ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 27 august 2001, F. Mehedinți a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, solicitînd anularea deciziei nr. 1103 din 20 iulie 2001 și a procesului-verbal nr. 366 din 20 martie 2001. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâții i-au respins în mod abuziv cererea de scutire de la plata majorărilor de întârziere la T.V.A. și impozit pe salarii, întrucât federația, achitând în termenul legal datoriile curente și restante, beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 163/2000.

Prin sentința nr. 183 din 10 iunie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a dispus anularea procesului-verbal nr. 366 din 20 martie 2001, încheiat de Direcția Controlului Financiar Fiscal Mehedinți și a deciziei nr. 1103 din 20 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, în sensul că reclamanta și-a achitat integral datoriile restante și curente și beneficiază de scutire la plata majorărilor de întârziere, potrivit O.U.G. nr. 163/2000. Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâții au arătat că din probele administrate a rezultat că reclamanta nu și-a achitat integral obligațiile bugetare, pentru a putea beneficia de prevederile art. 4 alin. (1) ori ale art. 5 din O.U.G. nr. 163/2000. Însăși expertiza contabilă la care pârâții au formulat obiecțiuni, a reținut că debitele curente și aferente lunilor septembrie, octombrie, noiembrie 2000, reprezentând T.V.A. și impozit pe salarii. au fost achitate cu întârziere de 6 zile, respectiv 29 zile, fapt ce a generat majorări de întârziere, care nu se încadrează în scutirile prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000, întrucât sunt ulterioare intrării acesteia în vigoare. Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiași instanță. Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, iar în conformitate cu art. 304 pct. 7 din același cod, se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri care nu cuprinde motivele pe care se sprijină. În cauză, rezumându-se să constate că reclamanta beneficiază de scutire de la plata majorărilor de întârziere, instanța nu și-a motivat soluția de anulare a actelor administrative atacate, făcând doar trimitere la concluziile expertizei contabile, probă pe care, de altfel, nu a analizat-o în nici un mod.

Instanța nu s-a pronunțat nici asupra susținerilor exprimate de pârâți prin întâmpinare, privind neîndeplinirea condițiilor și a termenelor de plată, prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000 și nu s-a preocupat să verifice dacă reclamanta mai avea debite la impozitul pe salarii achitate de-abia în martie 2001, astfel cum s-a reținut în actele administrative atacate, împrejurare în raport cu care să analizeze incidența facilităților acordate prin actul normativ sus-menționat. În raport cu cele expuse, constatând netemeinicia sentinței, Curtea o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mehedinți și de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 183 din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.