ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3862/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3862/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 12 septembrie 2003 la Judecătoria Caracal, reclamanta R.S. a chemat în
judecată pe pârâții A.A.V., A.V. și V.N. solicitând ca prin hotărârea ce se va
pronunța, să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 215 din 30
aprilie 1992 emis de Notariatul de Stat Caracal cu încălcarea dispozițiilor
legale, pentru dezbaterea succesiunii autorului A.F.
Motivându-și acțiunea reclamanta a
arătat, că bunurile menționate în certificatul de moștenitor au aparținut
autorului comun A.D.(tatăl reclamantei) și nu autorului A.F.
Prin sentința civilă nr. 2963 din 3
noiembrie 2003 Judecătoria Caracal a respins ca nefondată acțiunea reclamantei,
reținând în esență că în cauză nu se regăsește nici unul din cazurile pentru
care poate fi invocată nulitatea absolută a certificatului de moștenitor.
Sentința a fost apelată de
reclamantă, care a susținut că instanța în mod greșit nu a luat în considerare
faptul că certificatul de moștenitor nr. 215/1992 a fost eliberat în condițiile
în care, nu fusese dezbătută succesiunea de pe urma autorului comun A.D.,
decedat anterior lui A.F.
Curtea de Apel Craiova a respins, ca
nefondat, apelul reclamantei R.S. împotriva sentinței civile nr. 2963 din 3
noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Craiova.
S-a reținut că prin hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a constatat deschisă succesiunea
autorului comun A.D., decedat la 14 februarie 1976, masa succesorală fiind
compusă din 5,80 ha teren prin scăderea cu 1000 mp teren aferent construcțiilor,
casă, grajd, fântână, proprietatea defunctului A.F., iar moștenitorii fiind A.V.
și R.S., descendenți gradul I și A.A.V. descendent gradul II prin reprezentarea
tatălui său A.F.
În raport de această situație curtea
de apel a stabilit, că bunurile incluse în certificatul de moștenitor nu au
aparținut defunctului A.D., ci fiului acestuia A.F., care a decedat ulterior.
Reclamanta a declarat recurs
împotriva deciziei pronunțate în apel și a invocat motivele prevăzute de art. 304
pct. 9 și 10 C. proc. civ. imputând instanței încălcarea și aplicarea greșită a
legii, precum și nepronunțarea asupra mijloacelor de apărare și a probelor
administrate.
În acest sens recurenta a susținut
că certificatul de moștenitor este lovit de nulitate pentru că nu cuprinde pe
toți moștenitorii, fiind exclusă de la moștenire A.E., soția defunctului A.F.
și, pentru că bunurile cuprinse în acest certificat, respectiv imobilul
construcție a aparținut defunctului A.D. și nu fiului acestuia, defunctul A.F.
Recursul este nefondat.
Așa după cum în mod corect a reținut
curtea de apel menținând soluția instanței de fond, situația juridică a
bunurilor succesorale rămase de pe urma autorului comun, defunctul A.D., a fost
soluționată definitiv prin decizia nr. 974/1994 a Tribunalului Olt,
stabilindu-se că bunurile incluse în certificatul de moștenitor nr. 215 din 30
aprilie 1992 emis de Notariatul de Stat local Caracal au aparținut defunctului A.F.,
decedat la 5 august 1987 și nu defunctului A.D., decedat la 14 februarie 1976.
În raport de această situație
stabilită în mod definitiv și irevocabil prin hotărâre judecătorească, critica
formulată de recurentă privind includerea în certificatul de moștenitor al unor
bunuri ce au aparținut tatălui acesteia, decedatul A.D. este lipsită de suport
probator și nu poate fi luată în considerare, urmând a fi înlăturată.
Corect a fost reținută de instanță
legalitatea certificatului de moștenitor, raportat la prevederile art. 948 C.
civ. privind condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, neexistând
nici un motiv de ordine publică de natură a conduce la nulitatea acestuia.
Și critica referitoare la omisiunea
din certificatul de moștenitor a unuia din moștenitorii defunctului A.F.,
invocată pentru prima dată în recurs, urmează să fie înlăturată pentru aceleași
considerente mai sus menționate.
În consecință, recursul declarat de
reclamanta R.S. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta R.S.
împotriva deciziei nr. 1012 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția
civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.