ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8109/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată la 8 aprilie 2003, contestatarii N.I. și C.M. au solicitat

instanței, să constate că debitul de 834.404 lei, reprezentând dobânda

calculată asupra sumei de 2.016.000 lei, alocație individuală de masă, s-a

stins prin scutire de la plată, conform H.C.L. nr. 11/2003.

Colegiul jurisdicțional Sălaj al

Curții de Conturi, prin sentința nr. 14 din 8 mai 2003, a admis contestația la

executare formulată de N.I. și C.M., dispunând încetarea executării Ordinului nr.

8/2003, deoarece debitorii au fost scutiți la plată, conform H.C.L. nr. 11 din

28 ianuarie 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că autoritățile administrației publice locale pot acorda,

potrivit prevederilor O.U.G. nr. 40/2002, H.G. nr. 794/2002 și Legii nr. 215/2001,

înlesniri la plata impozitelor, taxelor și a altor venituri restante ale

bugetelor locale.

Recursul jurisdicțional formulat de procurorul

financiar împotriva acestei sentințe, a fost admis, modificată sentința

recurată și respinsă contestația la executare.

S-a reținut de către secția

jurisdicțională a Curții de Conturi, că O.U.G. nr. 40/2002 prevede numai

posibilitatea scutirii la plata majorărilor de întârziere și a penalităților de

întârziere și în nici un caz nu prevede scutirea la plată pentru dobânda

calculată la prejudiciul creat, dobândă care se aplică ca urmare a angajării

răspunderii civile delictuale și a dispozițiilor art. 71 din Legea nr. 94/1992,

astfel cum a fost modificată.

Nemulțumiți de decizia pronunțată de

secția jurisdicțională a Curții de Conturi, N.I. și C.M. au formulat recursul

de față, susținând că sentința nr. 40 din 22 noiembrie 2001, a Colegiului

jurisdicțional Sălaj, a stat la baza emiterii Ordinului de executare nr. 8/2003.

Au mai susținut că O.U.G. nr. 40/2002,

H.G. nr. 794/2002 și Legea nr. 215/2001 reglementează posibilitatea obținerii

de înlesniri la plata impozitelor taxelor și a altor venituri restituite ale

bugetului local, și de către persoane fizice.

Recursul este nefondat.

În fapt, contestatorii C.M. și N.I.

au solicitat în conformitate cu prevederile art. 1 și 27 din O.U.G. nr. 40/2002,

privind recuperarea arieratelor bugetare, coroborate cu prevederile Cap. IV din

H.G. nr. 794/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura și

competențele de acordare a înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor și a

altor venituri ale bugetelor locale, organului deliberativ, scutirea de la

plata sumei de 834.404 lei reprezentând dobânda calculată asupra sumei de

2.016.000 lei, încasată nelegal, ca alocație individuală de masă.

Prin Hotărârea nr. 11 din 28

ianuarie 2003, Consiliul Local al municipiului Zalău a aprobat scutirea la

plata sumei de 834.404 lei, stabilită în sarcina debitorilor, invocând

prevederile O.U.G. nr. 40/2002, H.G. nr. 794/2002 și Legii nr. 215/2001.

Interpretarea dată, însă, textelor

de lege sus-menționate, excede scopului și intenției legiuitorului, întrucât

dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 40/2002, se referă la: impozite, taxe,

contribuții și alte venituri restante la 31 decembrie 2001, inclusiv penalități

și majorări de întârziere, dar în nici un caz dobânzi de referință a Băncii

Naționale a României. În același sens sunt și dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 794/2002,

care la lit. b), precizează că autoritățile administrației publice locale pot

acorda înlesniri la plată, scutiri și reduceri impozitelor, taxelor și altor

venituri restante ale bugetelor locale, „numai dacă actele normative care

reglementează venitul respectiv, prevăd în mod expres posibilitatea acordării

unor astfel de înlesniri.

În cauză însă, ne aflăm în prezența

unor sume încasate necuvenit și a dobânzilor aferente.

Într-adevăr, potrivit art. 19 și 20

din Legea nr. 154/1998, indemnizația lunară la care au dreptul persoanele care

ocupă funcții de demnitate publică, se stabilește conform cu Anexa nr. 2 din

lege și este unica formă de remunerare a funcției. Primarul și viceprimarul nu

pot beneficia, prin urmare, de alte sporuri, deci nici de tichete de masă.

Cât privește suma de 6.398.847 lei,

pentru care s-a acordat scutirea la plată, trebuie subliniat că aceasta

reprezintă dobânda calculată pentru neplata tichetelor de masă și nu se

încadrează în cazurile prevăzute de O.U.G. nr. 40/2002. De fapt, această

dobândă se aplică ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale și a

dispozițiilor art. 71 din Legea nr. 94/1992, așa cum corect a reținut și

instanța de fond.

În consecință, se constată că

instanța de fond, aplicând corect dispozițiile legale în materie și făcând o

corectă apreciere a probelor dosarului, a pronunțat o sentință legală și

temeinică, încât motivele de recurs fiind nefondate, recursul urmează a fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.I.

și C.M. împotriva deciziei nr. 478 din 12 septembrie 2003 a secției

jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2004.