ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2534/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului Mehedinți la data de 17 mai 2002, reclamantul I.I., prin

mandatar B.G., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC S. SA Drobeta Turnu

Severin și Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin

D.G.F.P. Mehedinți, să-i fie restituit în natură imobilul compus din teren în

suprafață de 1708 mp, situat în comuna Ilovâț, județul Mehedinți, precum și

clădirea situată pe acest teren în care funcționează moara și gaterul.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că imobilele revendicate au fost proprietatea tatălui său, fiind

preluate abuziv prin decizia nr. 2 din 6 august 1949.

La data de 4 iunie 2001, respectând

dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamantul a adresat o notificare pârâtei SC

S. SA, solicitând restituirea în natură a imobilelor, însă prin decizia nr. 54

din 25 iunie 2002 i s-a comunicat că SC S. SA a fost privatizată și trecută din

proprietatea privată a statului în proprietatea particulară, astfel că

reclamantului nu-i mai pot fi restituite în natură imobilele, fiind îndreptățit

la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

La termenul de judecată din 10

septembrie 2002 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, A.P.A.P.S.

București (actuala A.V.A.S.).

Prin sentința civilă nr. 179 din 11

martie 2003, Tribunalul Mehedinți a admis acțiunea formulată de reclamant în

contradictoriu cu pârâta SC S. SA

A fost obligată pârâta să restituie

reclamantului imobilul situat în comuna Ilovăț, jud.Mehedinți, compus din teren

în suprafață de 1708 mp și clădire, moară țărănească și gater (mai puțin

motorul gaterului), existente pe acesta.

A fost respinsă acțiunea față de

pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Mehedinți și A.P.A.P.S.

În motivarea sentinței s-a reținut

că reclamantul și-a dovedit calitatea de moștenitor legal al defunctului I.E.,

proprietarul imobilelor revendicate și preluate de către stat în baza Legii nr.

119 din 11 iunie 1948.

S-a mai reținut că imobilul, moară

țărănească a fost preluat de stat fără titlu, nerespectându-se dispozițiile

legii de naționalizare, astfel încât se impune restituirea în natură conform

dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Acțiunea a fost respinsă față de

pârâții Ministerul Finanțelor Publice și A.P.A.P.S. pentru lipsa calității

procesuale pasive a acestora.

Împotriva sentinței nr. 179 din 11

martie 2003, a declarat apel pârâta SC S. SA, criticând hotărârea pentru

nelegalitate, în sensul că în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantului,

acesta nedovedind dreptul de proprietate asupra imobilului și nici calitatea de

moștenitor a autorului I.E.

În fața instanței de apel, la data

de 12 noiembrie 2003 a fost depusă o cerere de către numitul B.C.A. prin acesta

a solicitat să se ia act că, în calitate de legatar universal al defunctului I.I.

(decedat la 12 octombrie 2003), înțelege să preia calitatea procesuală a

acestuia.

Prin decizia civilă nr. 332 din 12

noiembrie 2003, Curtea de apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâta SC S. SA.

S-a reținut în ,motivare că din

probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că imobilul revendicat

a aparținut în proprietate familiei reclamantului, acesta dovedindu-și și

calitatea de moștenitor legal cu actele de stare civilă depuse la dosar, chiar

dacă nu a depus și certificatul de moștenitor.

În ceea ce privește hotărârea

judecătorească nr. 2762 din 24 martie 1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin, prin care s-a constatat că SC S. SA este proprietara terenului în

suprafață de 1708 mp, s-a reținut că nu este opozabilă reclamantului Ioan

Ioanid întrucât nu s-a judecat în contradictoriu cu acesta, iar pe de altă

parte reclamantului i-a fost emis titlu de proprietate pentru terenul aferent

morii revendicate.

Împotriva deciziei nr. 332 din 12

noiembrie 2003, a declarat recurs pârâta SC S. SA, întemeindu-și criticile pe

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pârâta a susținut că, în mod greșit,

instanța de fond s-a pronunțat asupra nevalabilității titlului statului,

nefiind investită cu o astfel de cerere, încălcând astfel principiul

disponibilității.

De asemenea, recurenta a considerat

că nu trebuia să fie obligată la restituirea în natură a imobilului deoarece

societatea este privatizată în totalitate, în acest caz fiind aplicabile

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

O altă critică adusă de pârâtă

hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de apel este aceea că

reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate.

Reclamantul B.C.A. a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului.

Recursul declarat de pârâta SC S. SA

va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce vor urma:

Primul motiv de recurs (întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) referitor la pronunțarea

instanțelor de fond și de apel asupra unei cereri cu care nu au fost investite,

respectiv constatarea nevalabilității titlului statului, nu poate fi reținut,

fiind neîntemeiat.

Faptul că instanțele anterioare au

reținut în considerentele hotărârilor pronunțate că imobilul în litigiu a fost

preluat de stat fără titlu nu înseamnă o pronunțare asupra cererii cu care

acestea nu au fost investite, întrucât s-au analizat, de fapt, condițiile în

care a fost preluat imobilul și respectarea sau nerespectarea dispozițiilor

Legii nr. 119 din 11 iunie 1948 privind naționalizarea.

Concluzia la care a ajuns instanța

de fond, confirmată și în apel, aceea că nu au fost respectate dispozițiile

art. 1 pct. 14 și pct. 50 din Legea nr. 119/1948, moara revendicată

neîndeplinind condițiile pentru a fi supusă naționalizării, constituie un

răspuns la cererea de restituire în natură a reclamantului; demonstrând

nevalabilitatea titlului în baza căruia statul a preluat imobilul și nicidecum

pronunțarea asupra unei „cereri în constatare” cu care instanța de fond nu ar

fi fost investită.

Neîntemeiat este și motivul de

recurs prin care pârâta susține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27

din Legea nr. 10/2001.

Art. 27 alin. (1) prevede: ”pentru

imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana

îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent (...).”

Dispozițiile art. 27 se referă la

imobilele preluate cu titlu valabil, în speță fiind vorba însă de un imobil

naționalizat, preluat de stat fără titlu valabil, respectiv o moară care nu

avea valț și avea o capacitate de măciniș sub un vagon/24 ore și astfel nu

îndeplinea condițiile pentru a putea fi naționalizată.

Imobilul fiind deci preluat de stat

fără titlu valabil, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 trebuie

restituit în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și

liber de orice sarcini, indiferent în posesia cui se află în prezent (societate

privatizată sau nu).

În fine, critica referitoare la

lipsa dovezii dreptului de proprietate a reclamantului nu are fundament, toate

actele depuse la dosar (adeverința nr. 867 din 4 mai 2000 emisă de Primăria

comunei Ilovăț, certificatul eliberat de arhivele statului, procesul verbal de

preluare din 6 august 1949, tabelul cu imobilele naționalizate de pe teritoriul

comunei Ilovăț) coroborate cu depozițiile martorilor au creat convingerea că

imobilul solicitat a aparținut în proprietate familiei reclamantului.

Pentru aceste considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC S. SA împotriva deciziei nr. 332 din 12 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică astăzi, 31 martie 2005.