ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5723/2004

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 8 mai 2002 reclamanții C.A., ș.a., au

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Mureș pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să restituie sumele de bani

încasate prin reținerea procentului de 7 % din salariul lunar cu titlu de

contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 1

ianuarie 2000-29 martie 2001, cu aplicarea dobânzilor legale la data executării

hotărârii.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției, în

nume propriu și în calitate de reprezentant al pârâtului Tribunalul Mureș a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a cerut

respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că reclamanții, cetățeni

români cu domiciliul în țară, au dreptul la asistență medicală gratuită numai

dacă fac dovada reținerii în contul contribuției lunare de asigurări de

sănătate a primelor de asigurare.

Totodată, pârâtul Ministerul Justiției a

formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S. Mureș deoarece reținerea

contribuției de asigurări de sănătate s-a făcut în baza legii și a contractelor

de asigurare încheiate de reclamanți cu casa de asigurare chemată în garanție.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul

Harghita, prin sentința civilă nr. 1691 din 5 decembrie 2002, a luat act de

renunțarea la judecata cererii introdusă de reclamanta C.D.G. și a respins

excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Justiției. A admis acțiunea

reclamanților și cererea de chemare în garanție și a fost obligată C.A.S. Mureș

să le restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de contribuție de

asigurări de sănătate în procent de 7 % din salariul lunar brut, pe perioada 1

ianuarie 2000-31 martie 2001, cu aplicarea indicelui de actualizare.

Recursurile declarate împotriva acestei sentințe

de pârâtul Ministerul Justiției și de chemata în garanție C.A.S. Mureș, au fost

respinse ca nefondate prin decizia nr. 355/R din 20 martie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, la

data de 8 iulie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

recurs în anulare, susținând că hotărârile judecătorești atacate au fost date

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

În dezvoltarea recursului în anulare se arată că

din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr.

145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999

ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar

de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada

că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la

fondul asigurării de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece

Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat

în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art.4 prevede

obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și

apatrizii care au reședință în România, iar în art. 6 sunt prevăzute

categoriile exceptate de la plata contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca

magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără

plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul

auxiliar de specialitate și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția

că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează

descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în

colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a

intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu

asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și

apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului citat

prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru

asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră

categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata

contribuției și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt

elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele

cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în

îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii,

aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi

sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi

sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu

realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de

lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost

stabilite categoriile de persoane, care sunt asigurare prin efectul legii, cu

scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii,

precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în

mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de

acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1995

din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr.

409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale

personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari,

beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998,

dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac

parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale citate

rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la

asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în

contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu

putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări

sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea

asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanții au încheiat contracte cu C.A.S. prin

care au cunoscut faptul că în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997

angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de

sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se

privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în

cauză, cu consecința respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva deciziei nr. 355/R din 20 martie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă.

Casează decizia, precum și sentința civilă nr. 1691

din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Harghita și respinge ca nefondate acțiunea

reclamanților și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul

Justiției.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2004.