ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2723/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 911 din 20 iunie 2007, Judecătoria Strehaia a admis excepția autorității de lucru judecat, considerând că este identitate de părți, obiect și cauză între pricina pendinte și pricina în care Tribunalul Mehedinți a pronunțat decizia civilă nr. 352/2001 și pe acest temei, a respins acțiunea dedusă judecății. Prin decizia civilă nr. 1395 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Mehedinți a casat sentința primei instanțe și cauza a fost trimisă spre rejudecare. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că nu există autoritate de lucru judecat între cele două pricini, întrucât temeiul juridic al cererilor deduse judecății este diferit.

Prin sentința civilă nr. 1115 din 11 septembrie 2008, în rejudecare, Judecătoria Strehaia a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 63047/2000 pentru suprafața de 1261 mp teren arabil situat în T 26, P.870; 1521 mp teren arabil situat în T.26, P.872; 2280 mp teren arabil situat în T 26JP.873 și 1167mp și în T.26, P.871. Instanța a reținut că, prin acțiunea înregistrată sub nr. 1384/313/2007, reclamanții au chemat în judecată pe pârât și pe intimate, solicitând anularea titlului de proprietate emis pe numele pârâtului P.N. cu nr. 63047/2000, arătând că cei 7500 mp aparțin reclamanților, în temeiul actului de vânzare-cumpărare al autorilor lor, a sentinței civile nr. 310/1992 și a sentinței civile nr. 1777/1993, prin care pârâtul a fost obligat să le lase în posesie terenul în suprafață de 5000 mp.

Deși reclamanții au fost puși în posesie în anul 1998 de către Comisia Locală de Fond Funciar Tîmna, ulterior, s-a eliberat titlul de proprietate în favoarea pârâtului pentru aceeași suprafață de teren. Instanța a mai reținut că titlul emis pârâtului nu a fost eliberat pe vechiul amplasament deținut de autorul său L.I., că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren din titlul de proprietate eliberat pârâtului, marcate pe schița anexă la raportul de expertiză prin pct. 2-3-18-19-21-11-12-13-17, rămânând doar suprafața marcată prin pct. 3-4-19-18, pe care sunt amplasate construcțiile cu destinație de locuință și anexe gospodărești aparținând pârâtului, înscrisă în T 26, P.868 și 869. Reclamanții, pârâtul și Comisia Județeană de Fond Funciar Mehedinți au declarat recurs împotriva acestei sentințe.

Reclamanții au susținut că instanța nu le-a dat posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, că în acest raport s-a menționat faptul că pârâtul s-a împotrivit la efectuarea acesteia, că s-a depus o completare a lui la data de 10 septembrie 2008, despre care nu au știut, că pârâtul nu are proces verbal de punere în posesie și nici certificat de moștenitor și că în mod nejustificat s-au redus cheltuielile de judecată. Comisia Județeană de Fond Funciar Mehedinți a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că titlul de proprietate contestat a fost emis în baza unei hotărâri judecătorești, că amplasamentul a fost stabilit de comun acord cu titularul pe baza actelor de schimb din anul 1952 și că punerea în posesie se face de către comisia locală.

Pârâtul P.N. a declarat recurs în termen legal, însă l-a motivat peste acest termen, instanța constatând nulitatea acestuia în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Recursul reclamanților a fost admis, sentința a fost casată și cauza a fost reținută spre rejudecare, fixându-se termen de judecată la 16 februarie 2009, instanța reținând că pârâtul l-a împiedicat pe expert să măsoare terenul pe care-1 ocupa, iar raportul de expertiză a fost întocmit pe baza înscrisurilor existente la dosar. Prin decizia civilă nr. 307/R din 2 martie 2009, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea reclamanților B.T., B.G.

și B.R., în contradictoriu cu pârâții P.N., Comisia Locală de Fond Funciar Tîmna și Comisia Județeană de Fond Funciar Mehedinți, a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 63047/2000 pentru următoarele suprafețe: 1261 mp teren arabil situat în T 26 P 870 cu vecinii: N și S- Vh 871, E - B.G., V - A 872; 1521 mp teren arabil situat în T 26 P 872 cu vecinii: N - drum jud. 706, E – P.N., S - DE, V - A 873; 2280 mp teren arabil situat în T 26 P 873 cu vecinii: N - DJ 706, E- A 872, S - DE, V – B.G.; 1167 mp vii situat în T26 P 871 cu vecinii : N - A 870, E – B.G. S- DE, V- A 872, pârâtul P.N. și intimatele au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

