ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3539/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei

civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția

civilă, la 10 iulie 2003, B.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimații

Statul Român, Prefectura Mehedinți și Consiliul Local Corlățel, obligarea la

restituirea în natură a terenului în suprafață de 120 ha situat în raza comunei

Corlățel.

În motivarea cererii s-a arătat că la 3 martie 1949, Statul

Român a preluat abuziv averea soțului contestatoarei, inclusiv un teren de 120

ha reprezentând o parte din moșia Corlățel.

La termenul din 13 octombrie 2003 contestatoarea a lărgit

limitele cadrului procesual inițial prin introducerea în proces și a celorlalți

moștenitori ai lui B.N.

Prin sentința civilă nr. 692 din 26 octombrie 2004

Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis în parte acțiunea, a anulat în

parte dispoziția nr. 7 din 14 martie 2003 emisă de Primăria Corlățel în sensul

că a obligat-o pe aceasta să facă o ofertă de restituire în echivalent pentru

construcțiile preluate conform procesului verbal din 3 martie 1949, demolate

ulterior. A menținut dispozițiile privitoare la teren și a respins acțiunea

față de Statul Român și Prefectura Mehedinți.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

reclamanții nu au făcut dovada proprietății întregii suprafețe de teren în

momentul preluării abuzive, așa cum cer dispozițiile art. 22 din Legea nr.

10/2001. Potrivit procesului verbal încheiat la 3 martie 1949, de la B.N. au

fost preluate mai multe bunuri mobile și imobile, printre care terenuri în

suprafață de 49 ha. Cum potrivit titlului definitiv de proprietate s-a

reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, pentru

suprafața de 50 ha și cum reclamanții nu au făcut dovada că s-a preluat abuziv

o suprafață mai mare, sub acest aspect acțiunea este nefondată.

În privința construcțiilor, demolate după preluare, se

impune să se facă o ofertă de restituire în echivalent într-una din

modalitățile prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a

fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1086 din 18 aprilie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

În considerentele deciziei sale instanța de apel a arătat că

în cauză s-a făcut o corectă apreciere a probelor deoarece este evident că

terenul agricol a cărei reconstituire o solicită reclamanții a format obiect al

Legii nr. 18/1991. Procesul de reconstituire a fost finalizat, apelanții

deținând deja un titlu de proprietate pentru 50 ha. Diferența ce excede limitele

de reconstituire nu se încadrează în conținutul noțiunii de imobil preluat

abuziv.

Împotriva acestei hotărâri apelații au declarat recurs

critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., vizând următoarele aspecte:

Instanța de apel a pronunțată o soluție nelegală prin care a

încălcat flagrant legile proprietății, Constituția, Codul civil și Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Autorul recurenților a cumpărat moșia de 120 ha revendicată

în prezent, în rate plătite în 4 ani. Recurenții au făcut dovada pretențiilor

lor cu acte și martori însă prin soluțiile pronunțate s-a nesocotit faptul că

persoana îndreptățită poate opta pentru formele de restituire prin echivalent,

dar poate să solicite și restituirea în natură, care, de altfel, este regula.

Se impunea obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri în

valoare de 33 milioane lei și daune morale, iar nu obligarea Primăriei Corlățel

să facă o ofertă de măsuri reparatorii, la doi ani după depunerea notificării.

Prin întâmpinare Ministerul Finanțelor Publice a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs

și în raport de probele administrate în primă instanță, Curtea a apreciat că

recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Contestatorii au susținut că imobilul pentru care pretind

măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001 a fost preluat abuziv la 3

martie 1949.

Conform procesului-verbal întocmit la 3 martie 1949 de la N.I.B.

a fost preluată o suprafață de teren de 49 ha teren arabil.

De vreme ce lui B.N. și B.M. le-a fost reconstituit dreptul

de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, asupra unei suprafețe de teren de

50 ha în comuna Corlățel, și nici nu s-a probat preluarea și a altor terenuri,

soluția privitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în

temeiul art. 8, este corectă.

Este dată cu aplicarea corespunzătoare a legii speciale și

soluția în privința construcțiilor și utilajelor.

Conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile

reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte

persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost

înlocuite, casate sau distruse. Or, reclamanții nu au făcut dovada că în

patrimoniul primăriei s-ar fi aflat, la data notificării, utilaje preluate

abuziv de la autorul lor.

Pe de altă parte, câtă vreme s-a probat că

imobilul-construcție a fost demolat, în mod corect s-a dispus ca primăria să

facă o ofertă de măsuri reparatorii în echivalent, urmând însă ca reclamanții

să beneficieze de prevederile art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005,

intrată în vigoare după pronunțarea hotărârii recurate.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B.M., B.A.,

A.B. și B.F. împotriva deciziei civile nr. 1086 pronunțată la 18 aprilie 2005

de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.