ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 878/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 3 din 11 ianuarie

2001, Colegiul jurisdicțional Cluj al Curții de Conturi a admis contestația

formulată de debitoarea Banca D.F. SA, societate bancară în reorganizare

judiciară, împotriva executării Ordinului nr. 15 din 5 iunie 2000 și în consecință:

- a constatat achitată suma de

252.060.860 lei, obligații ale clienților băncii și scutirea de plata

majorărilor de întârziere, de 110.967.399 lei;

- a constatat achitată suma de

194.331.481 lei, obligații proprii ale băncii și scutirea de plata majorărilor

de întârziere, de 172.673.120 lei.

Instanța Curții de Conturi a mai dispus ca ordinul să fie

executat, pentru diferența de 168.497 lei, obligații proprii și 100.000 lei,

cheltuieli de judecată și a revenit în parte asupra încheierii de suspendare

din 7 decembrie 2000, în sensul că aceasta se menține pentru debitele

constatate recuperate și majorările aferente.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Colegiul jurisdicțional Cluj a reținut că banca și-a achitat integral

obligațiile prevăzute în ordinul de executare, respectiv debitele de

252.764.455 lei și 194.331.481 lei, încasarea sumelor fiind confirmată prin

procesul-verbal al Administrației Finanțelor Publice Brăila.

Referitor la majorările de

întârziere aferente, s-a reținut că societatea bancară, aflată în procedură de

reorganizare judiciară, este scutită la plată, conform H.G. nr. 893/1998 și

O.U.G. nr. 163/2000.

Prin decizia nr. 234 din 21 mai

2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul

jurisdicțional declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului

Cluj-Napoca.

S-a reținut în esență că prin H.G.

nr. 893/1998, a fost acceptată plata făcută de contestatoare, reprezentând

obligațiile bugetare restante la bugetul de stat și bugetul asigurărilor

sociale de stat. Dispozițiile acestei hotărâri nu stabilesc definitiv și

irevocabil cuantumul sumelor datorate, iar din evidențele băncii rezultă că au

fost îndeplinite obligațiile prevăzute în H.G. nr. 893/1998.

Potrivit aceleiași hotărâri a

Guvernului României, majorările de întârziere și penalitățile aferente

obligațiilor bugetare stabilite, neachitate, se scutesc de la plată,

prevederile art. 3 din H.G. nr. 893/1998, fiind corect aplicate de Colegiul

jurisdicțional.

Secția jurisdicțională a mai reținut

că, fiind achitate obligațiile de bază ale contestatoarei, aceasta beneficiază

și de facilitățile acordate prin O.U.G. nr. 163/2000, pentru diminuarea

arieratelor la bugetul de stat, pentru majorările de întârziere.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a susținut că

soluția legală, era aceea de respingere ca inadmisibilă, a contestației la

executare, întrucât pe această cale nu pot fi invocate motive de fond, care să

repună în discuție, legalitatea și temeinicia titlului executor.

În cauză, ordinele de plată invocate

de contestatoare, atestând plata sumelor de 252.060.860 lei, obligații bugetare

achitate de clienții băncii și 194.331.481 lei, impozit pe salarii datorat de

bancă, au fost achitate la 18 noiembrie 1998, anterior pronunțării hotărârii

judecătorești irevocabile, ce constituie titlu executor.

Pe fondul litigiului, recurenta a

arătat că din actele dosarului nu rezultă că sumele achitate de contestatoare

ar reprezenta obligații bugetare, la plata cărora a fost obligată, prin titlul

executor constând în sentința civilă nr. 71/1998, a Colegiului jurisdicțional

Cluj și nici faptul că banca ar fi scutită de plata majorărilor de întârziere

aferente.

De asemenea, s-a arătat că decizia

recurată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 1 și 3 din H.G.

nr. 893/1998.

Astfel, majorările de întârziere în

litigiu, de 110.967.399 lei și respectiv, 172.673.120 lei nu constituie

obiectul H.G. nr. 893/1998, întrucât obligațiile bugetare care le-au generat,

nu erau restante la data emiterii hotărârii, fiind achitate anterior.

De asemenea, contestatoarea nu poate

beneficia nici de înlesnirile acordate prin O.U.G. nr. 163/2000, instanțele

Curții de Conturi neavând la dispoziție datele necesare, pentru a constata că

banca îndeplinește condițiile impuse de ordonanță, în sensul de a-și fi achitat

integral obligațiile provenind din impozite și taxe ale bugetului de stat, la

datele stabilite și de a fi depus la organele fiscale teritoriale, situația

majorărilor calculate și neplătite.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instituția contestației la executare

este prevăzută în art. 88 din Legea nr. 94/1992, republicată, fiind aplicabile

dispozițiile Codului de procedură civilă, inclusiv art. 399 alin. (3), text

potrivit căruia pot fi invocate apărări de fond împotriva titlului executor,

dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Astfel fiind, motivul invocat de

recurentă privind inadmisibilitatea contestației la executare, este nefondat,

neputând fi primit.

Și pe fondul cauzei, criticile

formulate de recrentă sunt neîntemeiate, instanțele Curții de Conturi reținând

în mod corect incidența H.G. nr. 893/1998 și a O.U.G. nr. 163/2000.

Din actele dosarului rezultă că prin

Ordinul nr. 15/2000, Colegiul jurisdicțional Cluj a dispus executarea silită,

până la concurența sumei de 730.301.359 lei, din care 252.060.860 lei,

obligații bugetare achitate de clienții sucursalelor băncii din Galați și

Brăila, cu 110.967.399 lei, majorări de întârziere aferente și 194.499.978 lei,

obligații proprii ale debitoarei, cu titlu de impozit pe salarii, cu 172.673.120

lei, majorări de întârziere aferente.

Din centralizatorul plăților depus

de bancă, necontestat de intimată, rezultă că plățile în valoare de

252.060.890, au fost efectuate cu O.P. nr. 180, nr. 183, nr. 185 și nr. 187 din

18 noiembrie 1998. Ordinele de plată emise de contestatoare au fost depuse la

trezorerie, în acest sens fiind depus la dosar, procesul-verbal încheiat la 1

februarie 1999l de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice

Galați, prin care se recunoaște efectuarea plăților pentru sucursalele din

Brăila și Galați, nemaireținându-se alte obligații de plată.

De asemenea, cu O.P. nr.181 și nr.

184 din 18 noiembrie 1998, contestatoarea și-a achitat și obligațiile proprii,

constând în impozit pe salarii, rămânând o diferență neacoperită de 168.457

lei, pentru care instanțele Curții de Conturi au continuat procedura de

executare silită.

Întrucât din actele dosarului a

rezultat că banca și-a îndeplinit obligațiile cuprinse în art. 1 și 2 din H.G.

nr. 893/1998 – plata restanțelor către bugetul de stat și bugetul asigurărilor

sociale de stat – s-a reținut în mod întemeiat, potrivit art. 3 din hotărâre,

că majorările de întârziere și penalitățile aferente obligațiilor bugetare

neachitate, se scutesc de la plată.

Instanțele au avut în vedere și

dispozițiile O.U.G. nr. 163/2000, potrivit cărora majorările de întârziere

neachitate, aferente unor obligații bugetare, îndeplinite înainte de 31

octombrie 2000, sunt scutite de la plată, beneficiul acordat prin ordonanță

fiind în mod corect stabilit, ca fiind aplicabil, și contestatoarei.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cluj-Napoca, împotriva deciziei

nr. 234 din 21 mai 2002, a Curții de Contrui, secția jurisdicțională, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 martie 2003.