ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5579/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 mai

2002, reclamanții O.A.M., ș.a. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul

Mureș și Ministerul Justiției solicitând obligarea lor la restituirea sumelor

încasate cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate pe perioada 12

aprilie 1999 – 28 martie 2001, cu aplicarea indicelui de devalorizare (stabilit

de Institutul Național de Statistică).

În motivarea cererii, reclamanții au

învederat că li s-a reținut contribuția de asigurări de sănătate de 7% lunar, deși,

în calitatea lor de judecători, beneficiază de asistență gratuită conform art.

99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, fără obligativitatea plății contribuției

la asigurările de sănătate.

La 23 septembrie 2002, Ministerul

Justiției a formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S. Mureș, solicitând

ca în măsura în care se va considera acțiunea întemeiată să fie obligată

chemata în garanție să plătească în locul pârâților sumele reținute de la

reclamanți.

C.A.S. Mureș a formulat la 18

octombrie 2002 cerere de chemare în garanție a C.N.A.S., cu motivarea că între C.A.S.

Mureș și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, deci nu poate fi

obligată la plata sumelor pretinse.

Prin

sentința civilă nr. 1690 din 5 decembrie 2002, Tribunalul Harghita, căruia i

s-a trimis dosarul în baza art. 33 alin. (1) C. proc. civ., a admis acțiunea

reclamanților și în consecință a obligat chemata în garanție

C.A.S. Mureș să restituie

reclamanților, prin contul Tribunalului Mureș din care li s-au virat, sumele

reținute fără drept, cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate în

procent de 7% din salariul brut lunar, pe perioada 1 ianuarie 2000 – 31 martie

2001 la care se adaugă indicele de devalorizare în raport de cursul valutar

leu/dolari SUA de la data reținerii fiecărei sume lunare până în ziua

restituirii către fiecare reclamant a sumelor prevăzute în tabelul care face

parte integrantă din prezenta motivare.

S-a

respins cererea C.A.S. Mureș privind chemarea în garanție a C.N.A.S.

Recursul

declarat de reclamanți împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel

Târgu-Mureș prin decizia civilă nr. 359 din 20 martie 2003.

Pentru

a hotărî astfel, instanțele au reținut, în esență, că potrivit art. 99 alin. (1)

din Legea nr. 92/1992, magistrații, precum și personalul auxiliar de

specialitate, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și

proteze, fără ca legea să condiționeze acordarea asistenței medicale gratuite

de plata contribuției la asigurările sociale de sănătate.

Împotriva

hotărârilor pronunțate în cauză Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare întemeiat pe

dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., solicitând casarea acestora și

respingerea acțiunii cât și a cererii de chemare în garanție.

În

dezvoltarea recursului în anulare se arată că, din interpretarea prevederilor

art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea

nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale

Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de

specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă dovedesc că li

se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la

fondul asigurării de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece

legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat

în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 înscrie

obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și

apatrizi care au reședință în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile

exceptate de la plata contribuției.

Dacă

legiuitorul ar fi intenționat ca judecătorii să aibă calitatea de asigurat,

fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul auxiliar

de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția că și

această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul

în anulare este fondat.

În

conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, a

sigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr.

145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în

mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ

enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără

plata contribuției, și anume copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani,

dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii,

aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi

sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi

sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu

realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de

lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii,

cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1996.

Conform art. 99 din Legea nr.

92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau

pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora,

beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze,

condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de

guvern.

La pct. 6/1 al Normelor comune nr.

318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme

de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în

aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile

magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau

pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 din H.G. nr.

409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de

sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, de altfel,

legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la

fondul de asigurări de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece

legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat

în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanții au încheiat un contract

cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cunoscând astfel faptul că în conformitate cu art. 4

din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția

de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, se apreciază

că recursul în anulare este fondat și urmează a se admite, a casa hotărârile

pronunțate în cauză, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii promovate de

reclamanți, cu consecința respingerii și a cererilor de chemare în garanție

formulate de Ministerul Justiției și de C.A.S. Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 359 R din 20 martie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

secția civilă, și sentinței civile nr. 1690 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului

Harghita, pe care le casează și în fond respinge acțiunea reclamanților, precum

și cererile de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.