ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1079/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 179 din 18

iulie 2005 a Tribunalului Alba a fost condamnată inculpata D.C., în baza art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.,

la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen. și s-a dispus confiscarea de la inculpată a cuțitului briceag

corp delict.

Inculpata a fost obligată la plata

sumei de 6.315.440 lei despăgubiri civile către C.A.S. Alba reprezentând

cheltuieli de spitalizare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut în fapt că, inculpata D.C. este căsătorită cu partea

vătămată D.I. de 19 ani, că ei au împreună 4 copii cu vârste cuprinse între 10

și 16 ani și că din luna octombrie 2004 fiica lor D.A. a intrat în relații de

concubinaj cu numitul C.M., tinerii locuind la adresa acestuia din urmă.

La 27 noiembrie 2004 inculpata s-a

deplasat la locuința concubinului fiicei, cerându-le celor doi să vină să

locuiască la domiciliul ei și al soțului ei, lucru cu care tinerii au fost de

acord.

Cu prilejul discuțiilor inculpata a

consumat 300 ml țuică, iar în drum spre casă a mai băut o sticlă de bere de 2 l

cumpărată de la un magazin.

La scurt timp a venit acasă și

partea vătămată D.I. care a adus la rândul său o sticlă de bere de 2 l pe care

cei doi soți au consumat-o, ajungând în stare de ebrietate.

Nemulțumit de relația fiicei sale D.A.

cu martorul C.M., partea vătămată a început să îi reproșeze inculpatei că i-a

primit în casă și a scos un briceag care l-a agitat amenințător, spunând că îi

omoară pe toți.

Inculpata a reacționat, scoțând și

ea din buzunar cuțitul cu buton cu care i-a aplicat o lovitură puternică părții

vătămate, în zona abdominală.

Ulterior, în locuință a venit martora

L.E. care l-a luat pe D.I. acasă, chemând apoi salvarea.

Ca urmare a loviturii primite părții

vătămate i-au fost produse leziuni traumatice, respectiv plagă înjunghiată

abdominală mediană, plagă perete anterior-gastric, hemiperitoneu, care i-au pus

în primejdie viața și au necesitat o intervenție chirurgicală și un termen de

25-30 zile pentru vindecare.

S-a apreciat că inculpata a acționat

sub imperiul tulburării produse de amenințările cu moartea adresate de partea

vătămată și că astfel sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

În cauză a fost efectuată o

expertiză medico-legală psihiatrică, aceasta concluzionând că inculpata B.C. prezintă

diagnosticul: reacție dezadaptativă cu perturbarea mixtă a emoțiilor și

conduitei și că în momentul săvârșirii faptei a avut discernământul diminuat.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatei au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la fața

locului, întocmit de organele de urmărire penală, a raportului de constatare

medico-legală privind leziunile părții vătămate, expertizei medico-legale

psihiatrice, a declarațiilor martorilor C.M., D.A., D.I.C., L.G. și L.E., probe

coroborate cu declarațiile inculpatei.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală,

prin decizia penală nr. 330/ A din 10 noiembrie 2005, a admis apelul declarat

de inculpată, a desființat hotărârea primei instanțe numai cu privire la

cuantumul pedepsei accesorii în sensul că a înlăturat dispozițiile art. 64 lit.

d) C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a considerat că prima instanță a aplicat inculpatei în mod

greșit pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., nefiind

necesară interzicerea drepturilor părintești pe durata executării pedepsei

principale.

Referitor la critica formulată de

inculpată în sensul că plăgile suferite de partea vătămată sunt urmarea unei

autoagresiuni, s-a constatat că aceasta nu poate fi primită, rezultând din

materialul probator al cauzei că leziunile au fost provocate de apelantă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpata care, invocând dispozițiile art. 385 alin. (1)

pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că nu este vinovată de

fapta săvârșită care este urmarea unei autoagresiuni din partea soțului ei și

în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea ei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpatei în săvârșirea la 27 noiembrie 2004, sub imperiul

tulburării produse de amenințările proferate de partea vătămată, a tentativei

la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și

art. 175 lit. c) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Probele administrate în cauză,

menționate mai sus au confirmat că inculpata, sub imperiul unei puternice

tulburări determinată de amenințările soțului ei, i-a aplicat acestuia, cu mare

intensitate o lovitură cu cuțitul în zona abdomenului, provocându-i o plagă

penetrantă mediană, plagă perete anterior gastric și hemiperitoneu, leziuni

care au pus în primejdie viața victimei și care au necesitat o intervenție

chirurgicală și un termen de 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Actul medico-legal aflat în dosar

atestă că leziunea s-a produs printr-o lovitură activă, aplicată din față chiar

cu agentul vulnerant ridicat de la inculpată, fiind exclusă deci autoagresiunea

invocată de recurentă și susținută, contrar probelor de vinovăție și de partea

vătămată, ca un gest de apărare a soției sale de rigorile legii penale.

Întrucât soluția de condamnare este

conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de

fapt invocată în recurs.

aplicată de 3 ani închisoare se constată că aceasta a fost în mod corect

individualizată, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social

al faptei, împrejurările săvârșirii ei, inclusiv circumstanța atenuantă a

provocării și persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale

și a acționat cu discernământ diminuat.

Se mai constată că această pedeapsă

este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatei.

Deoarece au fost respectate

dispozițiile menționate, iar în cauză, nu există temeiuri de reconsiderare a

cuantumului pedepsei aplicate, critica referitoare la greșita individualizare a

sancțiunii nu poate fi primită.

recurentă sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se

constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată cu

obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărarea din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN N UMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata D.C. împotriva deciziei penale nr. 330/ A din 10

noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurenta la plata sumei de

2020 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2006.