ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1112/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 280 din 14 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.G., la o pedeapsă de 18 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., și art. 7 din Legea 543/2002, s-a revocat suspendarea executării și grațierea pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 562/2002 a Judecătoriei Vânju Mare și s-a dispus să execute separat și această pedeapsă, în total să execute 18 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen., și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă, perioada arestului preventiv, începând cu data de 10 mai 2005. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile, O.E., suma de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și 10.000 RON daune morale, precum și la 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 300 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar, a arătat că reține următoarea situație de fapt. În ziua de 07 mai 2005, inculpatul T.G. a consumat băuturi alcoolice, împreună cu N.V., amândoi ajungând în stare de ebrietate, astfel că acesta a încercat să întrețină raport sexual cu victima, însă nu a reușit datorită stării de ebrietate în care se afla.

La scurt timp, inculpatul a strangulat-o pe victimă, prin introducerea în gură a unei basmale, iar pe cap a unui sac de plastic și datorită astupării orificiilor bucal și nazal aceasta a decedat, urmare a asfixiei mecanice. După ce victima N.V. a decedat, inculpatul a încercat să o îngroape lângă o fântână din curtea gospodăriei numitului L.G., pe care o avea în pază, însă datorită faptului că terenul era tare a renunțat și a săpat o groapă în spatele unui pătul din aceeași curte, unde a îngropat-o pe victimă.

În contextul situației de fapt expusă și reținută, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de inculpat, care la data de 07 mai 2005, a încercat să aibă raport sexual cu victima N.V., care se afla într-o vădită stare de ebrietate, împotriva voinței sale, însă nu a reușit datorită stării de ebrietate în care se afla, pentru ca apoi, folosindu-se de o basma și un sac de plastic i-a astupat orificiile bucal și nazal, producându-i o asfixie mecanică, ce a dus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la viol și omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., și art. 174 C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul.

La individualizarea și aplicarea pedepselor s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că i s-au aplicat pedepse în mod diferențiat, avându-se în vedere gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, împrejurările în care au fost săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pedepse care au fost contopite, faptele fiind comise în concurs real, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

În raport de conținutul fișei de cazier existentă din dosarul de urmărire penală și din care rezultă că inculpatul a suferit mai multe condamnări, respectiv de un an închisoare pentru furt calificat în 2004, de 2 ani și 6 luni închisoare pentru tâlhărie în anul 1994 și ultima de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 562 din 24 iunie 2002, a Judecătoriei Vânju Mare, pentru care i s-a aplicat suspendarea condiționată a executării și a fost grațiată potrivit Legii nr. 543/2002, iar în perioada termenul de încercare a comis infracțiunile de față, instanța, în conformitate cu art. 83 C. pen. și art. 7 din susmenționata lege de grațiere, a revocat suspendarea cum și grațierea pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, dispunând să o execute separat de pedeapsa de 18 ani închisoare, în total 18 ani și 6 luni închisoare, prin privare de libertate.

A fost menținută starea de arest, întrucât nu au încetat temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, iar potrivit art. 88 C. pen., i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv. Latura civilă a cauzei s-a menționat că a fost soluționată în raport de pretențiile fiicei victimei, O.E., constituită ca parte civilă, actele și lucrările dosarului, astfel că, potrivit art. 14 și 346 C. proc. pen., cum și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la despăgubiri materiale și daune morale în limita sumei arătată în prima parte a considerentelor prezentei decizii. Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, pe considerent că este nelegală, întrucât nu a comis infracțiunea de tentativă de viol, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor, este mare, avându-se în vedere că la data comiterii faptei se afla în stare de ebrietate.

Curtea de apel Craiova a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de cele două motive invocate, de actele și lucrările existente la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 369 din 21 noiembrie 2005, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În considerentele deciziei s-a motivat că din probele dosarului rezultă fără echivoc că inculpatul a comis infracțiunea de tentativă de viol, avându-se în vedere că victima a fost găsită cu lenjeria intimă trasă lângă genunchi, iar potrivit expertizei genetice efectuată la restul de țigară găsit în sânul victimei, A.D.N. - ul extras din aceasta este identic cu A.D.N.

- ul din proba de referință recoltată de la inculpat. Ca atare, a fost înlăturată nu numai această critică ci și cea referitoare la greșita individualizare a pedepsei, avându-se în vedere gravitatea faptelor, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, perseverența infracțională a inculpatului, elemente de natură ce ducă la concluzia că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu este mare, astfel încât să se impună reducerea acesteia. În consecință, apreciind că în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, apelul declarat a fost respins, ca nefondat. Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs, iar cu ocazia soluționării, atât apărătorul desemnat din oficiu, cât și inculpatul recurent au formulat o critică identică referitoare la greșita individualizare a pedepsei, ca fiind mare în raport de atitudinea manifestată pe parcursul desfășurării procesului penal, solicitând reducerea către limita minimă.

Motivul de recurs invocat constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen. Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, actele și lucrările existente la dosar, decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare. În cauză, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conforme cu prevederile legii, nu numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, a rezolvării laturii civile, dar și din punct de vedere a individualizării pedepsei, sub durata acesteia.

Prin urmare, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei de 18 ani închisoare, avându-se în vedere gravitatea faptelor, împrejurările concrete în care au fost săvârșite și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt cuprinse între un an și 6 luni și 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la viol, iar pentru infracțiunea de omor între 10 ani închisoare și 20 de ani închisoare, că inculpatul are antecedente penale și că a încercat să nu recunoască comiterea infracțiunilor, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că pedeapsa pe care urmează să o execute nu este mare, ea reflectă gravitatea faptelor, vinovăția inculpatului, perseverența sa infracțională și de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrise în art. 52 C. pen.

Așa fiind, motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare, iar potrivit pct. 3 de la art. 385 9 C. proc. pen., nu se constată alte cazuri de casare, urmând ca recursul declarat să fie respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de inculpatul T.G., împotriva deciziei penale nr. 369 din 21 noiembrie 2005, a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 10 mai 2005, la 21 februarie 2006. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului de Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2006.