ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4592/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 66 din 10

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, inculpatul U.M. a fost

condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă din 18 decembrie 2003, parte

vătămată C.P.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prima instanță a reținut că, în seara de 18 decembrie 2003, partea

vătămată C.P. a consumat la domiciliul său băuturi alcoolice împreună cu

concubina acestuia, martora H.M. În jurul orelor 21,00, partea vătămată a

plecat de la domiciliul său din comuna Plopu, sat Gâlmeea, pentru a cumpăra de

la un magazin din sat încă o sticlă de țuică. În momentul în care a părăsit

locuința, partea vătămată avea asupra sa suma de 970.000 lei reprezentând

restul rămas din pensia pe care o primise în aceeași zi.

Ajungând la magazinul din sat,

partea vătămată a constatat că acesta este închis și s-a întors către

domiciliu, iar în timp ce parcurgea drumul s-a întâlnit cu inculpatul U.M.,

care este vecinul său.

Inculpatul a aflat că partea

vătămată dorește să cumpere țuică, astfel încât i-a propus să meargă la martora

S.E., soția patronului magazinului despre care cunoștea că are de vânzare acest

produs la domiciliu.

În aceste condiții, inculpatul și

partea vătămată s-au deplasat la martoră, partea vătămată a achiziționat în

schimbul sumei de 30.000 lei cantitatea de 500 ml țuică, plecând împreună cu

inculpatul către domiciliu și consumând pe drum o parte din alcool.

În timp ce ambii se aflau pe stradă,

într-o zonă mai puțin luminată, inculpatul a agresat-o pe partea vătămată

căreia i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona tâmplei, astfel încât partea

vătămată a căzut la pământ și și-a pierdut cunoștința. Profitând de starea în

care se afla partea vătămată, inculpatul a sustras acesteia din buzunare suma

de 940.000 lei.

Partea vătămată și-a recăpătat

cunoștința, în jurul orelor 1,00, când s-a întors la domiciliu, constatând în

dimineața următoare că banii i-au fost sustrași.

Inculpatul a recunoscut comiterea

faptei atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării

judecătorești.

Prin decizia nr. 263 din 21 iunie

2004 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus menționate, apreciindu-se

că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului iar individualizarea judiciară a pedepsei a fost făcută cu

respectarea criteriilor cuprinse în art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând

reducerea acesteia.

Examinând decizia recurată prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a stabilit în mod

corespunzător împrejurările în care a fost comisă fapta, încadrarea juridică ce

a fost dată acesteia, precum și vinovăția inculpatului, date în raport de care

a dozat în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând, totodată, în considerare

și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că, în mod corect,

instanța de apel a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat.

Circumstanțele personale invocate de

inculpat, constând în atitudinea sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului

penal, starea financiară precară a familiei sale, al cărei singur susținător

este, au fost avute în vedere la dozarea pedepsei, a cărei reducere sub minimul

special nu se impune, având în vedere incidența stării de recidivă, prevăzută

de art. 37 lit. b) C. pen., reținută în sarcina inculpatului pentru săvârșirea

unor infracțiuni similare, respectiv contra patrimoniului.

Pentru aceste considerente, având în

vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare

din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul formulat de inculpat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi, iar

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul U.M. împotriva deciziei nr. 263 din 21 iunie 2004 a Curții de Apel

Ploiești, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestării preventive de la 20 decembrie 2003, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2004.