ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5532/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 608 din 17 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, s-a respins recursul jurisdicțional declarat de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a municipiului București, împotriva sentinței nr. 89 din 11 aprilie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a municipiului București, în dosarul nr. 140/2002. S-a reținut, în esență, legalitatea sentinței, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale a persoanelor nominalizate în actul de control, care nu au respectat în activitatea lor, normele legale în materie.

Împotriva deciziei sus menționate a declarat recurs, Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că greșit s-a respins recursul jurisdicțional, printr-o interpretare eronată a prevederilor art. 3, 4 și 15 din O.U.G. nr. 163/2000 și pct. 12-13 din Normele metodologice de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 1396/2000, fără administrarea unor probe care să infirme imputarea plăților în condițiile existenței unui debit restant neachitat la termenele prevăzute. Recursul este nefondat. Examinarea situației de fapt reținută corect de instanțele Curții de Conturi, în raport cu prevederile legale aplicabile, respectiv art. 3, 4 și 15 din O.U.G.

nr. 163/2000 și Ordinele Ministerului Finanțelor nr. 1616 din 24 decembrie 1999, nr. 620/1997 și nr. 1396/2000 conduc la concluzia legalității deciziei atacate. Norma legală aplicabilă în speță, prevede scutirea la plată a majorărilor de întârziere aferente debitelor restante achitate până la data prevăzută, integral și indiferent de modul de stabilire a acestora. Intimatele au respectat în activitatea desfășurată, prevederile art. 8 din O.G. nr. 11/1996, coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1616/1999, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 11/1996. Ca atare, neexistând nici o faptă ilicită, respectiv un prejudiciu adus bugetului de stat, legal s-a reținut că nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a intimatelor, potrivit art. 998 și 999 C. civ.

Așa fiind, recursul declarat este nefondat și urmează să fie respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva deciziei nr. 608 din 17 octombrie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2005.