ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6977/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25 iulie 1999, reclamantul P.A.M.H. a

chemat în judecată pe pârâtul B.I. solicitând, ca prin hotărârea ce se va

pronunța, instanța să îl oblige pe pârât să-i lase în deplină proprietate

terenul în suprafață de 1 ha situat în satul Luncșoara, comuna Broșteni,

județul Mehedinți, pe care îl ocupă fără drept, reclamantul fiind proprietarul

terenului conform titlului de proprietate nr. 8218 din 20 octombrie 1998.

Pârâtul s-a opus admiterii acțiunii,

formulând cerere reconvențională pentru anularea parțială a titlului de

proprietate obținut de reclamant privind suprafața de 1 ha.

Judecătoria Strehaia, prin sentința

civilă nr. 915 din 23 mai 2000, a admis în parte acțiunea reclamantului și l-a

obligat pe pârât să-i lase în proprietate suprafața de 9.702 mp, teren

identificat conform raportului de expertiză întocmit de ing. P.V.

Instanța a respins cererea

reconvențională formulată de pârât pentru anularea titlului de proprietate al

reclamantului.

În motivarea sentinței s-a reținut

că reclamantul a făcut dovada calității sale de proprietar asupra terenului de

9.702 mp, ocupat abuziv de pârât, identificat prin raportul de expertiză.

În ce privește cererea

reconvențională, deși pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate

asupra unui teren arabil de 7,60 ha situat în raza comunei Broșteni prin

sentința civilă nr. 1582 din 8 iulie 1998 a Judecătoriei Strehaia și prin

decizia civilă nr. 1078 din 23 iulie 1999, Tribunalul Mehedinți a obligat

Comisia locală Broșteni de aplicare a Legii nr. 18/1991 și pe primarul comunei

Broșteni să îl pună în posesie pe pârât, acesta din urmă nu a cerut punerea în

executare a hotărârii, motiv pentru care s-a respins cererea reconvențională

pentru anularea titlului de proprietate al reclamantului.

Apelul declarat de pârâtul B.I. a

fost admis de Tribunalul Mehedinți prin decizia civilă nr. 639 din 19 aprilie 2001,

care a schimbat sentința, a respins acțiunea în revendicare formulată de

reclamantul P.A.M.H. și a admis cererea reconvențională a pârâtului B.I., a

dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 8218 din 20 octombrie 1998

emis de Comisia Județeană Mehedinți de aplicare a Legii nr. 18/1991 pe numele

reclamantului, prin radierea din acest titlu a următoarelor terenuri: 4197 mp

în tarlaua 49, parcela 7/1, 3881 mp în tarlaua 50 parcela 411,924 mp, în

tarlaua nr. 3, parcela nr. 10, sat Luncșoara, județul Mehedinți.

Prin decizia civilă nr. 4947 din 5

septembrie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de

reclamantul P.A.M.H., a modificat decizia instanței de apel și a respins apelul

declarat de pârâtul B.I. împotriva sentinței civile nr. 915 din 23 mai 2000,

pronunțată de Judecătoria Strehaia, sentință pe care a menținut-o.

Împotriva deciziei pronunțate în

recurs a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Se susține că hotărârea criticată a

fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond, care este totodată și vădit netemeinică.

Instanța de recurs, modificând

soluția din apel, cu păstrarea hotărârii primei instanțe, a încălcat

prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 169/1997, care sancționează

cu nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de

proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii

proprietari.

În prezenta cauză, pârâtului B.I. i

s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul de 7,60 ha la 8 iulie 1998,

iar la 20 octombrie 1998 s-a emis în favoarea reclamantului titlul de proprietate

pentru 1,4 ha teren, fără a se ține seama că terenul aparținea pârâtului, a

cărui drept de proprietate se stabilise anterior și expertiza efectuată a

confirmat proveniența de la autorii pârâtului a terenului în litigiu.

Au fost încălcate și prevederile

art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991 republicată, instanța de recurs

reținând o stare de fapt lipsită de corespondența în probațiunea dosarului. Din

dovezile administrate rezultă că autorul reclamantului P. a deținut alte

terenuri în localitatea respectivă, evidențiate în registrul agricol, nicidecum

cele atribuite pârâtului B.I., care au aparținut acestuia de peste 50 de ani.

Recursul în anulare critică și

argumentul invocat în favoarea reclamantului prin decizia atacată, anume că

întrucât comisia pentru aplicarea legii fondului funciar nu a pus în executare

hotărârea prin care era obligată să-l pună în posesie, pârâtul nu poate face

dovada că are acest drept. Aprecierea este eronată, contrazisă de ansamblul

probator, comisia refuzând cererea pârâtului de a fi pus în posesie, dar au

emis un titlu nelegal în favoarea reclamantului.

Se solicită casarea hotărârii

criticate, anume decizia nr. 4947/2001, respingerea recursului declarat de

reclamantul P.A.M.H. și menținerea deciziei nr. 639/2001 pronunțată în apel.

Criticile aduse deciziei prin

recursul în anulare sunt întemeiate.

La data de 18 noiembrie 1997,

pârâtul B.I. a introdus plângere la Comisia județeană Mehedinți de aplicare a

Legii nr. 18/1991 și a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru

terenul în suprafață de 7,60 ha arabil, arătând și dovedind proveniența

terenurilor, în condițiile pretinse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 18/1991,

republicată.

Prin sentința civilă nr. 1582 din 8

iulie 1998, executorie la 17 august 1998, s-a dispus reconstituirea dreptului

de proprietate a lui B.I. pentru suprafața de 7,60 ha arabil, care include și

terenul de 1 ha situat în punctul „Școală” din comuna Broșteni, deținut

anterior de părinții lui și apoi de pârâtul B.I..

Cu toate acestea și încălcând

prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 169/1997, s-a eliberat la 20

octombrie 1998 titlul de proprietate nr. 8218 pentru reclamantul P.A.M.H.

privind suprafața de 1,3076 ha extravilan, ce include și terenul de 1 ha din

punctul “Școală” care a aparținut pârâtului și autorilor lui.

Titlul s-a emis fără a se verifica

proveniența terenurilor cerute, cu încălcarea art. 14 alin. (1) din legea

fondului funciar republicată și oricum nu se putea elibera un al doilea titlu

de proprietate pentru un teren care deja s-a atribuit altei persoane, dovedit

ca aparținând primului titular și titlul acestuia de proprietate nu a fost

invalidat în instanță.

Instanța de fond, și apoi cea de

recurs care a confirmat soluția, nu au fost preocupate de a examina proveniența

terenurilor pretinse de reclamantul P., titlul de proprietate la data preluării

lor în patrimoniul cooperativei, nu au verificat apărările formulate de pârât,

ignorând și faptul că pârâtul deținea suprafața de 1 ha menționată în titlul de

proprietate al reclamantului.

Pentru aceste considerente recursul

în anulare se va admite, urmează a casa decizia atacată și a respinge recursul

reclamantului P.A.M.H., menținând decizia pronunțată în apel.

Reclamantul va plăti pârâtului B.I. suma

de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, pentru

restul cheltuielilor pretinse nefiind depuse dovezi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare introdus de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 4947 din 5

septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și

respinge recursul declarat de reclamantul P.A.M.H. împotriva deciziei nr. 639/A

din 19 aprilie 2001 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, pe care o menține.

Obligă pe reclamantul P.A.M.H. să

plătească pârâtului B.I. suma de 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie

2004.