ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4239/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 din 11

aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 487/2006, s-a

dispus condamnarea inculpatului S.P., la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost

interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 66 C. pen., i-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după

executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 67 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și dedusă, din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive de la 27 decembrie 2005 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, următoarele:

Inculpatul avea o relație de

concubinaj cu victima de aproximativ 3 ani și locuiau la domiciliul părinților

acesteia în localitatea Smârdioasa, jud. Teleorman.

La data de 26 decembrie 2005,

inculpatul s-a deplasat în comună și a ajutat la construcția unei gropi

funerare pentru o persoană care decedase, consumând 300 ml. țuică.

S-a întors acasă în jurul orelor

17,00, cerându-i concubinei sale să-l însoțească la o rudă în comuna Țigănești,

pentru a discuta despre un loc de muncă în București.

Deoarece concubina sa a refuzat,

între cei doi s-a iscat o ceartă, despre care victima i-a relatat fiicei sale.

În jurul orelor 21,00, când fiica

victimei a ajuns la domiciliu, a observat că inculpatul se afla sub influența

băuturilor alcoolice având în mână un topor.

Profitând de faptul că fiica victimei a ieșit în curte, inculpatul a

pătruns în camera în care se afla concubina sa, aplicându-i cu toporul o

lovitură puternică în zona capului, continuând să lovească victima încă de două

ori, până când aceasta a căzut la pământ.

Inculpatul a abandonat toporul și la

scurt timp s-a predat la organele de poliție, unde a relatat ce s-a întâmplat.

În raport de starea de fapt expusă

și de probele administrate, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului

realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzute de art. 174

C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal a declarat apel inculpatul S.I. solicitând desființarea acesteia

și în cadrul rejudecării reindividualizarea judiciară a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 396/ A din 15 mai 2006 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

s-a dispus respingerea ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul S.I.

A fost menținută starea de arest și dedusă perioada

prevenției de la 27 decembrie 2005 la zi.

Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri în termen legal a declarat recurs

inculpatul Stoica Ion invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele de

recurs invocate, dar și din oficiu, ambele hotărâri, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Din analiza probelor dispuse și administrate în cauză,

rezultă că instanțele au reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția

inculpatului, atribuind faptei săvârșite de către acesta o încadrare juridică

legală.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor, cu intenție

directă, lovind victima cu toporul în zona capului, în mod repetat, cauzându-i

un traumatism cranio-cerebral cu fractură multieschiloasă de craniu ce a condus

la deces.

Nu se justifică reținerea, în favoarea inculpatului, a

circumstanței legale atenuante a provocării întrucât a acționat în mod liber,

fără a fi provocat de victimă. De asemenea, starea de beție în care se afla

inculpatul nu poate justifica atitudinea sa deosebit de agresivă.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei,

Înalta Curte constată că instanțele au dat eficiență dispozițiilor art. 72 C.

pen., aplicând o pedeapsă de natură a asigura scopul prevăzut de art. 52 C.

pen.

Pedeapsa este, pe de o parte, o măsură de constrângere, iar

pe de altă parte un mijloc de reeducare.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are nu numai o

finalitate represivă ci și aceea de exemplaritate, prin dezaprobarea legală și

judiciară a faptei comise și a făptuitorului.

Reeducarea, ca finalitate a pedepsei, poate fi considerată

ca realizată numai atunci când inculpatul conștientizează că a greșit și că

sunt serioase posibilități ca pe viitor să nu mai săvârșească o nouă

infracțiune.

În cauza de față Înalta Curte, apreciază că față de

gravitatea deosebită a faptei comise de inculpat, de modalitatea și împrejurările

săvârșirii acesteia, inculpatul a intrat în casă, lovind victima cu toporul, în

mod repetat, în zona capului, nu se justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită

de instanța de fond și confirmată în apel.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei

penale nr. 396/ A din 15 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II–a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 387

17

alin. (4) C. proc. pen.,

raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce

din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 27

decembrie 2005 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul

recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva

deciziei penale nr. 396/ A din 15 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a

II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de

la 27 decembrie 2005 la 3 iulie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei noi cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei noi,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iulie 2006.