ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2072/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1537 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Câmpeni a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanții A.M. și M.A. împotriva pârâtei R.N.P. D.S.

Alba-Iulia, s-a constatat că reclamanții sunt coproprietarii, în cote egale, asupra

imobilului înscris în C.F. nr. 447 Abrud, cu nr.top 1271, finaț Ciuta, în

suprafață de 3 ha și 914 mp, a fost obligată pârâta să le predea terenul a fost

respinsă cererea reconvențională și a fost obligată pârâta să le plătească

reclamanților suma de 5.285.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă a fost

admis, prin decizia nr. 510A din 31 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

Alba-Iulia și a fost schimbată sentința judecătoriei în sensul respingerii

acțiunii și admiterii cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulată.

Împotriva susmenționatei decizii au

declarat recurs reclamanții, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 și 10

C. proc. civ., susținând în esență că apelul a fost admis pentru alte

considerente de fapt și de drept decât cele invocate prin motivele de apel; că

nu sunt obligați să recurgă la procedura de reconstituire a dreptului de

proprietate prevăzută în Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, aplicabile

fiind în speță prevederile art. 480 C. civ. și art. 11 din Decretul-lege nr.

115/1938; că terenul revendicat a fost preluat de stat abuziv, fără titlu

valabil și nu este ocupat în întregime de o pepinieră; că în mod greșit a

reținut instanța de apel că antecesorul reclamanților ar fi donat statului

terenul în litigiu și că certificatul de moștenitor nr. 95 din 1 iulie 2003,

eliberat de notarul public D.M., privind succesiunea defunctului A.V. nu este

lovit de nulitate absolută, cum eronat a reținut curtea de apel.

Recursul

este fondat pentru motivul pus în dezbaterea părților, din oficiu, conform art.

306 alin. (2) C. proc. civ.

La

fila 32 din dosarul instanței de fond se află cererea reconvențională prin care

pârâta a solicitat obligarea reclamanților să recunoască dreptul de proprietate

al statului asupra terenului revendicat și dreptul său de administrare,

constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor al reclamanților,

precum și a încheierii de intabulare și restabilirea situației anterioare.

Instanța

de apel schimbând sentința instanței de fond a respins acțiunea și a admis

cererea reconvențională, fără a se pronunța în ce sens, nedispunând luarea nici

unei măsuri susceptibile de a fi pusă în executare.

Această

omisiune de pronunțare asupra cererii reconvenționale atrage nulitatea deciziei

instanței de apel.

În

consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi

casată decizia atacată și a fi trimisă cauza aceleiași instanțe, pentru

rejudecarea apelului.

Având

în vedere motivul ce determină casarea deciziei, urmează a fi analizate cu

ocazia rejudecării, criticile formulate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite

recursul declarat de reclamanții A.M. și M.A. împotriva deciziei nr. 510/A din

31 martie 2004 Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.