S-a reținut că în baza hotărârii judecătorești nr. 1142/1997 de reconstituire a dreptului de proprietate, s-a emis pârâtului titlul definitiv de proprietate nr. 63047/2000 pentru 0,75 ha teren intravilan, pe alt amplasament decât cel deținut inițial de autorul acestuia. Pârâtul a fost obligat, prin sentința civilă nr. 310/1992 a Judecătoriei Strehaia, să lase în deplină proprietate și posesie, reclamanților, suprafața de 3820 mp ce face parte din terenul de 0,75 ha, iar prin sentința civilă nr. 1777/1993 a aceleiași instanțe, acesta a fost obligat să lase liber terenul în suprafață de 1380 mp vie și 3620 mp teren arabil. Pe numele reclamanților s-a emis titlul provizoriu de proprietate nr. 331/1992 pentru suprafețele de 2 ha, 1366 mp, 4047 mp, 1377 mp situate în intravilanul comunei Tîmna, sat Izvorelu, iar prin sentința civilă nr. 1347/1996 a Judecătoriei Strehaia, a fost respinsă acțiunea pârâtului prin care a solicitat anularea acestui titlu.

Expertul desemnat în această cauză a constatat că terenul din titlul provizoriu a fost ulterior înscris în titlul de proprietate al pârâtului. La data de 13 iulie 2009, P.N. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinți, în contradictoriu cu intimații B.T., B.G., B.R., Comisia Locală de Fond Funciar Tîmna, Comisia Locală de Fond Funciar Mehedinți, solicitând, în conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire și desființarea în totalitate a deciziei civile sus-menționate și, în ultimă instanță, respingerea acțiunii reclamanților. Revizuientul a arătat că este nemulțumit de hotărârea a cărei revizuire o solicită deoarece instanța nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 678 din 12 mai 2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca tardivă, cererea de revizuire. Instanța a reținut că nerespectarea termenului imperativ de declarare a cererii de revizuire are ca efect pierderea dreptului nevalorificat în termenul prevăzut de lege, admiterea acestei excepții excluzând analizarea celorlalte aspecte invocate, implicit excepția autorității de lucru judecat. Instanța a fost învestită cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., vizând în mod explicit două hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 911 din 20 iunie 2007 a Judecătoriei Strehaia și decizia civilă nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinți.

Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la pronunțarea ultimei hotărâri. S-a reținut că ultima hotărâre este decizia civilă nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinți, situație în care cererea de revizuire, formulată la data de 13 iulie 2009, nu respectă termenul de o lună prevăzut de dispozițiile legale procedurale enunțate anterior. Împotriva acestei decizi au declarat recurs revizuentul P.N. și intimații B.G., B.T. si B.R. Recurentul-revizuent P.N. a susținut faptul că prin decizia recurată a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire, prin raportare la decizia civilă nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinți, fără a se avea în vedere ultima hotărâre pronunțată în cauză, respectiv decizia civilă nr. 680 din 25 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, în raport de care excepția de tardivitate nu se mai poate valorifica.

Recurenții-intimați B.G., B.T. și B.R. au invocat numeroase critici de pretinsă nelegalitate, critici ce vizează însă fondul raportului juridic litigios, fără nici o legătură cu decizia atacată și fără a indica motivele de modificare/casare a hotărârii recurate potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 678 din 12 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de P.N. împotriva deciziei civile nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinți. Instanța a reținut prioritar că a fost învestită cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., cele două hotărâri judecătorești avute în vedere fiind sentința civilă nr. 911 din 20 iunie 2007 a Judecătoriei Strehaia și decizia civilă nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinți. Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la pronunțarea ultimei hotărâri. Cum ultima hotărâre a fost pronunțată la data de 02 martie 2009, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 13 iulie 2009, în mod corect s-a constatat că nu s-a respectat termenul de o lună prevăzut de dispozițiile legale procedurale enunțate anterior. Criticile recurentului-revizuent P.N. nu pot fi primite, întrucât din analiza lucrărilor dosarului - conținutul explicit al cererii de revizuire - rezultă fără echivoc faptul că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinți.

încercarea revizuentului de a valorifica decizia civilă nr. 680 din 25 mai 2009 a Curții de Apel Craiova ca reper în calcularea termenului procedural prescris de norma procedurală, nu poate fi reținută, întrucât excede circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei pendinte, stabilite la data învestirii de însuși revizuentul. In aceste condiții, Curtea de Apel Craiova, respingând cererea de revizuire ca tardiv formulată, a pronunțat o hotărâre legală, cu interpretarea și aplicarea întocmai a dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Cererea recurenților-intimați B.G., B.T. și B.R. nu poate fi primită, întrucât, față de soluția pronunțată, în mod evident favorabilă acestora, nu justifică una din condițiile exercițiului dreptului la acțiune - condiția interesului - situație ce conduce la respingerea acesteia.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de revizuentul P.N. și de recurenții B.G., B.T. și B.R. împotriva deciziei nr. 678 din 12 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.