ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2784/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 27 iunie 2003 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin, reclamanta G.G.F.G., prin mandatar S.E., a chemat în judecată pe

pârâții C.P.I., C.P.I.V. și L.E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța,

să se dispună „rectificarea , modificarea sau anularea parțială” a

certificatului de moștenitor nr. 392 din 27 mai 1972, eliberat în urma

decesului lui C.G.P., decedat la 12 mai 1969, fiul din altă căsătorie al

defunctului său soț C.G., decedat în anul 1966. S-a motivat acțiunea,

neîncadrată în drept, prin împrejurarea că în mod eronat a fost înscrisă în

masa succesorală rămasă de pe urma defunctului o suprafață de teren arabil (1

ha, 1600 mp) și de curte (300 mp), deși din anul 1962 figura în rolul agricol

al reclamantei, care s-a și înscris cu această suprafață în CAP Simian, jud.

Mehedinți. Prin precizarea din fața instanței, consemnată în scris, reclamanta

a menționat că a luat cunoștință despre certificatul de moștenitor atacat la

începutul anilor 1990, când s-a pus problema retrocedării proprietăților

agricole.

Prin întâmpinare, pârâți-copiii,

respectiv soția supraviețuitoare a defunctului C.P. au solicitat respingerea

acțiunii, învederând că, așa cum s-a constatat și prin hotărâri judecătorești

irevocabile, reclamanta a dobândit prin testament numai uzufructul viager al

unor terenuri ce au aparținut defunctului C.G., nuda proprietate revenind

autorului lor.

Prin sentința civilă nr. 4818 din 16

octombrie 2003, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția ridicată din

oficiu și a respins ca prescrisă acțiunea în anularea certificatului de

moștenitor.

Soluția a fost menținută prin

decizia civilă nr. 236 din 23 februarie 2004 pronunțată de Curtea de apel

Craiova, care a respins apelul declarat de reclamantă. A reținut instanța de

apel că modul de soluționare a excepției de către instanța de fond a fost

corect, în raport cu dispozițiile art.3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, certificatul de moștenitor neatestând, de

altfel, dreptul de proprietate, ci numai calitatea de moștenitor a celor trei

pârâți, calitate necontestată de către reclamantă.

Împotriva acestei decizii în termen

legal reclamanta prin mandatar a declarat recurs. Se susține în esență că

hotărârea conține motive străine de natura pricinii și contradictorii,

așa-numita mărturisire reținută de ambele instanțe nefiind determinată pentru

stabilirea momentului la care reclamanta a luat cunoștință de existența

certificatului de moștenitor atacat, dovadă fiind și titlul de proprietate emis

în anul 1993 pe numele tuturor părților litigante. A susținut că interesul

anulării certificatului de moștenitor rezidă în folosirea lui ca probă de către

pârâți într-un alt litigiu și în faptul că inexactitățile conținute în

certificatul de moștenitor întocmit în anul 1967 de pe urma defunctului său soț

(menționarea unor terenuri care nu se mai găseau în patrimoniul defunctului,

fiind predate la CAP și indicarea eronată a existentei unei case de cărămidă,

când în realitate casa era de bârne) s-au resfrânt și asupra celui din 1972

eliberat pârâților. S-a mai precizat în cererea de recurs și în notele scrise

că reclamanta are o pregătire școlară sumară și s-a aflat în eroare cu privire

la întrebarea instanței de fond.

Pârâții au formulat întâmpinare,

prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis conform art. 312 C. proc. civ., cu consecința casării celor două hotărâri

și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru

următoarele considerente.

Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., casarea unei hotărâri se poate cere, pentru motive de nelegalitate, când

instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura

ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Iar conform art. 129 alin. (3) C.

proc. civ., în cazul în care părțile nu sunt asistate sau reprezentate de

avocat, judecătorul le va da îndrumări cu privire la drepturile și obligațiile

ce le revin în proces.

În speță, Curtea constată că instanțele

și-au încălcat obligația de a avea un rol activ în aflarea adevărului în cauză

[art. 129 alin. (5) C. proc. civ.], astfel că a devenit incident motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., anterior menționat.

Din lucrările dosarului rezultă că

reclamanta, terț față de certificatul de moștenitor nr. 392/1972 eliberat în

favoarea pârâților, contestă exactitatea acestuia în privința masei

succesorale, care nu ar fi trebuit să includă anumite terenuri, despre care

afirmă că nu se găseau în patrimoniul defunctului la data deschiderii

succesiunii, ci se găseau înscrise în CAP Simian pe numele defunctului său soț.

Ca atare, după intrarea în vigoare a Legii Fondului funciar, ar fi fost și ea

îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, alături de pârâți

(ceea ce s-a întâmplat prin emiterea în anul 1993 a unui titlu de proprietate,

contestat în prezent de pârâți într-un litigiu).

Conform art. 88 din Legea nr.

36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, ceea ce se consideră

vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere

instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor,

conform legii.

Noțiunea de „anulare” folosită în

acest text nu este identică cu cea generală din materia actelor juridice,

pentru a avea influență inclusiv sub aspectul prescripției extinctive, invocată

greșit în speță din oficiu de instanță.

Prin acțiunea promovată, reclamanta

urmărește apărarea unui drept real propriu, asemănător acțiunii în revendicare.

Ca atare, o asemenea acțiune, cu atât mai mult cu cât este formulată de un

terț, este imprescriptibilă.

De aceea, data la care reclamanta a

cunoscut despre existența și conținutul acestui certificat de moștenitor nu are

relevanța pe care ambele instanțe i-au acordat-o.

Ca atare, în speță nu opera

prescripția extinctivă, excepția greșit admisă de instanța de fond și menținută

în apel. Se impune desființarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre

rejudecare pe fond a acțiunii, ocazie cu care se vor administra probe

pertinente și concludente pentru lămurirea situației terenurilor pretinse și

incluse în certificatul de moștenitor atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta C.G. împotriva deciziei nr. 236 din 23 februarie 2004 a Curții de

apel Craiova.

Casează această decizie, precum și

sentința nr. 4818 din 16 octombrie 2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și

trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.