respinsă contestația la executare. S-a reținut de către secția jurisdicțională a Curții de Conturi, că O.U.G. nr. 40/2002 prevede numai posibilitatea scutirii la plata majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere și în nici un caz nu prevede scutirea la plată pentru dobânda calculată la prejudiciul creat, dobândă care se aplică ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale și a dispozițiilor art. 71 din Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificată.

Nemulțumiți de decizia pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, N.I. și C.M. au formulat recursul de față, susținând că sentința nr. 40 din 22 noiembrie 2001, a Colegiului jurisdicțional Sălaj, a stat la baza emiterii Ordinului de executare nr. 8/2003. Au mai susținut că O.U.G. nr. 40/2002, H.G. nr. 794/2002 și Legea nr. 215/2001 reglementează posibilitatea obținerii de înlesniri la plata impozitelor taxelor și a altor venituri restituite ale bugetului local, și de către persoane fizice. Recursul este nefondat. În fapt, contestatorii C.M. și N.I. au solicitat în conformitate cu prevederile art. 1 și 27 din O.U.G. nr. 40/2002, privind recuperarea arieratelor bugetare, coroborate cu prevederile Cap. IV din H.G.

nr. 794/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura și competențele de acordare a înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor și a altor venituri ale bugetelor locale, organului deliberativ, scutirea de la plata sumei de 834.404 lei reprezentând dobânda calculată asupra sumei de 2.016.000 lei, încasată nelegal, ca alocație individuală de masă. Prin Hotărârea nr. 11 din 28 ianuarie 2003, Consiliul Local al municipiului Zalău a aprobat scutirea la plata sumei de 834.404 lei, stabilită în sarcina debitorilor, invocând prevederile O.U.G. nr. 40/2002, H.G. nr. 794/2002 și Legii nr. 215/2001. Interpretarea dată, însă, textelor de lege sus-menționate, excede scopului și intenției legiuitorului, întrucât dispozițiile art. 1 din O.U.G.

nr. 40/2002, se referă la: impozite, taxe, contribuții și alte venituri restante la 31 decembrie 2001, inclusiv penalități și majorări de întârziere, dar în nici un caz dobânzi de referință a Băncii Naționale a României. În același sens sunt și dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 794/2002, care la lit. b), precizează că autoritățile administrației publice locale pot acorda înlesniri la plată, scutiri și reduceri impozitelor, taxelor și altor venituri restante ale bugetelor locale, „numai dacă actele normative care reglementează venitul respectiv, prevăd în mod expres posibilitatea acordării unor astfel de înlesniri. În cauză însă, ne aflăm în prezența unor sume încasate necuvenit și a dobânzilor aferente.

Într-adevăr, potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 154/1998, indemnizația lunară la care au dreptul persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, se stabilește conform cu Anexa nr. 2 din lege și este unica formă de remunerare a funcției. Primarul și viceprimarul nu pot beneficia, prin urmare, de alte sporuri, deci nici de tichete de masă. Cât privește suma de 6.398.847 lei, pentru care s-a acordat scutirea la plată, trebuie subliniat că aceasta reprezintă dobânda calculată pentru neplata tichetelor de masă și nu se încadrează în cazurile prevăzute de O.U.G. nr. 40/2002. De fapt, această dobândă se aplică ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale și a dispozițiilor art. 71 din Legea nr. 94/1992, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

În consecință, se constată că instanța de fond, aplicând corect dispozițiile legale în materie și făcând o corectă apreciere a probelor dosarului, a pronunțat o sentință legală și temeinică, încât motivele de recurs fiind nefondate, recursul urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.I. și C.M. împotriva deciziei nr. 478 din 12 septembrie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.