ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5639/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 20 martie 2002, N.M., ș.a., au chemat în judecată Ministerul Justiției și Tribunalul Mureș, pentru a fi obligați să le restituie sumele de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din salariul lunar reprezentând contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale la data executării hotărârii. Ministerul Justiției, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Tribunalului Mureș a chemat în garanție C.A.S. Mureș pentru a fi obligată, în caz de admitere a acțiunii principale, la plata sumelor solicitate, alături de pârâți.

Tribunalul Harghita, secția civilă, prin sentința nr. 1687 din 5 decembrie 2002, a admis, așa cum au fost formulate, acțiunea principală și cererea de chemare în garanție. A respins cererea formulată de reclamantul B.I., în calitate de paznic la Judecătoria Luduș Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 358/R din 20 martie 2003, a respins, ca nefondate, recursurile pârâților Ministerul Justiției și a chematei în garanție C.A.S. Mureș. Soluția instanțelor a fost fundamentată pe dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificate prin Legea nr. 142/1997 în raport de care s-a apreciat că, în speță, există o plată nedatorată.

Împotriva celor două hotărâri judecătorești Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare cerând în temeiul art. 4, art. 6, art. 9 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, reformarea lor, iar pe fond, respingerea acțiunii și corelativ, a cererii de chemare în garanție, ca fiind rămasă fără obiect. Recursul în anulare este fondat. Dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificate prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluției de admitere a acțiunii, trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, invocată prin acțiune, este o plată datorată.

În consecință, nefiind întrunite cerințele plății nedatorate, invocată ca temei de drept în sprijinul admiterii acțiunii, rezultă că soluția atacată este nelegală. Drept urmare, se impune admiterea recursului în anulare, așa cum a fost formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1687 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Harghita și a deciziei civile nr. 358/R din 20 martie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Casează în parte hotărârile atacate și, rejudecând pricina respinge acțiunea formulată de reclamanții N.M., ș.a., împotriva Ministerului Justiției și a Tribunalului Mureș. Menține soluția privind respingerea cererii formulată de B.I. Respinge cererea de chemare în garanție a C.N.A.S. și a C.A.S. Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.