ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6514/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 10.036 din 11 octombrie 2002, reclamanta A.E.M. a chemat în judecată pârâții Tribunalul Mureș și Ministerul Justiției și a solicitat obligarea lor la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate pe perioada 1 ianuarie 1999-1 februarie 2001, actualizate în funcție de indicele de inflație. Pârâtul Ministerul Justiției a chemat în garanție C.A.S. Mureș și aceasta din urmă, la rândul său a chemat în garanție C.N.A.S. Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 609 din 25 noiembrie 2002 a admis în parte acțiunea reclamantei A.E.M.

și în consecință, a obligat pârâții să-i plătească suma de 3.801.838 lei, reținută cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în procent de 7 %, din toate drepturile de natură salarială pe perioada 1 ianuarie 2000-1 februarie 2001, actualizată în funcție de indicele de inflație de la data pronunțării prezentei hotărâri. A fost respins capătul de cerere privind pretențiile referitoare la sumele reținute cu același titlu pe perioada 1 ianuarie 1999-31 decembrie 1999. S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției în contradictoriu cu C.A.S.

Mureș, ca urmare a respingerii excepției inadmisibilității și a fost obligată cea din urmă să-i restituie suma de 3.801.838 lei, reprezentând sumă încasată cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000-1 februarie 2001. Au fost respinse celelalte pretenții formulate de pârâtul Ministerul Justiției în contradictoriu cu chemata în garanție C.A.S. Mureș. S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S. Mureș în contradictoriu cu C.N.A.S. București ca urmare a respingerii excepțiilor de inadmisibilitate și a lipsei calității procesuale pasive. C.N.A.S. București a fost obligată să restituie C.A.S. Mureș suma ce reprezintă 25 % din contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, actualizată în raport de rata inflației, începând cu data virării de către C.A.J.

Mureș și până la data restituirii integrale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că acțiunea este admisibilă, iar cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de Ministerul Justiției, că nu este fondată, întrucât reclamanta se află în raport de muncă cu Tribunalul Mureș, care este ordonator secundar de credite, sub conducerea Ministerului Justiției, care este ordonator principal și urmărește aplicarea și respectarea normelor legale de către instituțiile din subordine și implicit a sumelor cuvenite sub formă de drepturi salariale. Pe fond, s-a reținut că în baza art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistrații și personalul auxiliar beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, legea necondiționând acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr. 488/R din 24 aprilie 2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de către Ministerul Justiției, C.A.S. Mureș și C.N.A.S. București, reținând în acordarea asistenței medicale gratuite nu poate fi condiționată de plata unei contribuții lunare, întrucât s-ar ajunge în fapt la o asistență medicală contra cost, eliminându-se astfel caracterul de gratuitate al acestora. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestor două hotărâri, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei în fond.

În acest sens, se susține că în conformitate cu prevederile Legii nr. 92/1992 magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, iar condițiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr. 409/1998, precum și prin Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri, în sensul că acordarea gratuităților se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 145/1997. Se mai susține că printr-o interpretare sistematică a tuturor actelor normative menționate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la asistență medicală gratuită, numai dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

De asemenea, se invocă împrejurarea că în Legea nr. 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cu domiciliul în țară, pentru cetățenii străini și apatrizii care au reședință în România, dar, totodată și obligația acestora de a plăti contribuția lunară, cei exceptați de la plata contribuției fiind nominalizați în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistrații și personalul auxiliar de specialitate. Se concluzionează în recursul în anulare că prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate și pe magistrați și personalul auxiliar de specialitate, se deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de plata pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.

Ca atare, se apreciază că prin hotărârile criticate, instanțele au interpretat și au aplicat greșit actele normative în vigoare, atunci când au apreciat că magistrații nu trebuie să plătească contribuția lunară, iar această încălcare a legii a determinat o soluționare greșită a cauzei în fond. În consecință, pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare și pe fond respingerea acțiunii reclamanților. Recursul în anulare este fondat. Este de reținut în primul rând, că atât în considerentele hotărârilor criticate, cât și în motivele formulate în recursul în anulare sunt invocate aceleași prevederi legale, interpretarea lor fiind însă total diferită. Astfel, printr-o interpretare sistematică a tuturor dispozițiilor cuprinse în actele normative ce vor fi analizate, urmează a se reține.

Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată la 30 septembrie 1997, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de acordare a gratuităților, așa cum se precizează în alin. (2) al art. 99 din lege se stabilesc prin hotărâre a guvernului. În acest sens, Guvernul a emis la 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409, care în art.1 arată fără echivoc, că de aceste gratuități se beneficiază în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 iunie 1998), aspect prevăzut și în Normele comune nr. 318/FB-64-807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru aplicarea H.G.

nr. 409/1998. În consecință, având în vedere aceste acte normative care prevăd fără echivoc, că beneficiul gratuităților prevăzute de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se face în condițiile Legii nr. 145/1997, care prevede în art. 4 obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară, iar în alineatul al doilea, arată în mod imperativ că „asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurări sociale de sănătate”. În art. 6 și art. 55 din aceeași lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de această plată. Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voința sa și anume că beneficiul gratuităților pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condițiile Legii nr. 145/1997”.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asigurați fără plata contribuției, sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut trimitere la condițiile Legii nr. 145/1997 și ar fi menționat-o expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 și art. 55 din această lege. Legiuitorul însă nu a dorit acest lucru, pentru că în categoria excepțiilor au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă. Ca atare, instanțele care au reținut în hotărârile criticate prin recursul în anulare că sintagma „în condițiile Legii nr. 145/1997” a fost necesară pentru a atesta asistența și raportul între Legea specială nr. 92/1992 și Legea generală nr. 145/1997, au interpretat și au apreciat greșit actele normative mai înainte menționate, încălcând esențial, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Distinct de cele mai sus menționate, urmează a mai reține că înainte de soluționarea irevocabilă a cauzei, prin Legea nr. 112 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1991, art. 99 alin. (1) a căpătat următorul cuprins: „magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate”, ceea ce demonstrează în plus că voința legiuitorului a fost constantă în sensul că gratuitățile să se acorde cu condiția plății contribuției lunare pentru asigurări sociale de sănătate.

Astfel fiind, față de considerentele arătate, față de dispozițiile art. 314 C. proc. civ., urmează ca recursul în anulare să fie admis, să se caseze hotărârile criticate și pe fond să fie respinsă acțiunea reclamantei și cererile de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 488/R din 24 aprilie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș și a sentinței civile nr. 609 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureș, pe care le casează. Pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2004.