ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta Banca R.C.R. SA C. Bank,

sucursala Cluj, societate în lichidare a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice și D.G.F.P. a județului Cluj, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâții să dispună anularea deciziei nr. 1242 din 10 august 2001

și a notei de constatare nr. 111 din 2 aprilie 2001 și pe cale de consecință să

o exonereze de plata sumelor stabilite ca fiind datorate, în urma controlului

efectuat de pârâți.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că în mod greșit i-a fost respinsă contestația pentru suma de

395.351.073 lei majorări de întârziere datorate bugetului de stat cu motivarea

că suma în cauză nu a fost stabilită prin sus-menționata notă de constatare, ci

printr-un act de control anterior care nu a fost atacat fiind aplicabile

dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 13/2001.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 38 din 24 ianuarie

2002 a admis în parte acțiunea reclamantei dispunând anularea în parte a

deciziei nr. 1242 din 10 august 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și

a notei de constatare nr. 111 din 2 aprilie 2001 emisă de D.G.F.P. Totodată, a

dispus exonerarea reclamantei de plata sumei de 181.231.041 lei majorări de

întârziere aferente impozitului pe salarii, 1.416.353 lei majorări de

întârziere pentru venitul global, 565.840 lei penalizări aferente impozitului

pe venit și 9.468.190 lei majorări de întârziere pentru debite restante la alte

impozite și taxe datorate bugetului de stat.

Pentru a pronunța o astfel de soluție,

instanța a reținut că suma de 181.231.041 lei datorată cu titlu de impozit pe

salarii pentru perioada ulterioară deschiderii procedurii de lichidare

judiciară a fost în mod greșit stabilită de către organul de control, ca de

altfel și suma de 1.416.353 lei cu titlu de impozit pe venitul global respectiv

majorări aferente perioadei 10 noiembrie – 28 februarie 2002. Din aceleași

considerente este nelegală și obligarea reclamantei la plata penalizărilor în

sumă de 665.840 lei impozit pe venitul aferent lunii ianuarie 2001 și suma de

9.468.190 lei debit restant la alte impozite și taxe datorate la bugetul

statului.

Instanța a exonerat reclamanta de

plata acestor sume în temeiul art. 37 din Legea nr. 64/1995 privind procedura

reorganizării judiciare și a falimentului.

În ce privește, însă, suma de

7.678.803.238 lei reprezentând majorări de întârziere pentru sume datorate de

reclamantă bugetului de stat în numele clienților băncii, s-a reținut că a fost

corect stabilită de către organele fiscale, deoarece se referă la o perioadă

anterior deschiderii procedurii lichidării judiciare, situație în care sunt

aplicabile dispozițiile art. 11 și 14 din O.G. nr. 11/1996.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs Ministerul Finanțelor

Publice și D.G.F.P. a județului Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj și Banca R.C.R. SA Credit Bank, sucursala Cluj.

Recurenții, Ministerul Finanțelor

Publice și D.G.F.P. a județului Cluj, precum și Ministerul Public – Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Cluj, au susținut în esență că instanța a aplicat în

mod greșit dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995, privind procedura

reorganizării judiciare și a falimentului, întrucât aceste dispoziții (art. 37)

pot fi aplicate numai în cadrul procedurilor reglementate de această lege și nu

în cadrul procedurilor contenciosului administrativ.

Au mai susținut că art. 37 din Legea

nr. 64/1995 are în vedere exclusiv impozite calculate anterior datei

deschiderii procedurii falimentului, nu și impozite datorate ulterior acestei

date.

În recursul său Banca R.C.R. SA

Credit Bank, sucursala Cluj, a susținut că în cauză sunt incidente prevederile

Legii nr. 64/1995, astfel că în perioada întocmirii actelor de constatare a

existat cadru legal care să o exonereze de la plata majorărilor de întârziere

și a penalităților.

A mai susținut că în ceea ce

privește suma totală de 192.681.424 lei reprezentând majorări de întârziere și

penalități calculate la obligațiile proprii, instanța a considerat că sunt

aplicabile prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, iar pe de

altă parte, că în ceea ce privește suma de 7.678.803.238 lei reprezentând

majorările de întârziere și penalitățile calculate la obligațiile în numele

clienților, se aplică un alt act normativ cu toate că nici aceste creanțe nu

sunt mai garantate decât primele.

Recursurile declarate de Ministerul

Finanțelor Publice și D.G.F.P. a județului Cluj, precum și cel al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Cluj, urmează a fi admise pentru considerentele ce

vor fi expuse în cele ce urmează.

În fapt, prin Nota de constatare nr.

111/2 aprilie 2001, încheiată de consilierii Direcției Controlului Fiscal Cluj,

recurenta Banca R.C.R. Credit Bank SA, sucursala Cluj, a fost obligată să vireze

bugetului de stat suma de 8.278.816.510 lei reprezentând: 600.013.272 lei

datorii proprii și 7.678.803.238 lei datorii clienți.

Reclamanta consideră că nu datorează

aceste sume invocând în apărare art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată,

care prevede că de la data deschiderii procedurii de lichidare judiciară nu se

mai pot calcula majorări de întârziere și penalități.

Potrivit sentinței civile nr.

7211/2000 pronunțată de Tribunalul București data deschiderii procedurii

falimentului este 9 noiembrie 2000, astfel că susținerea băncii conform căreia

„nu este legală calcularea majorărilor de întârziere și a penalităților de la

data deschiderii procedurii de faliment” nu poate fi reținută în soluționarea

favorabilă a cauzei, întrucât majorările de întârziere și penalitățile

contestate sunt calculate așa cum reiese din procesul verbal contestat, până la

această dată (a deschiderii procedurii de faliment).

Potrivit art. 37 din Legea nr. 64

din 22 iunie 1995, republicată „nici o dobândă, majorare sau penalitate de

orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior

deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală

mobiliară. sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de

garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin

programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de

la prevederile de mai sus”. Aceste dispoziții vizează ipoteza în care

societatea aflată în procedura de lichidare judiciară nu își continuă

activitatea ceea ce nu este cazul societății reclamante care mai are angajați

astfel că în mod evident datorează impozitul pe salariu și cel pe venitul

global.

Prin urmare, dispozițiile art. 37

din Legea nr. 64/1995 se aplică impozitelor calculate anterior datei

deschiderii procedurii falimentului, nu și impozitelor datorate ulterior

acestei date.

De altfel, ca urmare a ultimelor

modificări aduse Legii nr. 64/1995 prin O.G. nr. 38/2002 în cazul în care

printr-un act de control se constată majorări de întârziere suplimentare pentru

perioade de timp ulterioare deschiderii procedurii falimentului, aferente unor

debite anterioare, iar Ministerul Finanțelor Publice își majorează cuantumul

creanțelor cu sumele astfel stabilite, judecătorul sindic este îndrituit să

cenzureze pretențiile creditorului excluzându-l din masa credală.

În consecință, criticile fiind

întemeiate în sensul considerentelor ce au precedat recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. a județului Cluj, precum și de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, urmează a fi admise, a se casa

sentința atacată și în fond a se respinge acțiunea.

În raport de motivele pentru care au

fost admise cele două recursuri, recursul declarat de Banca R.C.R. SA Credit

Bank, sucursala Cluj, apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. a județului Cluj, precum și de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinței civile nr. 38 din

24 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și în fond

respinge acțiunea.

Respinge recursul declarat de Banca

R.C.R. SA Credit Bank, sucursala Cluj, ca nefondat.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 3 aprilie 2003.