ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.06.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2003

HOTĂRÂRE
18.06.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

27 august 2001, F. Mehedinți a chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți,

solicitînd anularea deciziei nr. 1103 din 20 iulie 2001 și a procesului-verbal

nr. 366 din 20 martie 2001.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că pârâții i-au respins în mod abuziv cererea de scutire de la plata

majorărilor de întârziere la T.V.A. și impozit pe salarii, întrucât federația,

achitând în termenul legal datoriile curente și restante, beneficiază de

prevederile O.U.G. nr. 163/2000.

Prin sentința nr. 183 din 10 iunie

2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis

acțiunea și a dispus anularea procesului-verbal nr. 366 din 20 martie 2001,

încheiat de Direcția Controlului Financiar Fiscal Mehedinți și a deciziei nr.

1103 din 20 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în

cauză, în sensul că reclamanta și-a achitat integral datoriile restante și

curente și beneficiază de scutire la plata majorărilor de întârziere, potrivit

O.U.G. nr. 163/2000.

Împotriva sentinței au declarat

recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâții au arătat că din

probele administrate a rezultat că reclamanta nu și-a achitat integral

obligațiile bugetare, pentru a putea beneficia de prevederile art. 4 alin. (1)

ori ale art. 5 din O.U.G. nr. 163/2000.

Însăși expertiza contabilă la care

pârâții au formulat obiecțiuni, a reținut că debitele curente și aferente

lunilor septembrie, octombrie, noiembrie 2000, reprezentând T.V.A. și impozit

pe salarii. au fost achitate cu întârziere de 6 zile, respectiv 29 zile, fapt

ce a generat majorări de întârziere, care nu se încadrează în scutirile

prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000, întrucât sunt ulterioare intrării acesteia în

vigoare.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a

se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiași instanță.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților, iar în conformitate cu art. 304 pct. 7 din același

cod, se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri care nu cuprinde

motivele pe care se sprijină.

În cauză, rezumându-se să constate

că reclamanta beneficiază de scutire de la plata majorărilor de întârziere,

instanța nu și-a motivat soluția de anulare a actelor administrative atacate,

făcând doar trimitere la concluziile expertizei contabile, probă pe care, de

altfel, nu a analizat-o în nici un mod.

Instanța nu s-a pronunțat nici

asupra susținerilor exprimate de pârâți prin întâmpinare, privind

neîndeplinirea condițiilor și a termenelor de plată, prevăzute de O.U.G. nr.

163/2000 și nu s-a preocupat să verifice dacă reclamanta mai avea debite la

impozitul pe salarii achitate de-abia în martie 2001, astfel cum s-a reținut în

actele administrative atacate, împrejurare în raport cu care să analizeze

incidența facilităților acordate prin actul normativ sus-menționat.

În raport cu cele expuse, constatând

netemeinicia sentinței, Curtea o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre

rejudecare, la aceiași instanță.

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mehedinți și de Ministerul

Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 183 din 10 iunie 2002 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2389/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, sub nr. 1056/A/2001, reclamanta SC S.O. SA a chemat în judecată
ÎCCJ 2004-04-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1496/2004
nirilor la plata stipulată în art. 82 din O.G. nr. 11/1996, cu modificările ulterioare. Și împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta R.A. A.N. Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele
ÎCCJ 2004-10-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7800/2004
susținut, în esență, că dispozițiile H.G. nr. 403/2001 au fost suspendate prin Legea bugetului nr. 216/2001, în sensul că primarii și viceprimarii nu puteau beneficia de majorarea cu 8,29%, având în vedere că acest fapt este în contradicție
ÎCCJ 2003-04-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1606/2003
astfel încât s-a stabilit nelegal să nu i se restituie T.V.A. în sumă de 1.330.298.468 lei și i s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 739.432.272 lei. Reclamanta a mai arătat că a formulat obiecțiuni împotriva acestei măsuri, iar
ÎCCJ 2005-02-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 715/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 17 din 10 martie 2003, Colegiul jurisdicțional Mehedinți al Curții de Conturi a admis în parte, încheierea de sesizare și a dispus oblig
Sursă