ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2534/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 17 mai 2002, reclamantul I.I., prin mandatar B.G., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC S. SA Drobeta Turnu Severin și Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Mehedinți, să-i fie restituit în natură imobilul compus din teren în suprafață de 1708 mp, situat în comuna Ilovâț, județul Mehedinți, precum și clădirea situată pe acest teren în care funcționează moara și gaterul.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilele revendicate au fost proprietatea tatălui său, fiind preluate abuziv prin decizia nr. 2 din 6 august 1949. La data de 4 iunie 2001, respectând dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamantul a adresat o notificare pârâtei SC S. SA, solicitând restituirea în natură a imobilelor, însă prin decizia nr. 54 din 25 iunie 2002 i s-a comunicat că SC S. SA a fost privatizată și trecută din proprietatea privată a statului în proprietatea particulară, astfel că reclamantului nu-i mai pot fi restituite în natură imobilele, fiind îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. La termenul de judecată din 10 septembrie 2002 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, A.P.A.P.S.

București (actuala A.V.A.S.). Prin sentința civilă nr. 179 din 11 martie 2003, Tribunalul Mehedinți a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC S. SA A fost obligată pârâta să restituie reclamantului imobilul situat în comuna Ilovăț, jud.Mehedinți, compus din teren în suprafață de 1708 mp și clădire, moară țărănească și gater (mai puțin motorul gaterului), existente pe acesta. A fost respinsă acțiunea față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Mehedinți și A.P.A.P.S. În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul și-a dovedit calitatea de moștenitor legal al defunctului I.E., proprietarul imobilelor revendicate și preluate de către stat în baza Legii nr. 119 din 11 iunie 1948. S-a mai reținut că imobilul, moară țărănească a fost preluat de stat fără titlu, nerespectându-se dispozițiile legii de naționalizare, astfel încât se impune restituirea în natură conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Acțiunea a fost respinsă față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și A.P.A.P.S. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora. Împotriva sentinței nr. 179 din 11 martie 2003, a declarat apel pârâta SC S. SA, criticând hotărârea pentru nelegalitate, în sensul că în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantului, acesta nedovedind dreptul de proprietate asupra imobilului și nici calitatea de moștenitor a autorului I.E. În fața instanței de apel, la data de 12 noiembrie 2003 a fost depusă o cerere de către numitul B.C.A. prin acesta a solicitat să se ia act că, în calitate de legatar universal al defunctului I.I. (decedat la 12 octombrie 2003), înțelege să preia calitatea procesuală a acestuia.

Prin decizia civilă nr. 332 din 12 noiembrie 2003, Curtea de apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC S. SA. S-a reținut în ,motivare că din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că imobilul revendicat a aparținut în proprietate familiei reclamantului, acesta dovedindu-și și calitatea de moștenitor legal cu actele de stare civilă depuse la dosar, chiar dacă nu a depus și certificatul de moștenitor. În ceea ce privește hotărârea judecătorească nr. 2762 din 24 martie 1999 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, prin care s-a constatat că SC S. SA este proprietara terenului în suprafață de 1708 mp, s-a reținut că nu este opozabilă reclamantului Ioan Ioanid întrucât nu s-a judecat în contradictoriu cu acesta, iar pe de altă parte reclamantului i-a fost emis titlu de proprietate pentru terenul aferent morii revendicate.

Împotriva deciziei nr. 332 din 12 noiembrie 2003, a declarat recurs pârâta SC S. SA, întemeindu-și criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pârâta a susținut că, în mod greșit, instanța de fond s-a pronunțat asupra nevalabilității titlului statului, nefiind investită cu o astfel de cerere, încălcând astfel principiul disponibilității. De asemenea, recurenta a considerat că nu trebuia să fie obligată la restituirea în natură a imobilului deoarece societatea este privatizată în totalitate, în acest caz fiind aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001. O altă critică adusă de pârâtă hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de apel este aceea că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate.

Reclamantul B.C.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Recursul declarat de pârâta SC S. SA va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce vor urma: Primul motiv de recurs (întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) referitor la pronunțarea instanțelor de fond și de apel asupra unei cereri cu care nu au fost investite, respectiv constatarea nevalabilității titlului statului, nu poate fi reținut, fiind neîntemeiat. Faptul că instanțele anterioare au reținut în considerentele hotărârilor pronunțate că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu nu înseamnă o pronunțare asupra cererii cu care acestea nu au fost investite, întrucât s-au analizat, de fapt, condițiile în care a fost preluat imobilul și respectarea sau nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 119 din 11 iunie 1948 privind naționalizarea.

Concluzia la care a ajuns instanța de fond, confirmată și în apel, aceea că nu au fost respectate dispozițiile art. 1 pct. 14 și pct. 50 din Legea nr. 119/1948, moara revendicată neîndeplinind condițiile pentru a fi supusă naționalizării, constituie un răspuns la cererea de restituire în natură a reclamantului; demonstrând nevalabilitatea titlului în baza căruia statul a preluat imobilul și nicidecum pronunțarea asupra unei „cereri în constatare” cu care instanța de fond nu ar fi fost investită. Neîntemeiat este și motivul de recurs prin care pârâta susține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Art. 27 alin. (1) prevede: ”pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent (...).” Dispozițiile art. 27 se referă la imobilele preluate cu titlu valabil, în speță fiind vorba însă de un imobil naționalizat, preluat de stat fără titlu valabil, respectiv o moară care nu avea valț și avea o capacitate de măciniș sub un vagon/24 ore și astfel nu îndeplinea condițiile pentru a putea fi naționalizată. Imobilul fiind deci preluat de stat fără titlu valabil, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 trebuie restituit în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și liber de orice sarcini, indiferent în posesia cui se află în prezent (societate privatizată sau nu).

În fine, critica referitoare la lipsa dovezii dreptului de proprietate a reclamantului nu are fundament, toate actele depuse la dosar (adeverința nr. 867 din 4 mai 2000 emisă de Primăria comunei Ilovăț, certificatul eliberat de arhivele statului, procesul verbal de preluare din 6 august 1949, tabelul cu imobilele naționalizate de pe teritoriul comunei Ilovăț) coroborate cu depozițiile martorilor au creat convingerea că imobilul solicitat a aparținut în proprietate familiei reclamantului. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva deciziei nr. 332 din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică astăzi, 31 martie 2005.