ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5639/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

La data de 20 martie 2002, N.M., ș.a., au chemat

în judecată Ministerul Justiției și Tribunalul Mureș, pentru a fi obligați să

le restituie sumele de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din

salariul lunar reprezentând contribuție la fondul de asigurări sociale de

sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii

legale la data executării hotărârii.

Ministerul Justiției, în nume propriu și în

calitate de reprezentant al Tribunalului Mureș a chemat în garanție C.A.S. Mureș

pentru a fi obligată, în caz de admitere a acțiunii principale, la plata

sumelor solicitate, alături de pârâți.

Tribunalul Harghita, secția civilă, prin

sentința nr. 1687 din 5 decembrie 2002, a admis, așa cum au fost formulate,

acțiunea principală și cererea de chemare în garanție. A respins cererea

formulată de reclamantul B.I., în calitate de paznic la Judecătoria Luduș

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin

decizia nr. 358/R din 20 martie 2003, a respins, ca nefondate, recursurile

pârâților Ministerul Justiției și a chematei în garanție C.A.S. Mureș.

Soluția instanțelor a fost fundamentată pe

dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificate prin Legea nr. 142/1997

în raport de care s-a apreciat că, în speță, există o plată nedatorată.

Împotriva celor două hotărâri judecătorești

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare cerând în temeiul art. 4, art. 6, art. 9 și art. 55

din Legea nr. 145/1997, reformarea lor, iar pe fond, respingerea acțiunii și

corelativ, a cererii de chemare în garanție, ca fiind rămasă fără obiect.

Recursul în anulare este fondat.

Dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificate prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluției de admitere

a acțiunii, trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 și art. 55

din Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuției pentru fondul

asigurărilor sociale de sănătate, invocată prin acțiune, este o plată datorată.

În consecință, nefiind întrunite cerințele

plății nedatorate, invocată ca temei de drept în sprijinul admiterii acțiunii,

rezultă că soluția atacată este nelegală.

Drept urmare, se impune admiterea recursului în

anulare, așa cum a fost formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței civile nr. 1687 din 5 decembrie 2002 a

Tribunalului Harghita și a deciziei civile nr. 358/R din 20 martie 2003 a

Curții de Apel Târgu-Mureș. Casează în parte hotărârile atacate și, rejudecând pricina

respinge acțiunea formulată de reclamanții N.M., ș.a., împotriva Ministerului

Justiției și a Tribunalului Mureș.

Menține soluția privind respingerea cererii

formulată de B.I.

Respinge cererea de chemare în garanție a

C.N.A.S. și a C.A.S. Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2004.