ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5532/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5532/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 608 din 17
octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, s-a
respins recursul jurisdicțional declarat de Procurorul financiar de pe lângă
Camera de Conturi a municipiului București, împotriva sentinței nr. 89 din 11
aprilie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a
municipiului București, în dosarul nr. 140/2002.
S-a reținut, în esență, legalitatea
sentinței, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii
civile delictuale a persoanelor nominalizate în actul de control, care nu au
respectat în activitatea lor, normele legale în materie.
Împotriva deciziei sus menționate a
declarat recurs, Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a
României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în
esență, că greșit s-a respins recursul jurisdicțional, printr-o interpretare
eronată a prevederilor art. 3, 4 și 15 din O.U.G. nr. 163/2000 și pct. 12-13
din Normele metodologice de aplicare aprobate prin Ordinul nr. 1396/2000, fără
administrarea unor probe care să infirme imputarea plăților în condițiile
existenței unui debit restant neachitat la termenele prevăzute.
Recursul este nefondat.
Examinarea situației de fapt
reținută corect de instanțele Curții de Conturi, în raport cu prevederile
legale aplicabile, respectiv art. 3, 4 și 15 din O.U.G. nr. 163/2000 și
Ordinele Ministerului Finanțelor nr. 1616 din 24 decembrie 1999, nr. 620/1997
și nr. 1396/2000 conduc la concluzia legalității deciziei atacate.
Norma legală aplicabilă în speță,
prevede scutirea la plată a majorărilor de întârziere aferente debitelor
restante achitate până la data prevăzută, integral și indiferent de modul de
stabilire a acestora.
Intimatele au respectat în activitatea
desfășurată, prevederile art. 8 din O.G. nr. 11/1996, coroborate cu
dispozițiile Ordinului nr. 1616/1999, privind aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a O.G. nr. 11/1996.
Ca atare, neexistând nici o faptă
ilicită, respectiv un prejudiciu adus bugetului de stat, legal s-a reținut că
nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a intimatelor, potrivit
art. 998 și 999 C. civ.
Așa fiind, recursul declarat este
nefondat și urmează să fie respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva
deciziei nr. 608 din 17 octombrie 2003 a Curții de Conturi, secția
jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 noiembrie 2005.