ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2326/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 8 mai 2002 reclamanții

C.A.E., ș.a., toți încadrați în muncă la Judecătoria Târgu-Mureș, au chemat în

judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Mureș pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligați a le restitui sumele de bani

încasate prin reținerea procentului de 7 % din salariul lunar, cu titlu de

contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate, pe perioada 1 ianuarie

2000-30 martie 2001, cu aplicarea indicelui de devalorizare a monedei naționale

la data executării hotărârii pentru aceste sume.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

Justiției, în nume propriu și în calitate de reprezentant al pârâtului

Tribunalul Mureș, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru

cele două părți și a solicitat, pe fond, respingerea acțiunii deoarece

reclamanții, cetățeni români cu domiciliul în țară, au dreptul la asistență

medicală gratuită dacă fac dovada reținerii în contul contribuției lunare de

asigurări de sănătate a primelor de asigurare.

Pârâtul Ministerul Justiției a

formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S. Mureș cu motivarea că reținerea

contribuției de asigurări de sănătate s-a făcut în baza legii și a contractelor

de asigurare încheiate de reclamanți cu casa de asigurare.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 1689 din 5 decembrie 2002, a

respins excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției, a admis acțiunea

reclamanților și cererea de chemare în garanție și a obligat pe pârâți și pe

chemata în garanție să restituie la fondul de asigurări de sănătate, în procent

de 7 % din salariul brut lunar, pe perioada 1 ianuarie 2000-31 martie 2001 cu

aplicarea indicelui de inflație.

Soluția Tribunalului a fost

menținută de Curtea de Apel Târgu-Mureș, care, prin decizia civilă nr. 356/R

din 20 martie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanți,

de pârâtul Ministerul Justiției și de chemata în garanție C.A.S. Mureș.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, la data de 20 noiembrie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., recurs în anulare, susținând că hotărârile judecătorești atacate au

fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

În dezvoltarea recursului în anulare

se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55

din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor

comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de

Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că

magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență

medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul

contribuției lunare de asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să prevadă

în mod expres obligația de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate

pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de

sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării

pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință

în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata

contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat

ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat,

fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul

auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce

intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției

pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art.

1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr.

145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod

obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ

enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără

plata contribuției și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani,

dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul

legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și

anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în

concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în

vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest

preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social,

potrivit Legii nr. 67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr.

92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau

pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora,

beneficiază, în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze,

condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de

guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr.

318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme

de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în

aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților

și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari,

beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr.

409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de

sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel,

legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la

fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992

deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și

a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanții au încheiat contracte cu

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4

din Legea nr. 145/1997 angajatul avea obligația de a le reține și vira

contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate

hotărârile date în cauză, iar pe fond, vor fi respinse acțiunea și cererea de

chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 356/R din 20 martie 2003 a Curții de Apel

Târgu-Mureș și sentinței civile nr. 1689 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului

Harghita, pe care le casează și, pe fond, respinge cererea de chemare în

judecată, precum și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2005.