ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5579/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 8 mai 2002, reclamanții O.A.M., ș.a. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Mureș și Ministerul Justiției solicitând obligarea lor la restituirea sumelor încasate cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate pe perioada 12 aprilie 1999 – 28 martie 2001, cu aplicarea indicelui de devalorizare (stabilit de Institutul Național de Statistică). În motivarea cererii, reclamanții au învederat că li s-a reținut contribuția de asigurări de sănătate de 7% lunar, deși, în calitatea lor de judecători, beneficiază de asistență gratuită conform art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, fără obligativitatea plății contribuției la asigurările de sănătate.

La 23 septembrie 2002, Ministerul Justiției a formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S. Mureș, solicitând ca în măsura în care se va considera acțiunea întemeiată să fie obligată chemata în garanție să plătească în locul pârâților sumele reținute de la reclamanți. C.A.S. Mureș a formulat la 18 octombrie 2002 cerere de chemare în garanție a C.N.A.S., cu motivarea că între C.A.S. Mureș și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, deci nu poate fi obligată la plata sumelor pretinse. Prin sentința civilă nr. 1690 din 5 decembrie 2002, Tribunalul Harghita, căruia i s-a trimis dosarul în baza art. 33 alin. (1) C. proc. civ., a admis acțiunea reclamanților și în consecință a obligat chemata în garanție C.A.S.

Mureș să restituie reclamanților, prin contul Tribunalului Mureș din care li s-au virat, sumele reținute fără drept, cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate în procent de 7% din salariul brut lunar, pe perioada 1 ianuarie 2000 – 31 martie 2001 la care se adaugă indicele de devalorizare în raport de cursul valutar leu/dolari SUA de la data reținerii fiecărei sume lunare până în ziua restituirii către fiecare reclamant a sumelor prevăzute în tabelul care face parte integrantă din prezenta motivare. S-a respins cererea C.A.S. Mureș privind chemarea în garanție a C.N.A.S.

Recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia civilă nr. 359 din 20 martie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut, în esență, că potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, fără ca legea să condiționeze acordarea asistenței medicale gratuite de plata contribuției la asigurările sociale de sănătate. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., solicitând casarea acestora și respingerea acțiunii cât și a cererii de chemare în garanție. În dezvoltarea recursului în anulare se arată că, din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă dovedesc că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul asigurării de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 înscrie obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizi care au reședință în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției. Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca judecătorii să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, a sigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, și anume copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1996. Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/1 al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, de altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. Reclamanții au încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., cunoscând astfel faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, se apreciază că recursul în anulare este fondat și urmează a se admite, a casa hotărârile pronunțate în cauză, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii promovate de reclamanți, cu consecința respingerii și a cererilor de chemare în garanție formulate de Ministerul Justiției și de C.A.S. Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 359 R din 20 martie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, și sentinței civile nr. 1690 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Harghita, pe care le casează și în fond respinge acțiunea reclamanților, precum și cererile de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.